fbpx

George Cosbuc – La Pasti

de

Prin pomi e ciripit si cant,
Vazduhu-i plin de-un rosu soare,
Si salciile-n alba floare
E pace-n cer si pe pamant.

Distribuie:
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

 

Prin pomi e ciripit si cant,
Vazduhu-i plin de-un rosu soare,
Si salciile-n alba floare
E pace-n cer si pe pamant.
Rasuflul cald al primaverii
Adus-a zilele-nvierii.
Si cat e de frumos in sat!
Crestinii vin tacuti din vale
Si doi de se-ntalnesc in cale
Isi zic: Hristos a inviat!
Si rade-atata sarbatoare
Din chipul lor cel ars de soare.
Si-un vant de-abia clatinitor
Sopteste din vazduh cuvinte:
E glasul celor din morminte,
E zgomotul zburarii lor!
Si pomii fruntile-si scoboara
Ca Duhul Sfant prin aer zboara.
E liniste. Si din altar
Cantarea-n stihuri repetate
Departe pana-n vai strabate
Si clopotele canta rar:
Ah, Doamne! Sa le-auzi din vale
Cum rad a drag si plang a jale!

Biserica, pe deal mai sus,
E plina astazi de lumina,
Ca-ntreaga lume este plina
De-acelasi gand, din cer adus:
In fapta noastra ni e soartea
Si viata este tot, nu moartea.
Pe deal se suie-ncetisor
Neveste tinere si fete,
Batrani cu iarna vietii-n plete;
Si-ncet, in urma tuturor,
Vezi sovaind cate-o batrana
Cu micul ei nepot de mana.
Ah, iar in minte mi-ai venit
Tu, mama micilor copile!
Eu stiu ca si-n aceste zile
Tu plangi pe-al tau copil dorit!
La zambet cerul azi ne cheama
Sunt Pastile! Nu plange, mama!

Distribuie:
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

 

Comentarii

  • Ruga ŢĂranului roman

    Dăruieşte-mi Doamne, muncă de muncit.
    Dăruieşte-mi Doamne, zile de trăit.
    Să-ngrijesc pământul rămas de la tată,
    Astăzi în pârloagă cum n-a fost vre-o dată.

    Au luptat strămoşii apărând hotare,
    Au dat biruri grele, ultima suflare.
    Ca pământul nostru cu păduri şi case
    Neamului român, numai lui să-l lase.

    Să nu vinde-ţi ţara, casa bătrânească.
    Spune o legendă vie ţărănească.
    Nu lăsaţi străinii să vă umilească
    Voi sunte-ţi urmaşi în Ţara Românească!

    Ne-am trezit bătrâni, fără tinereţe.
    Viaţa şchiopătând, corp în două beţe.
    Dar tot sper în ziua care va veni
    Ceva să se schimbe…,că nu vom muri!

    De atâta bocet se deschid morminte.
    Morţii se aud, repetând cuvinte
    De ameninţare şi de rugă sfântă.
    Doamne, la “stăpâni” dă o groap-adâncă…!!!.

    petrov nicolina iunie 3, 2011 2:15 pm Răspunde
  • 7iDFzx qdrbthqsxtzy

    gyrdusb mai 4, 2011 4:26 am Răspunde
  • Kewl you souhld come up with that. Excellent!

    Vicki mai 3, 2011 6:31 pm Răspunde

Dă-i un răspuns lui petrov nicolina Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.