Materia, prin tine, se răsfață
În forme pure și-ndulcite linii,
La care, cu mici dălți de-azur, elinii
Lucrat-au șapte vieți și-ncă o viață.
În ochii tăi ard flăcări sibilinii,
Sub raza lor, îngerul meu învață
Să-ți fure, pur, misterul de pe față,
Dar ți-l păzesc – mici sentinele – crinii.
Iubito care treci prin viața mea
Ca un fitil aprins prin lumânare,
Sunt beat acum de tine, parcă-aș bea
Azur de stea din magice pahare,
Și mă subții ca stelele pe mare,
Bolnav de boala dragostei, de ea.
Categorii:
Cea mai frumoasa poezie
