Se spune că fiecare experiență din viață ne învață ceva, că fiecare încercare ne ajută să creștem, să înțelegem mai mult despre noi, să devenim mai înțelepți. Oare ce ne învață această experiență mondială a distanțării sociale, a izolării? Ce fel de încercare este aceasta? Cum vom fi transformați de ea?
Din basme și mitologie cunoaștem personaje și eroi care trec prin diverse încercări în scopul devenirii lor. E perioada în care ne putem gândi și la câteva personaje închise fără voia lor în turnuri, peșteri sau castele și care, în urma unei transformări, se eliberează sau își eliberează partenerii căzuți sub efectul unei vrăji. De la Rapunzel și Belle la Persefona, Tezeu și Psyche, fiecare personaj este obligat să stea sau să intre pentru o vreme în ascundere, să se confrunte cu umbrele și să se lupte cu monștri, pentru ca, după aceea, să iasă din nou în lumină transformat.
Care este, deci, vraja care a fost aruncată asupra noastră? Ce avem de învățat și cu ce avem nevoie să ne luptăm fiecare pentru a ieși de sub semnul ei?
Ce ne învață pe noi această boală? Ce ne obligă să facem și de la ce ne oprește?
În prima etapă, ne schimbă comportamentul, ne obligă să ne reconsiderăm rutina zilnică, lucrurile mici care ne umplu existența – programul de lucru, activități, obișnuințe. Cei care stau acasă observă lucruri noi, căpătă noi obiceiuri, văd, de exemplu, cum bate lumina în casa lor la ora 10 dimineața, sunt acasă la prânz, se îmbracă altfel. Dar chiar și cei care încă lucrează în afara locuinței – personal de producție sau medical – își reorganizează resursele și prioritățile.
Pasul următor este că facem lucruri noi, iar pe cele vechi le prioritizăm altfel – acasă și în societate constatăm că apar alte nevoi, îi îngrijim mai mult pe cei din jurul nostru, copii, parteneri, căței, pisici, ne reorganizăm locuința și viața.
Apoi începem să avem curajul de a ne imagina viața trăită altfel, iar asta nu e puțin lucru. Câți dintre noi am fi făcut un astfel de exercițiu acum câteva săptămâni? Câți dintre noi am fi avut curajul să facem un pas în spate din noianul de activități zilnice pentru a ne uita la noi, a ne autoanaliza, a ne confrunta conflictele interioare, a schimba lista de priorități?
Și așa, din săptămână în săptămână, nu vom mai număra zilele, ci vom învăța să fim, să trăim așa cum ne dictează valorile noastre pe care le-am neglijat. Și poate că așa ne vom transforma, iar vraja se va destrăma.
Cum începem? Să ne imaginăm o floare, o margaretă, și, pe fiecare petală, să punem o dimensiune importantă a vieții noastre – familia, cariera, relația de cuplu, banii, prietenii, pasiunile, sănătatea, viața socială, casa, relația cu natura, cu arta – și să ne întrebăm care este cea mai importantă pentru noi? Dar a doua cea mai importantă? Și următoarea? Apoi să ne întrebăm în care investim cea mai mare parte a timpului, priceperii și energiei noastre?
Din care primim validare, pentru ce suntem apreciați de alții sau ne autoapreciem? Pe care le-am neglijat, pe care nu le-am hrănit destul?
Avem o cantitate de energie psihică pe care o investim în unul sau mai multe dintre aceste domenii ale vieții. Cele în care nu investim energie tind să dispară din conștiința noastră. Dar ele rămân la fel de importante pentru echilibrul psihic. Întorcându-ne atenția și asupra acelor lucruri de care nu ne-am ocupat până acum, de care am uitat o lungă perioadă, ne vom transforma, ne vom salva, vom fi mai aproape de adevăr.
Despre crize știm doar că, la un moment dat, se sfârșesc. Se spune deja că va fi „lumea dinainte de Covid” și „lumea de după Covid”, oare noi cum ne vom fi transformat, cum ne vom regăsi la sfârșitul acestei crize? Vom ști să fim mai aproape de sensul adevărat al vieții noastre?
Cristina Stroe este psiholog atestat în psihologie clinică și consiliere analitică.
Mai multe informații pe
cristinastr@gmail.com , telefon 0722 474 573
