fbpx

“Carmina Burana”, la Opera Naţională Română Iaşi, un real succes

de

Spectacolul “Carmina Burana”, de la Opera Naţională Română Iaşi, s-a bucurat de un real succes. Ambele reprezentaţii ale premierei, derulate pe 1 şi 11 martie, s-au jucat cu casa ȋnchisă, spectatorii aplaudând la final minute ȋn şir.

“Ne bucură că am confirmat iarăşi aşteptările exigentului nostru public. Sunt convins că biletele se vor epuiza ȋn câteva ore şi la viitoarele reprezentaţii ale spectacolului regizat de maestrul Ioan Tugearu, aşa cum s-a ȋntâmplat şi la premiere, pentru că ecourile au fost grozave.” a declarat managerul interimar al O.N.R.I, Cosmin Marcovici, care nu va avea timp pentru a savura acest succes: “Ne pregătim intens pentru o nouă premieră, Rigoletto, care va avea loc pe 30 şi 31 martie. Şi la aceste spectacole biletele au fost deja epuizate. Sunt sigur că va fi un nou succes important al Operei ieşene”.

Spectacolul de balet „Carmina Burana” de Carl Orff, în regia Maestrului Ioan Tugearu are scenografia semnată de  Viorica Petrovici.

Carmina Burana a fost scrisă de Carl Orff între 1935 şi 1936 şi prezentată la Scala din Milano în 1953, sub bagheta lui Herbert von Karajan. Ulterior a cunoscut numeroase montări în toată lumea, sub formă de concert sau de spectacol de balet şi chiar de film. În România, cantata scenică a mai fost montată de Alexa Mezincescu, la Opera Naţională Bucureşti, în 1996 şi de Gigi Căciuleanu, la Teatrul Naţional din Târgu-Mureş, în 2012.

Tema centrală a cantatei scenice Carmina Burana, urmărită şi de spectacolul muzical – coregrafic de la Opera din Iaşi, este balansul neliniştit între conştiinţa că puterea, banul, frumuseţea şi dragostea sunt trecătoare, nelinişte contracarată de o imensă dragoste de viaţă, de natură şi de chemarea împlinirii prin dragoste, care răzbat din fiecare moment scenic. Înşiruirea diferitelor momente funcţionează conform principiului alternanţei contrariilor: îndrăzneală – resemnare, patos – delicateţe, dramatism – lirism, senzualitate – puritate etc. De asemenea, în muzică ca şi în coregrafie – precum şi în arta gotică din acea vreme – în locul simetriei, pe primul loc este repetiţia şi multiplicarea.

Iar ideea centrală a spectacolului Carmina Burana este că deasupra tuturor oamenilor stă Destinul, întruchipat de zeiţa Fortuna. Ea dirijează parcursul existenţei, ridică şi coboară destine, de unde metafora plastică a roţii, care se învârte fără oprire. O altă metaforă scenică este aceea a cavalerului care cucereşte o cetate, cucerind de fapt femeia iubită, pentru ca în final să i se închine ei, femeia fiind suveranul iar bărbatul vasalul. În fine, o altă metaforă scenică este aceea a necontenitei reînvieri a vieţii în natură, a primăverii care revine mereu şi a dragostei care se naşte continuu.

Şi, ca să facem o ultimă acoladă cu momentul de acum 30 de ani, dăm citire şi unei consideraţii critice de atunci. Edgar Elian scria în Actualités Roumaines, în 9 ianuarie 1987: „….cei zece dansatori (şase fete şi patru băieţi, printre care şi coregraful Ioan Tugearu) au dat dovadă de fantezie, de energie, de umor şi de poezie, ceea ce le-a permis să cucerească publicul.”

 

CONDUCEREA MUZICALA:

CIPRIAN TEODORAŞCU

Distribuţie :

Ana Maria Donose – soprana

Petru Pavel – tenor

Iordache Basalic (Opera Nationala Bucuresti) – bariton

Cu participarea actorului Cosmin Maxim(Teatrul National Iasi)

Solisti Balet:

Anca Andronache

Chisako Ota

Monica Ailiesei

Vlad Marculescu

Yoshiki Kousaka

Kotomi Hoshino

Roua Spatarescu

Saki Kogawa

Catalin Ailiesei

Herohito Ikeuchi

Participa Orchestra şi Corul Operei Naţionale Române Iaşi, precum şi corul de copii „Juniorii Operei”- dirjor Raluca Zaharia.

Categorii:
Teatru

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.