Poți crede tot ce vrei mai bine,
Copiii nu greșesc nimic,
Au dreptul să-și iubească visul
Și zânele din Carul Mic.
Tu încă nici nu știi ce mare
Se-ntinde peste noi un cer
Și câte vânători de suflet
În schimbul vieții ni se cer.
Am să mă-ntorc bătrân odată
Să-ți spun cum e și-n alt tărâm,
Dar pân’ atunci sădim semințe
De soare șchiop pe caldarâm.
Azi prindem fluturi, Alexandra,
Și pui rătăcitori de nori.
E necesară pentru suflet
Și nebunia, uneori.
George Țărnea, 1982
Photo by Annie Spratt on Unsplash
Categorii:
Cea mai frumoasa poezie
Cu sinceră bucurie pentru regăsirea acestei balade a frățânelui meu de bohemă studențească,George Țărnea, vreau să fac unele mici precizări: 1 Poezia a fost scrisă nu în 1982 ci prin 1966 sau 1967 atunci când s-a născut Alexandra. 2 În varianta inițială, ultima strofă, din varianta de față, era prima.De fapt, balada se și numea Azi prindem fluturi,Alexandra. 3 Strofa a doua era așa: Poți desena ce vrei pe lună/Copiii nu pățesc nimic/Au dreptul s-și păzească jocul/Și zânele din carul mic. PS Este foarte posibil ca George să fi revăzut varianta inițială și să o fi modificat.Eu,însă, am reținut varianta scrisă și recitată la Tosca, neuitata noastră cafenea de peste drum de facultatea de drept, unde era, pe atunci, și sediul facultății de filosofie. .
“…sădim semințe/ De soare șchiop pe caldarâm.”- ce frumos! Copiii sunt soarele nostru, e adevărat, ei ne luminează sufletele, viața și casa.
Ce suferință când hăul negru îți răpește soarele!… Off!