Numele Ruxandrei Donose este sinonim cu excelența în arta lirică internațională. Cu o carieră strălucitoare desfășurată pe cele mai prestigioase scene ale lumii – de la Metropolitan Opera din New York, la Royal Opera House din Londra, Wiener Staatsoper și Opéra National de Paris –, mezzosoprana română s-a impus drept una dintre cele mai apreciate voci ale generației sale. Nu întâmplător, The Guardian scria: „vocea Ruxandrei Donose combină o opulență contraltistică cu note înalte strălucitoare și o coloratură uluitoare, considerată una dintre cele mai impresionante ale scenei contemporane.”
Fie că abordează marile roluri verdiene, wagneriene, mozartiene sau repertoriul contemporan, Ruxandra Donose impresionează prin naturalețea cu care își asumă personajele și prin magnetismul emoțional pe care îl transmite publicului. Dincolo de marile scene ale lumii, Ruxandra Donose își dedică o parte importantă din timp formării noilor generații de artiști lirici. Este profesor universitar la renumita Universitatea de Muzică Anton Bruckner din Linz și este invitată să susțină master- class- uri în cadrul celor mai prestigioase academii de canto din lume. Cu generozitate, empatie și o experiență scenică neegalată, Ruxandra își asumă rolul de mentor pentru numeroși tineri artiști, ghidându-i cu profesionalism și pasiune pe drumul anevoios, dar splendid, al artei vocale.
Interviu de Rodica Vică. Fotografii de Șerban Mestecăneanu și Maria Kepinski
Am ales-o pe Ruxandra Donose pentru această serie nu doar datorită parcursului său artistic excepțional, ci și pentru impactul profund pe care îl are asupra celor din jur. Prin voce, inteligență, rafinament și discreție, ea reușește să inspire și să definească un model de excelență feminină în lumea muzicii. Reprezintă cu grație România pe scenele internaționale, iar contribuția sa în educație, cultură și diplomație artistică reflectă exact valorile pe care Vienna Women Voices le aduce în lumină.
Rodica Vică: Cariera ta se desfășoară pe unele dintre cele mai mari scene ale lumii. Ce înseamnă pentru tine „acasă” – în viața personală și în cea artistică?
Ruxandra Donose: Îmi vine în minte un banc : acasă ești acolo unde ți se conectează internetul automat pe telefon. Conform acestei zicale, sunt acasă în foarte multe locuri. Dar lăsând gluma la o parte, as concluziona așa: cu mintea și cu viața, sunt acasă la Viena. Cu sufletul, în România. Pentru totdeauna. Cât despre viața profesională, sunt acasă de fiecare dată în proiectul la care lucrez.
Rodica Vică: Dacă ar fi să te reîntorci în timp, există un moment-cheie sau o decizie care ți-a schimbat profund traiectoria profesională?
Ruxandra Donose: Fără îndoială acel moment a fost cel de la sfârșitul liceului, când, după 12 ani de pian, premii și activitate concertistică, am hotărât să dau la conservator la canto. Hotărârea nu a fost deloc ușoară, din nou un fel de minte în balanță cu sufletul. Logica ar fi pledat pentru siguranța de a continua să fac ceea ce făceam, nu tocmai rău. Dar sufletul mă chema puternic spre ceea ce avea sa fie adevărata mea viață. Am răspuns chemării, am îmbrățișat riscul, și m-am regăsit în cânt.
Rodica Vică: Ai fost una dintre primele artiste lirice românce afirmate internațional imediat după 1990. Cum ai resimțit acea deschidere? Ce provocări ai întâmpinat ca artist român în context global?
Ruxandra Donose: Nu am gândit atunci decât că trebuie să cânt. Am luat drumul lumii, având ca tovarăș și susținere doar glasul. Bucuria de a răspunde în fiecare zi chemării sus-numite, a amorțit multe anxietăți firești, provocate de marele necunoscut. Azi, când la modul cel mai natural ne plimbăm dintr-o țară în alta, fie și doar pentru weekend, nu mai putem cu adevărat înțelege sau simți ce însemnă atunci să pășești din România în… restul lumii. Era ceva enorm. Simplul gest de a încerca să-ți suni părinții era câteodată imposibil în vremurile dinaintea telefoanelor mobile și a internetului. Trebuia mult curaj si credință pentru a rezista. Cât despre identitatea de artist român, mi-a adus doar mândrie. Renumele școlii de canto și a vocilor din România era unul minunat, iar eu eram onorată să pășesc pe urmele marilor mei predecesori.
Rodica Vică: Îmi povesteai la un moment dat despre o apariție a ta la Royal Opera House Covent Garden în care emoțiile erau amplificate de oboseala proaspetei maternități. Cu siguranță, emoțiile pot fi un catalizator pentru orice muzician, dar când crezi tu că ele pot deveni distructive? Și cum pot tinerii artiști să depășească astfel de momente care riscă să le afecteze performanța sau încrederea în sine?
Ruxandra Donose: Emoțiile sunt distructive când vin din nesiguranță. Sau din orgoliu. Sigur că dacă ești slăbit, obosit, fragil, nu te simți stăpân pe puterile tale, nesiguranța este firească. Antitdotul este sa fii cât mai pregătit cu putință, și să ai încredere că dacă ai ajuns pe scenă, este pentru că în ultimă instanță, corpul tău știe să cânte. Altă unealtă puternică este să te concentrezi și să te dăruiești în întregime muzicii pe care o interpretezi, personajului căruia ii dai glas. Personajul tau nu are trac. Doar tu ai, atunci când te desparți de el si devii centrul propriei tale atenții.
Rodica Vică: Ești un mentor dedicat și profesor universitar respectat. Cum abordezi predarea artei lirice și care sunt valorile esențiale pe care le transmiți studenților tăi?
Ruxandra Donose: Îi întreb de ce au ales să studieze canto? Cei mai mulți îmi răspund, pentru că le place să cânte, atunci încerc să le amintesc, că acea bucurie, natura lor de cântăreți, trebuie să-i facă generoși cu talentul lor, și atenți să nu se îndepărteze de el încercând să complice cântatul în mod inutil. Să vadă pădurea, nu copacii. Sigur, canto clasic are cerințe înalte, cântărețul liric trebuie să fie și artist și atlet în același timp, dar e important să ne amintim că nu vocea în sine e scopul. Nu ne-ar trece prin cap să lăudăm un pianist, pentru că are un instrument frumos. Deci esențialul este ceea ce comunicăm cu vocea. Felul în care o mânuim este doar mijlocul. De asemeni, ar trebui să nu pună calul înaintea căruței. Nu te gândești la cum să faci cariera, înainte să te gândești cum îți poți perfecționa arta cântului. Prioritățile trebuie așezate in ordine.
Rodica Vică: Ai lucrat cu dirijori legendari și în teatre de operă de top. Ce ai învățat de la aceste colaborări și ce te-a format cel mai mult ca artist?
Ruxandra Donose: Am învățat că respectul față de partitură este primordial. Și că a face muzică este de multe ori similar cu a rezolva ecuații complexe de matematică. Totul are logică. Iar când reușești să îți însușești acea logică si așa îmbogățit să te întorci la instinctul tău primar de a cânta, rezultă cea mai emoționantă muzică cu putință.
Rodica Vică: Cum vezi evoluția operei în secolul XXI? Ce crezi că trebuie păstrat din tradiție și ce poate fi reinterpretat sau transformat?
Ruxandra Donose: Opera evoluează, ca și toate celelalte forme de artă. Complexitatea vieții și a psihologiei umane în lumea contemporană trebuie să se reflecte și în operă, atât în creație cât și în interpretare, dacă nu vrem că această formă de artă să se transforme în ceva antic și desuet.
Rodica Vică: Dacă ai avea acum în față un tânăr cântăreț care îți cere sfatul sincer despre ce îl așteaptă în această profesie – cu tot cu frumusețile și renunțările ei – ce i-ai spune din propria experiență?
Ruxandra Donose: I-aș spune că trebuie să asculte în interiorul lui și să înțeleagă exact ce își dorește. Există multe modalități de a trăi în muzică, nu tuturor li se potrivește același drum.
Rodica Vică: România rămâne o parte esențială din identitatea ta artistică, iar Viena este orașul în care ai trăit, poate, cele mai importante momente din carieră și viață. Cum te-au format aceste două spații – cel natal și cel adoptiv – și cum conviețuiesc în tine?
Ruxandra Donose: Se pare că la Viena sunt româncă și în România sunt austriacă (râde) Fără doar și poate, cele două spații, atât de diferite, conviețuiesc în mine, și cred că se completează reciproc. Rigoarea și blândețea, umorul și seriozitatea, disciplina și flexibilitatea, lista ar putea să continue, toate aceste aspecte îmbogățesc omul care este deschis să învețe de la viață.
Rodica Vică: Ce înseamnă pentru tine feminitatea – în viață, pe scenă și în relația cu ceilalți? Ai simțit vreodată că această dimensiune a fost un atu sau, dimpotrivă, o provocare în parcursul tău artistic și uman?
Ruxandra Donose: Feminitatea este frumosul, sensibilul, gratia, căldură. Atenție, ele se combină perfect cu forța, energia, rezistența si curajul. Deci atât în profesie, cât și în viață, este vorba de a păstra toate aceste însușiri în balans. Dacă întrebarea ta se referă concret la atuurile și dezavantajele unei femei frumoase în această profesie, îți voi răspunde chiar așa: există ambele. Echilibrul interior și concentrarea asupra esențialului este cheia.
————————
despre Vienna Women Voices
Mai mult decât o simplă serie de interviuri, Vienna Women Voices se transformă într-o platformă inspirațională dedicată femeilor românce remarcabile stabilite la Viena, care excelează în diverse domenii – de la cultură și știință, la afaceri, medicină și diplomație. Inițiat de soprana Rodica Vică, acest proiect își propune să aducă în prim-plan realizările unor femei excepționale, oferind publicului povești autentice despre curaj, determinare și sensibilitate. Fiecare interviu dezvăluie parcursuri profesionale impresionante și transmite mesaje puternice despre solidaritate, sprijin reciproc și îndrăzneala de a visa.
Lansat simbolic pe 1 Decembrie 2024, de Ziua Națională a României, Vienna Women Voices subliniază rolul esențial al comunității feminine ca forță unificatoare și sursă de inspirație. Proiectul demonstrează impactul profund al femeilor care împărtășesc pasiunea pentru excelență și dorința de a contribui la schimbare.
Mai mult decât o simplă celebrare a succesului, Vienna Women Voices, devine un apel la unitate, la solidaritate și la construirea unei societăți mai echitabile – o societate în care visurile prind contur prin curaj, perseverență și colaborare.
