fbpx

ADRIAN PAUNESCU: Daca as avea de ales, nu mi-ar placea sa mor…

de

Azi, 5 noiembrie 2011, se implineste un an de cand Adrian Paunescu “a murit ca om, pentru a-nvia poetul”, cum el insusi spune intr-unul dintre versurile sale geniale. Avem inca ochii inlacrimati, sufletele insingurate. Si incercam sa ne mangaiem inima cu nepretuitele vorbe pe care ni le-a daruit in trecut. In iunie 2008, poetul Adrian Paunescu accepta sa raspunda in scris intrebarilor colegei noastre Corina Stoica pentru rubrica Croquis…

Daca as fi un personaj de carte… m-as revolta impotriva temnitei de hartie.

De ce amanta este mai interesanta decat sotia? Natura e mai libera decat birocratia. Dar si sotia e mai interesanta decat amanta, pentru ca nu e sezoniera.

Daca am putea privi Paradisul prin gaura cheii, ce am vedea? Am vedea ce mai face Lacatusul universal.

O femeie nu trebuie niciodata… sa vrea sa fie barbat.

Pictura mea preferata? Bucovina, Ninsoarea, Dalí.

Daca am spune intotdeauna ce gandim… am descoperi voluptatea de a comunica prin tacere.

Cel mai curajos lucru pe care l-am facut vreodata din dragoste a fost… sa perseverez si sa vreau sa schimb lumea.

Politica este facuta pentru oameni… si e multiplicata de fiare.

Cel mai mare regret pe care il am este… ca n-am putut capta lumina si caldura soarelui, pentru noapte si pentru iarna.

Trei carti preferate? Biblia, „Apararea lui Socrate“ si „Poeziile“ lui Eminescu.

Tabietul la care n-as renunta niciodata? Puterea de a nu mai fuma, din octombrie 1970 incoace.

Care e lucrul de care ma tem cel mai mult pe lume? De traznet, de irational si de prostii inarmati.

Pe cine admir cel mai mult dintre oamenii în viata? Pe longevivii intelepti, pe cei ce nu se vand si pe precocii geniali.

Pe cine dispretuiesc cel mai mult? Pe analfabetii bogati care vor, pe orice cale, si puterea.

Eroii mei de fictiune preferati sunt: Danton, Ion, Cetateanul Turmentat.

Cel mai greu in viata mi-a fost atunci cand… m-au tradat prietenii.

Daca Adam nu ar fi gustat din mar, ademenit de Eva… in locul dumneavoastra si al meu dialogau acum o iedera si un stejar, daca nu cumva roua si stanca.

Cel mai prost obicei pe care il am este… acela de a lua in serios atacurile sfertodoctilor.

O viata fara dragoste este ca… o caroserie fara motor si care mai sustine si teoria ca tocmai rugina e irepresibila ei forta motrice.

Cum mi-ar placea sa mor? Daca as avea de ales, nu mi-ar placea sa mor. Cum, insa, nu am de ales, mi-ar placea sa mor, din cand în cand, didactic. Si sa inviez.

Citeste si POEZIA “SCRISOARE RUDELOR MELE”- de ADRIAN PAUNESCU

ACEST MATERIAL ESTE PROPRIETATEA EXCLUSIVA A SITE-ULUI MAREA DRAGOSTE / www.revistatango.ro SI, CONFORM LEGII DREPTURILOR DE AUTOR, NU POATE FI PRELUAT, INTEGRAL SAU FRAGMENTAR, FARA ACORDUL SCRIS AL DETINATORILOR ACESTUI SITE.
contact mareadragoste@revistatango.ro
 

 

Categorii:
Personalitati

Comentarii

  • Mi se pare cel mai potrivit mod de a il comemora pe Adrian Paunescu. Asa cum scria el insusi in cartea "Cu si despre Adrian Paunescu", "incerc sa fiu, cat de cat, participant, nu martor la postumitatea mea". Deci, astazi, la 1 an de la plecarea sa definitiva, sa lasam Poetul sa ne vorbeasca despre sine. Dumnezeu sa il odihneasca!

    AndreeaB noiembrie 6, 2011 9:54 am Răspunde

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.