Dr. Alina Sturdza este lider în oncologia ginecologică și inspirație pentru femeile din întreaga lume, cu o carieră ce îmbină excelența clinică, inovația în cercetare și un angajament profund pentru sănătatea femeilor. Absolventă a Universității de Medicină și Farmacie Carol Davila din București și formată la instituții de top precum University of Toronto și Universitatea de Medicină din Viena, Alina Sturdza conduce grupul de radioterapie oncologică în ginecologia oncologică la AKH Viena (Spitalul general din Viena), unul dintre cele mai renumite spitale universitare din lume.
Interviu de Rodica Vică
Pe lângă activitatea clinică remarcabilă, Dr. Alina Sturdza este o forță globală în educația medicală și standardizarea tratamentelor oncologice. Implicată activ în organizații de prestigiu precum ESTRO, ESGO și ESMO, contribuie la crearea de ghiduri internaționale și la inițiative care promovează egalitatea și diversitatea în medicină. Distinsă cu numeroase premii pentru contribuțiile sale științifice și implicată în proiecte de cercetare inovatoare precum EMBRACE, Dr. Alina Sturdza reprezintă un exemplu remarcabil de determinare și excelență pentru femeile care își doresc să își lase amprenta în domenii de elită.
Am ales-o pe Alina Sturdza ca invitată în Vienna Women Voices nu doar pentru realizările ei extraordinare, ci și pentru povestea ei inspirațională, care începe în România și ajunge la cele mai înalte niveluri ale excelenței internaționale. Prin munca sa, ea dă glas femeilor care îndrăznesc să schimbe lumea, iar prin prezența sa, inspiră curaj, perseverență și speranță. Alina Sturdza este un model care reflectă valorile acestui proiect – forță, sensibilitate și capacitatea de a transforma visurile în realitate.
Rodica Vică: Cum ai început să te pasionezi de domeniul oncologiei ginecologice? A fost ceva anume care te-a determinat să alegi această specializare?
Alina Sturdza: Nu, pasiunea mea nu a început direct cu ginecologia oncologică. De fapt, tratez toate tipurile de tumori solide. Totuși, încă de când eram copilă, am avut o idee clară, aproape inexplicabilă, care m-a urmărit mult timp: să vindec cancerul. Nu știu exact de unde a venit această dorință, pentru că, din fericire, nu am avut pe nimeni în familie diagnosticat cu cancer la acea vârstă. Pe la șase sau nouă ani, nu-mi amintesc exact când, mi-am spus că asta trebuie să fac.
Mai târziu, în liceu, voiam să studiez genetica. Însă, pe atunci, în România erau doar șase locuri la genetică și programul nu era bine structurat. Așa că am decis că singura modalitate de a ajunge să fac genetică era să încep cu medicina. Și astfel am ajuns la facultatea de medicină.
Viața, însă, m-a condus în mod natural către oncologie, iar când am ajuns aici, m-am bucurat enorm. Este un domeniu pe care îl practic cu pasiune și cu mare drag, așa cum bine știi.
RV: Care a fost cel mai mare obstacol cu care te-ai confruntat în cariera ta și cum l-ai depășit?
AS: Au fost multe obstacole, dar cred că cel mai mare a fost faptul că am practicat până acum în trei țări și, în două dintre ele, a trebuit să o iau de la capăt. În Canada, de exemplu, deși eram deja absolventă de Medicină, a trebuit să trec printr-un proces foarte dificil pentru a-mi fi recunoscută școala. Au fost 600 de candidați pentru doar 24 de locuri. Din fericire, am reușit să obțin unul dintre locuri, ceea ce a fost o mare provocare pe care am depășit-o cu multă muncă și determinare.
Când am venit în Austria, procesul a fost mai simplu în comparație, pentru că aici eram deja foarte bine pregătită și ei mă doreau. Totuși, partea birocratică a fost dificilă, mai ales din România, unde echivalarea diplomelor a durat mult. Dar faptul că aveam diplomele de specialitate din Canada m-a ajutat enorm și, în final, toate problemele s-au rezolvat. Un alt obstacol a fost adaptarea la un nou sistem și o limbă diferită. Deși știu germana, nu studiasem în această limbă, iar când mi s-a cerut să preiau clinica de ginecologie oncologică de la radioterapie din AKH Viena, eram aici de doar nouă luni. A fost o provocare să mă adaptez unui sistem nou, să mă integrez într-o echipă multidisciplinară cu operatorii, radiologii, patologii și alți specialiști, și să câștig respectul tuturor. Din fericire, pregătirea pe care o aveam din Canada m-a ajutat foarte mult. Colegii și-au dat seama rapid că am cunoștințele necesare și au avut încredere în mine, ceea ce a făcut ca integrarea mea să fie mai ușoară.
Tot acest parcurs, alături de provocările de a mă adapta cu doi copii mici, un loc de muncă nou și un mediu complet diferit, a fost dificil, dar a fost și o experiență care m-a împins înainte. Viața și oportunitățile m-au ghidat să continui, iar acum sunt recunoscătoare pentru fiecare obstacol depășit.
RV: Ce realizare personală și profesională consideri că te-a marcat cel mai mult și care a avut un impact major asupra parcursului tău?
AS: Sigur, sunt mai multe realizări importante, dar dacă ar fi să aleg una care m-a marcat cel mai mult, cred că cea mai mare realizare a fost când am reușit să intru în sistemul medical canadian. A fost un moment definitoriu, pentru că mi-a deschis porțile acolo, în Canada, și mi-a oferit oportunitatea de a face rezidențiatul la unul dintre cele mai mari spitale de oncologie din lume.
Această experiență a fost extraordinară și a jucat un rol crucial în cariera mea. Practic, ceea ce am realizat acolo m-a ajutat să vin la Viena și să fiu primită atât de bine. Din acest motiv, consider că intrarea în sistemul canadian este, probabil, realizarea care se află pe primul loc în parcursul meu profesional.
RV: Ai reușit să găsești un echilibru între viața profesională și cea personală, având în vedere cerințele unei cariere atât de exigente și, dacă da, care este secretul?
AS: Încă încerc să găsesc acest echilibru. Mă străduiesc în fiecare zi, dar trebuie să recunosc că nu este deloc ușor, mai ales când ai copii mici. Nu pot spune că am avut mereu un echilibru perfect – inevitabil, munca a ocupat o parte semnificativă din timpul meu. Sunt cel puțin opt ore pe zi în care ești la serviciu și pe care nu le mai poți petrece cu familia. Totuși, am încercat să găsesc soluții pentru a fi mai prezentă acasă. De exemplu, mi-am închiriat un apartament foarte aproape de spital, ceea ce a făcut o diferență enormă. În loc să pierd timp în trafic sau în mijloacele de transport, în 7 minute de la terminarea programului eram acasă. Am încercat să fiu prezentă la evenimentele importante din viața copiilor mei – nu am reușit întotdeauna, mai ales când eram plecată la congrese sau alte evenimente profesionale, dar în momentele în care eram în Viena, făceam tot posibilul să fiu acolo pentru ei.
Un alt aspect esențial a fost să petrecem timp de calitate împreună. În weekend-uri, mergeam mereu undeva împreună, iar vara încercam să avem cel puțin unul sau două concedii, ceea ce a devenit o tradiție importantă pentru familia noastră. Ei știau că sunt acolo pentru ei și mă puteau suna oricând, ceea ce a creat un sentiment de stabilitate și apropiere.
Aș spune că am găsit un echilibru, dar mă feresc să folosesc acest cuvânt pentru că, dacă te uiți strict la numărul de ore, munca ocupă mai mult timp decât viața de familie. Totuși, seara, în weekend-uri și în vacanțe, mă asiguram că eram complet dedicată lor. Cred că este esențial să ai acest echilibru, chiar și în forme imperfecte, pentru că altfel devine foarte greu să reziști, mai ales într-o specialitate solicitantă ca oncologia. Trebuie să ai și lucruri pozitive și vesele în viață – aceste momente sunt cele care îți dau energia să continui.
RV: Cum reușești să îți faci simțită prezența în comunitatea medicală și care sunt contribuțiile de care ești cea mai mândră?
AS: Există mai multe niveluri la care sunt activă. La nivel național, în Austria, sunt implicată în mod special în congresele de gineco- oncologie, aceasta fiind subspecializarea mea. De exemplu, particip la AGO (Algemeine Gesellschaft für Gynonkologie – Societatea Generală pentru Gineco- Oncologie), unde susțin prelegeri. În ultimul timp, am fost invitată și la podcasturi medicale, ceea ce îmi oferă ocazia de a contribui la educația medicală publică.
La nivel internațional, activitatea mea este foarte diversă. Sunt membră activă a societății de brahiterapie din cadrul ESTRO (European Society of Radiation Oncology – Societatea Europeană de Radioterapie Oncologică), mai precis GECESTRO (Groupe Européen de Curiethérapie – ESTRO – Grupul European pentru Curioterapie din cadrul ESTRO), care se concentrează pe brahiterapie, un domeniu în care Austria joacă un rol inovator. De asemenea, mențin o legătură strânsă cu colegii din America de Nord, datorită training-urilor pe care le-am urmat acolo și datorită interesului acestora pentru tehnicile speciale pe care le folosim în Austria. Sunt implicată în American Society of Radiation Oncology (Societatea Americană de Radioterapie Oncologică) și în American Brachytherapy Society (Societatea Americană de Brahiterapie), iar activitățile mele de predare m-au dus în locații precum Roma, Viena și Mumbai.
Un aspect important al contribuției mele internaționale este rolul meu de ambasador pentru Radioterapia Oncologică în cadrul inițiativei Organizației Mondiale a Sănătății de a elimina cancerul de col uterin până în 2030. Deși acest obiectiv este ambițios și poate nu realist în totalitate, inițiativa este esențială pentru promovarea vaccinării, a screening-ului și a accesului la tratament. De asemenea, sunt implicată în diverse comitete și grupuri de lucru pentru realizarea și implementarea guidelines-urilor (ghidurilor) internaționale pentru cancerul de col uterin, endometru și vulvă. În plus, conduc programul de fellowship (program de supraspecializare) pentru brahiterapie al GECESTRO, un domeniu de supraspecializare care are un impact semnificativ în tratamentele oncologice.
În cadrul European Society of Gynecology (Societatea Europeană de Ginecologie), sunt parte din inițiativa care urmărește implementarea principiilor de echitate și diversitate. Această societate a fost tradițional dominată de bărbați, iar acum facem pași pentru a oferi o reprezentare mai echilibrată femeilor, inclusiv la nivel de congrese. Totuși, aceste schimbări sunt abordate cu precauție, pentru a ne asigura că menținem standardele ridicate de calitate ale evenimentelor și inițiativelor.
RV: Cum definești succesul în domeniul tău și care este viziunea ta asupra leadershipului feminin în medicină?
AS: Succesul, în medicină, poate fi definit în mai multe feluri, dar în cele din urmă se traduce prin recunoaștere – atât la nivel național, cât și internațional. A fi prezent și cunoscut în comunitatea medicală este esențial, iar acest lucru se reflectă prin invitațiile pe care le primesc să vorbesc la conferințe, să predau sau să colaborez în diferite proiecte. De asemenea, succesul este măsurat și prin numărul de publicații științifice și impactul acestora, ceea ce reprezintă o formă concretă de a contribui la progresul domeniului. În cazul meu, pot spune că mă bucur de recunoaștere atât în Austria, cât și la nivel internațional, ceea ce îmi confirmă parcursul profesional.
În ceea ce privește leadershipul feminin în medicină, consider că este un domeniu în continuă transformare. În Austria, de exemplu, predomină încă bărbații în poziții de conducere – șefi de secție sau de departament. Totuși, există inițiative clare din partea universităților, inclusiv Universitatea de Medicină din Viena, pentru a promova femeile în aceste roluri. Este un proces lent, mai ales într-o țară conservatoare precum Austria, dar direcția este una pozitivă.
Un obstacol frecvent este faptul că multe femei aleg roluri mai puțin solicitante pentru a avea mai mult timp pentru familie, ceea ce este o decizie personală. În cazul meu, am demonstrat că este posibil să îți construiești o carieră de succes și să depășești orice barieră, atât timp cât există determinare și pasiune. Am simțit întotdeauna că performanțele mele au fost recunoscute corect, iar eforturile mele au fost apreciate.
La nivel internațional, în special în America de Nord, echilibrul de gen este mai bine definit, iar femeile în leadership sunt mai numeroase. Cred că femeile lider au un stil distinct, adesea caracterizat de empatie, capacitatea de a asculta și de a înțelege nevoile echipei. Ele aduc o notă personală și un „touch” de îngrijire sau empatie în actul de leadership, ceea ce completează foarte bine obiectivele și strategiile de lucru.
Deși nu putem generaliza, sunt de părere că femeile în poziții de conducere fac o treabă excelentă.
RV: Care ar fi sfaturile tale pentru tinerele care vor să urmeze o carieră în domeniul medical, în special în oncologie?
AS: În primul rând, este esențial să fie hotărâte că aceasta este specialitatea pe care o doresc cu adevărat, deoarece oncologia implică un anumit grad de sacrificiu. Nu poți obține succes fără a investi timp și energie, iar acest lucru înseamnă să fii dispusă să sacrifici o parte din timpul tău personal. Totuși, este la fel de important să menții un echilibru între viața profesională și cea personală, așa cum am spus mai devreme.
Oncologia este o specialitate extrem de complexă și competitivă, nu doar pentru că mulți medici aspiră să o practice, ci și datorită progreselor rapide și impresionante din acest domeniu. Terapiile noi apar constant, iar pentru a rămâne la curent cu ultimele noutăți trebuie să fii mereu în pas cu schimbările – un aspect care poate fi foarte solicitant. În calitate de radioterapeut oncolog, de exemplu, trebuie să fii bine informată nu doar despre evoluțiile din radioterapie, ci și despre cele din terapia sistemică și chirurgie. Această cerință adaugă un nivel ridicat de complexitate profesiei.
Pe lângă frumusețea și satisfacțiile pe care le oferă această specialitate, oncologia poate fi provocatoare din punct de vedere emoțional. Lucrezi cu pacienți care au diagnostice dificile, și deși poți salva mulți dintre ei, nu poți pe toți. Este important să fii pregătită pentru acest aspect și să te întrebi sincer dacă această profesie este cu adevărat vocația ta. Oncologia cere pasiune – fără aceasta, este greu să reziști în fața sacrificiilor și a provocărilor pe care le implică.
De aceea, sfatul meu pentru tinerele care iau în considerare această carieră este să fie sincere cu ele însele. Să se întrebe dacă aleg oncologia pentru că o iubesc și își doresc cu adevărat să o practice sau doar pentru că este considerată o specialitate „la modă” în acest moment. Această decizie trebuie să fie ghidată de pasiune, nu de tendințe.
RV: Care crezi că sunt principalele provocări cu care se confruntă femeile în domeniul medical astăzi, și ce schimbări ai dori să vezi pentru a sprijini mai bine egalitatea de gen?
AS: Este greu, dar pot spune că aici, în Austria, se fac eforturi pentru a sprijini femeile în domeniul medical. Nu știu exact cum stau lucrurile în România, dar am observat că sunt multe femei implicate în acest domeniu. Totuși, nu știu câte dintre ele ocupă poziții de leadership acolo. În general, pentru o femeie, echilibrul între viața personală și cea profesională rămâne o provocare importantă.
Cred că fiecare femeie trebuie să fie sinceră cu sine și să își stabilească clar prioritățile. Trebuie să te întrebi dacă îți dorești cu adevărat să faci carieră sau dacă preferi o viață de familie mai clasică. Este posibil să le combini pe amândouă – să lucrezi în oncologie și să ai o familie – dar este mai dificil să te dedici în mod egal ambelor. De exemplu, dacă prioritizezi mai mult familia, probabil vei avea mai puține oportunități pentru o carieră academică, cum ar fi cercetarea sau publicarea.
Pe de altă parte, să practici oncologia fără o carieră academică este, de asemenea, o alegere frumoasă și valoroasă. Sunt multe colege care reușesc să aibă și carieră academică, și familie, dar acest lucru necesită un efort mult mai mare, multe nopți nedormite și multă dedicare.
În concluzie, fiecare femeie trebuie să își analizeze sincer dorințele și capacitățile, să decidă cât este dispusă să sacrifice și să se asigure că ceea ce alege să facă este în acord cu propriile aspirații și valori.
RV: Cum crezi că influențează feminitatea abordarea ta în domeniul tău? Există trăsături unice pe care le aduci în practica ta datorită identității tale de femeie?
AS: E greu să răspund la întrebarea asta, pentru că sunt femeie și am fost întotdeauna femeie, deci nu am o altă perspectivă. Însă pot spune că, în general, pacienții își doresc un medic bun, indiferent de sex. Am observat că, și în cazul bărbaților care sunt medici excelenți, aceștia au empatie și o capacitate de relaționare extraordinară, ceea ce îi face să fie foarte apreciați de pacienți. Cred că, mai mult decât genul, contează gradul de empatie, capacitatea de a fi social și sociabil și de a înțelege cu adevărat oamenii.
Sigur, există anumite cazuri unde preferințele pacienților pot varia. De exemplu, unele femei preferă să fie tratate de femei, mai ales în gineco-oncologie, iar unii bărbați, cum ar fi cei cu cancer de prostată, pot prefera tot femei medic. Totuși, aceste preferințe sunt împărțite, iar la final ceea ce contează este să fii un medic bun.
E posibil ca femeile să aibă, uneori, puțin mai multă răbdare, dar nu cred că asta ține strict de gen. De exemplu, în pediatrie, empatia poate veni atât de la medici femei-mame, cât și de la medici bărbați-tați, deci aceste trăsături sunt influențate mai degrabă de experiențele de viață.
Un aspect care m-a influențat mult a fost educația primită. Am făcut facultatea de medicină în România imediat după anii ’90, când abordarea era una clasică, în care medicul era figura supremă, iar noi, studenții, învățam să respectăm această autoritate. Când am ajuns în Canada, am avut parte de o schimbare completă de perspectivă. Acolo am învățat despre etică, despre cum să gestionezi probleme delicate, cum ar fi cele legate de sfârșitul vieții pacientului, și despre cum să construiești o relație bazată pe respect și empatie. Această experiență mi-a deschis ochii și mi-a arătat că abordarea unui medic este modelată nu doar de identitatea personală, ci și de educația și mediul în care a fost format.
RV: Ce mesaj inspirațional ai dori să transmiți femeilor care visează să facă o schimbare în domeniul medical?
AS: Nu are neapărat legătură cu o carieră medicală. În primul rând, este esențial să știi ce vrei de la viață, ce te pasionează cu adevărat și să ai încredere în tine. Dacă nu ai încredere în tine, nu vei reuși să faci nimic, iar această încredere, pentru a fi apreciată și de ceilalți, trebuie să fie bazată pe cunoștințe solide și muncă serioasă. Este important să nu te lași impresionată sau descurajată de obstacole, pentru că viața este plină de provocări, iar acestea sunt, de cele mai multe ori, mai numeroase decât lucrurile bune. Totuși, dacă ai pasiune și ești hotărâtă, vei găsi mereu o cale să reușești. Ai nevoie de un plan clar – un plan A, dar și un plan B – însă concentrează-te pe primul și vei ajunge, într-un fel sau altul, la destinație.
Am observat că multe femei au tendința de a-și subestima valoarea, mai ales în tinerețe, când cei din jur, direct sau indirect, contribuie la scăderea stimei de sine. Este vital să nu te lași doborâtă de astfel de influențe. Indiferent cine încearcă să te pună jos, trebuie să continui să crezi în tine. Această încredere trebuie să fie dublată de studiu și pregătire temeinică, pentru că succesul nu vine din superficialitate, ci din disciplină, ordine și claritate.
Mesajul meu este simplu: ai încredere în tine, dar asigură-te că această încredere este construită pe o bază solidă. Luptă pentru ceea ce îți dorești, pentru că pasiunea și determinarea te vor duce departe, chiar dacă drumul poate fi mai greu decât te-ai așteptat.
——————————————————————
Despre Vienna Women Voices
Mai mult decât o simplă serie de interviuri, Vienna Women Voices, un proiect născut din inițiativa sopranei Rodica Vică, artistă româncă stabilită la Viena, se transformă într-o platformă inspirațională dedicată femeilor românce remarcabile stabilite la Viena, care excelează în diverse domenii – de la cultură și știință, la afaceri, medicină și diplomație. Inițiat de soprana Rodica Vică, acest proiect își propune să aducă în prim-plan realizările unor femei excepționale, oferind publicului povești autentice despre curaj, determinare și sensibilitate. Fiecare interviu dezvăluie parcursuri profesionale impresionante și transmite mesaje puternice despre solidaritate, sprijin reciproc și îndrăzneala de a visa.
Lansat simbolic pe 1 Decembrie 2024, de Ziua Națională a României, Vienna Women Voices subliniază rolul esențial al comunității feminine ca forță unificatoare și sursă de inspirație. Proiectul demonstrează impactul profund al femeilor care împărtășesc pasiunea pentru excelență și dorința de a contribui la schimbare.
Mai mult decât o simplă celebrare a succesului, Vienna Women Voices, devine un apel la unitate, la solidaritate și la construirea unei societăți mai echitabile – o societate în care visurile prind contur prin curaj, perseverență și colaborare.
