poate n-au să mă-ngroape
totuși
poate-au să mă ardă
sau poate-am să mă fac zdrențe
în vreo explozie
poate n-o să am un mormânt
nu țin neapărat
poate-am să-mi presimt moartea
ca indienii bătrâni
și-o să mă ascund undeva
așteptând-o
sau poate peștii abisali
la mii de metri sub apă
au să-mi recicleze trupul
nu țin neapărat
să știu cum voi muri
e o trufie și asta
o nerozie și asta
vreau doar să cad în genunchi
cât mai e vreme
cât mai am timp
cât se mai poate
atâta vreau
să cad în genunchi
Tag-uri:
Cea mai frumoasa poezie · Mircea Cartarescu · nu striga niciodată ajutor · poate n-au să mă-ngroape · poezieCategorii:
Cea mai frumoasa poezie