La trecatorile muntilor/
gem cu tampla pe stanca./
Si-as fi vrut sa te mai laud inca,/
luminata culme a muntilor.
La trecatorile muntilor
gem cu tampla pe stanca.
Si-as fi vrut sa te mai laud inca,
luminata culme a muntilor.
De-am fi impartit pe dreptate
toate durerile lumii,
cat pe inima mea, cat pe inima ta,
eu n-as muri asa tanara.
Puteam inca mult sa ma bucur
razand, sub verzile ramuri,
puteam sa mai cant inca mult
cu tampla pe orga padurilor.
Mai erau atatea gradini de cules…
As fi impodobit pan’ la fund
blidul acesta rotund,
cu naframe si mere.
De-am fi impartit pe dreptate
toate durerile lumii,
ani multi as mai fi secerat
stralucirea campiilor.
Prietene, ada-mi spice de grau,
sus, pe culmile muntilor,
langa ceruri si vanturi,
langa focul tacut al pastorilor…
Viata, pentru unii ai fost
masa pururi intinsa,
pentru mine – ploaie pustie,
tu, cu nedreptele-ti cumpene;
si totusi, plecand, te salut regretandu-te.
