„Nu sunt bogat, sunt un om sărac care are bani” a spus Gabriel García Márquez, într-una dintre frazele lui memorabile care au făcut apoi înconjurul internetului. „Ai obiceiuri de bogătașă” mi-a reproșat odată o prietenă care se purta mai cumpătat cu banii decât o făceam eu, iar eu, atunci, desigur, m-am supărat pe ea, fiindcă rămăsesem cu ideea inoculată în copilărie că e greșit să ai comportament boieresc într-o lume proletară.
Cert este că, indiferent de vastitatea contului din bancă, putem să ne comportăm ca și cum am fi bogați sau ca și cum am fi săraci și să ne identificăm mai ușor cu una dintre cele două ipostaze. Am observat că posesorii unori firi răsucite, contemplative, aflate în căutarea fericirii, dar și, cu voluptate, a tuturor întrebărilor care o preced și o devoalează, preferă să se considere săraci și să se poarte ca atare. Risipirea banilor e, în viziunea lor, un semn de nepăsare boemă și poetică, iar spiritul practic, un pas mic către abordarea eficientă a chestiunilor materiale, este, măcar în taină, disprețuit. În schimb, cei care știu să se lupte pentru fericirea lor și pentru drepturile care li se cuvin știu și că merită să aibă tot ce-și doresc, inclusiv la nivel financiar. Iar asta, chiar dacă nu îi face să fie neapărat mai fericiți, adesea, îi face mai siguri pe ei și mai încrezători.
Eu, dacă ar fi să… CITEȘTE MAI DEPARTE PE SigurantaFinanciara.ro
Nu-mi iese din mintea ideea pe care le-am inoculat-o copiilor mei de-a lungul timpului, anume că este o mare diferenţă între ceea ce ne dorim, creându-ne permanent nevoi, şi ceea ce avem cu adevărat nevoie. Aici, cred eu, se cuvine să fim sinceri cu noi şi, pe cât posibil, lucizi.
Andreea, luciditatea si sinceritatea sunt virtuti tare greu de gasit și, mai ales, de pastrat. Daca am putea privi lumea astfel, totul ar fi mai simplu si mai frumos, dar, din pacate, suntem mereu otraviti de iluzii si de orgolii.