fbpx

Avem nevoie de 50 de grame de anxietate – de Cristina Stroe

de

Cred că această perioadă ne-a făcut să experimentăm o paletă de emoții negative și pozitive atât de variate și atât de amestecate, încât uneori nu am mai știut cum să ne descurcăm prin ele și, poate, am ales să le punem deoparte și să le „acoperim” cu gânduri și treburi zilnice.

Dar, ce să vezi?

Amestecul dezordonat de emoții și sentimente în care, între noi fie vorba, cele negative – frică, furie, rușine, tristețe, dezamăgire – au mai multă putere decât cele pozitive – speranța, bucuria, satisfacția, iubirea – nu se lasă păcălit și revine copleșitor asupra noastră, ne încurcă gândurile atunci când vrem să ne concentrăm sau noaptea, când ne-ar prinde bine să ne odihnim.

Din acest ghem emoțional am ales anxietatea și frica, percepute deseori ca fiind exclusiv negative, ceea ce face ca multe persoane să încerce să scape de ele cu orice preț.

Anxietatea și frica sunt emoții necesare, ele sunt sistemul de alarmă care ne anunță că suntem în pericol. Frica apare atunci când ne confruntăm cu un pericol, frica are obiect. Anxietatea este o stare generală de teamă care anticipează un pericol, ea nu are obiect.

Anxietatea și teama generează răspunsuri de tip „luptă sau fugi”. Pe baza acestor emoții, creierul comandă organismului intrarea într-o stare de alertă prin descărcarea de adrenalină și cortizol, hormoni necesari pentru menținerea unui efort susținut. După încetarea amenințării, aceste substanțe sunt metabolizate, iar glandele responsabile încetează să le mai secrete. De ce este important să înceteze? Pentru că în perioada în care organismul nostru funcționează în acest regim de alarmă, pentru a avea energia necesară, el anulează alte funcții și încetinește sisteme precum sistemul imunitar, sistemul digestiv, reproducător, etc. sisteme de care avem nevoie pentru a ne menține în viață, sănătoși și echilibrați.

Acesta este modelul normal de funcționare a organismului, dar ce se întâmplă atunci când starea de anxietate obligă organismul să continue să producă hormonii de stres? Ne obișnuim cu un nivel ridicat de adrenalină, și cortizol, hormoni de stres, iar organismul nostru are nevoie de cantități din ce în ce mai mari – trăim cu stres și ajungem chiar să considerăm stresul valoros. Dar organismul astfel forțat se epuizează, iar primele semne sunt durerile de cap, lipsa somnului, starea de încordare permanentă, problemele de digestie, sistemul imunitar slăbit care ne face să ne îmbolnăvim mai ușor.

Putem să ne imaginăm acum cât de important este să ne bucurăm de fiecare moment bun, de prezența și atingerea persoanelor iubite, de fiecare floare sau imagine frumoasă pe care o vedem, de posibilitatea noastră de a ne mișca, fie și pentru a face curățenie. Pentru că, atunci când facem mișcare, când simțim satisfacție pentru micile sau marile noastre reușite, când simțim atingerea celor dragi, când avem speranța de mai bine, organismul nostru produce substanțele cu efect opus hormonilor de stres, substanțe care ne produc starea de bine și ne întăresc sistemul imunitar – endorfina, dopamina, ocitocina.

O explicație psihanalitică a existenței și apariției anxietății în viața noastră este aceea că frica primordială, frica generatoare a tuturor fricilor noastre este frica de moarte. Ea există în fiecare dintre noi și ne este necesară pentru opusul ei, care este dorința de viață.

Cât timp cât suntem tineri și sănătoși, ne simțim în siguranță și ne ocupăm tot timpul cu activități, această frică este împinsă în straturile cele mai profunde, inconștiente ale psihicului nostru. Imediat, însă, când o amenințare generală planează asupra noastră, când, dintr-un motiv sau altul ne pierdem unul sau mai multe puncte de sprijin, frica migrează spre conștiință. Pe măsură ce teama se strecoară spre straturile de suprafață ale psihicului, ea este modulată – amplificată sau atenuată – din strat în strat, de toate experiențele noastre pozitive și negative, stocate în fel și chip pe diferite paliere ale psihicului. Ne putem imagina cum frica, oprită pe un palier aproape de conștiință, ne trimite de acolo senzații difuze și neplăcute – aceasta este anxietatea.

Este firesc să ne fie teamă și la fel de firească este încercarea de a îndepărta această teamă. Dar dacă o îndepărtăm, transmitem creierului nostru mesajul că frica este periculoasă în sine, deci creăm încă un motiv de stres. Dacă ne împovărăm în plus simțindu-ne vinovați pentru emoțiile noastre, gândind că ar trebui să fim mai puternici decât suntem, nu facem decât să consumăm mai multă energie în încercarea de a ascunde emoțiile negative pe straturile psihicului, unde ele nu vor înceta să existe.

Este ca și când am stinge becul de avertisment din bordul mașinii crezând că, astfel, am rezolvat problema semnalată de el.

În perioadele grele avem nevoie să fim buni cu noi înșine în mod conștient, să acceptăm conștient emoțiile care ne copleșesc în această perioadă – teamă, vinovăție, tristețe, stres, să ne acceptăm neliniștile și teama și să le analizăm cu atenție motivele. Este bine să aducem frica în lumină și să ne împrietenim cu ea. Știm că are un scop bun – acela de a ne avertiza, și pentru asta îi putem mulțumi. Apoi alegem noi dacă este cazul să rămânem în alertă sau nu.

Ne antrenăm, astfel, capacitatea de a ne suporta teama și nesiguranța, de a găsi sensul a ceea ce ni se întâmplă și, totodată, puterea de a merge mai departe bucurându-ne de viață.

 

Cristina Stroe este psiholog atestat în psihologie clinică și consiliere analitică.

Mai multe informații pe

 www.psihoeducatia.ro

cristinastr@gmail.com telefon 0722 474 573

 

 

Categorii:
Psihologie

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.