Ne-am sarutat, ne-am strans, am ras si-am plans, /
Ne-am despartit, ne-am impacat iar /
Cu patima ne-am sarutat barbar, /
Stiind ca-om plange, dupa ce ne-am strans. […]
Ne-am sarutat, ne-am strans, am ras si-am plans,
Ne-am despartit, ne-am impacat iar
Cu patima ne-am sarutat barbar,
Stiind ca-om plange, dupa ce ne-am strans.
Nici nu mai cred ca are rost de-acum
Sa facem fel si chip de juraminte,
Ca ne-om feri sa ne ciocnim in drum
Si ne-om privi mai simplu, mai cuminte.
Suntem ca polii unui arc voltaic
Ce punte fac, de foc, cand stau aproape;
Ori poate numai eu, poet sarman,
Teluricul Anteu din mit arhaic,
La sanul tau m-aprind. – De-or sa ne-ngroape
In doi, mormantul ne va fi vulcan.
Din volumul Mihai Beniuc, Ultima scrisoare de dragoste, Editura Grai si Suflet – Cultura Nationala, 1999
