Intrarea în campaniile electorale aduce cu ea momentul obligatoriu care ne îngăduie să tragem cu ochiul la averea celor care candidează la fotoliile administrației. Se publică și se comentează apoi, îndelung, declarațiile de avere, iar noi toți ne uităm cu voluptate în hârtiile făcute publice, ca și cum am scormoni prin portofelul, casa ori casetele cu bijuterii ale unor oameni publici și ne-am minuna de ce găsim acolo. Culmea este că, de cele mai multe ori, suntem nemulțumiți. Dacă ni se pare că au adunat averi prea sfrijite, ne gândim îndată că de aceea își doresc funcțiile publice, ca să se îmbogățească furând sau, mă rog, dacă e să folosim un termen mai politicos, făcând aranjamente economice avantajoase. Dacă declarațiile de avere sunt doldora de case, conturi, mașini și bijuterii scumpe, atunci iarăși devenim nemulțumiți și ni se pare că parcă a adunat prea mult „catindatul”, o fi strâns averile din muncă cinstită?
Între apucătura de a-i judeca pe alții și plăcerea de a trage cu ochiul după perdeaua casei de vizavi ar trebui să învățăm să ne cântărim propriile existențe în raport cu siguranța financiară pe care am izbutit, sau nu, s-o construim.
M-am gândit zilele acestea cum ar arăta propria mea declarație de avere și cum ar fi privită, dacă aș publica-o undeva. Cu ochii minții, am observat în rubricile… CITEȘTE MAI DEPARTE PE SigurantaFinanciara.ro
