Mihai Beniuc

de

Nu, nu te stiu de-ajuns. Invatatura/ Mi-e prea saraca, vorbe doar de carte./ Ca sa-ti cunosc dulceata si caldura,/ Mai trebui’ sa te-nvat pana la moarte.

Amintiri

Ca strigoii vor veni la tine

Din iubirea noastra ne-ntamplata

Gandurile, visele haine.

Nu ma vei uita tu niciodata

Sufletul cu altul ti-i zadarnic

Darnic.

Batranete

Iubito, nu mai suntem tineri,

Iar de cautam in calendar,

La tine-i joi, la mine-i vineri

Ai parul nins, am parul rar.

Ah, unde-i neaua de-asta iarna

Si unde-i fata ta de nea?

Prind frunze galbene sa cearna

In calea ta, in calea mea.

Dor

Mi-i dor sa stau la masa sub lampa cu petrol,

S-ascult cum plange ploaia cu glasul ei domol,

Sa rasfoiesc alene o carte si sa-mi para

Odaia taraneasca prin fumul de tigara

Visatul cuib de calde si blande fericiri.

Porneste lin vioara tristetii-n amintiri.

Frumusete

Te mariti, si stiu, vei naste prunci,

Veti avea camin si alte cele,

Dar asa frumoasa ca atunci

Cand erai stapana vietii mele

Nu vei fi tu niciodata

Niciodata.

Iubire

Te voi iubi mereu fara cuvant,

Si lumea n-o sa stie niciodata

De ce nu pot mai mult femei sa cant.

Acolo, sub lumina de mister,

Scaldata-n apa visurilor lina,

Vei sta iubita ca-ntr-un colt de cer

O stea de seara, blanda si senina.

Invatatura

Nu, nu te stiu de-ajuns. Invatatura

Mi-e prea saraca, vorbe doar de carte.

Ca sa-ti cunosc dulceata si caldura,

Mai trebui’ sa te-nvat pana la moarte.

Impacare

Ne-a-nmugurit iubirea-n noi iubiri

Precum samanta-n parc de trandafiri-

Ni-i dragostea mai multa, mai bogata,

Mai plina de lumini ca alta data.

……………………………………………..

Pe unde-a fost de mult o suparare

Au inflorit zambilele-n carare

Si-n locul unei sterse cicatrice

Isi are cuibul cald o pitulice.

Lacrimi

O, poate-am fost intaia data

Intaiul vierme de matasa

Ce-ar fi tesut vrajit o haina

Pe trupul tau, cea mai aleasa,

Profund albastra, numai visuri,

Ca cerul noptilor de stele,

Scaldata-n ploi diamantine

Din toate lacrimile mele.

Mahnire

Mahnirile se lasa pe sufletul meu iar

Ca negura de toamna pe campul solitar.

Grabit s-aduna stoluri si pleaca undeva.

Ma doare vara stinsa si amintirea ta.

Sarut

Pe mine cine ma saruta

Cu stele viata i-e cusuta

Si-i ning petalele-n carare

Si-i canta coruri de izvoare.

Nu te feri de mine, fata,

Si mai saruta-ma o data.

Sfarsit

Sfarsitul a venit fara de veste.

Esti fericita? Vad ca porti inel.

Am inteles. Voi trage dunga peste

Nadejdea inutila. Fa la fel.

Tinerete

La tample mi s-a strans parul carunt

Ca sarea din adancul ocnei scoasa,

Dar tanar sunt, acelasi inca sunt,

Pe inima mea bruma nu se lasa.

 

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *