Muzeul National de Istorie a Romaniei (MNIR) sarbatoreste, marti, 40 de ani de la infiintare, printr-un simpozion in care vor lua cuvantul fosti si actuali cercetatori si muzeografi, precum si printr-o expozitie foto-documentara.
Simpozionul “Muzeul National de Istorie la 40 de ani. Momentul Zero – 8 mai 1972” va avea loc marti, incepand cu ora 10.00, in Sala “Mihai Viteazul”.
In cadrul simpozionului vor lua cuvantul fosti cercetatori si muzeografi care si-au dedicat intreaga cariera acestei institutii, dar si specialistii actuali ai muzeului. Simpozionul va fi urmat de vernisajul unei expozitii foto-documentare.
Ideea infiintarii unui muzeu national de istorie reprezentativ a fost vehiculata de multe ori dupa cel de-Al Doilea Razboi Mondial. In 1968 s-a creat cadrul legal corespunzator pentru organizarea Muzeului National de Istorie, prin Hotararea nr. 1448 din 03/07/1968, a Consiliului de Ministri al Republicii Socialiste Romania (urmata de Hotararea Consiliului de Ministri al Republicii Socialiste Romania privind infiintarea Muzeului de Istorie al Republicii Socialiste Romania, din 20 martie 1970). Pentru constituirea patrimoniului muzeului se avea in vedere transferarea tuturor pieselor de valoare republicana sau, in caz exceptional, a copiilor acestora, aflate in muzeele din Capitala si provincie, in colectii particulare si ale altor institutii: Academia Romana, Biblioteca Centrala de Stat, Arhivele Statului, ministere etc.
Pentru sediul muzeului a fost aleasa cladirea Postei Centrale din Bucuresti (Calea Victoriei nr. 12). Amenajarea s-a facut in ritm accelerat (partea tehnica fiind incredintata Trustului Carpati si Intreprinderii de Stat Decorativa). Comisia de organizare a Muzeului National de Istorie era formata din 35 de personalitati din domeniul istoriei si retelei muzeografice, dar si din reprezentanti ai conducerii PCR. Presedinte a fost numit academicianul Contantin Daicoviciu, printre membri gasindu-se nume de seama ale stiintei istorice din Romania: Emil Condurachi, Constantin C. Giurescu, Mihai Berza, Andrei Otetea, Dumitru Berciu, Mircea Petrescu-Dimbovita, Stefan Pascu etc.
Realizarea expozitiei de baza a Muzeului de Istorie al R.S.R. a fost o chestiune foarte complexa. In cadrul acesteia trebuiau expuse obiecte cu o mare relevanta istorica, dar, mai presus de aceasta, trebuia sa coabiteze adevarul istoric cu cerintele ideologice. Organizarea expozitiei permanente a presupus amenajarea, proiectarea si realizarea a peste 50 de sali, cu o suprafata expozitionala de 15 000 de metri patrati, au fost instalate 1.500 de sisteme de expunere in care au fost prezentate circa 50.000 de exponate, au fost intocmite 300 de texte explicative pentru sali si vitrine, alcatuite 64 de harti, 80 de grafice, 9 000 de etichete. Prima forma a expozitiei permanente a fost organizata in 40 de zile, lucrandu-se aproape zilnic cate 14 – 16 ore. Expozitia permanenta a Muzeului de Istorie a R.S.R., asa cum a rezultat, era intinsa in 50 de sali (de la paleoliticul inferior, pana la epoca contemporana), la care se adaugau Cabinetul Numismatic, Lapidarium-ul si Tezaurul Istoric.
Pe 8 mai 1972, in prezenta conducerii statului, era deschis pentru public cel mai mare si mai important muzeu de istorie din Romania (desi initial se avusese in vedere ca inaugurarea sa aiba loc pe 8 mai 1971, cu ocazia implinirii a 50 de ani de la infiintarea PCR).
In cele patru decenii de existenta, Muzeul National de Istorie a cunoscut mai multe momente de cotitura. Unul dintre acestea s-a intamplat in anul 1978, cand, pe 23 ianuarie, a fost deschisa expozitia “Dovezi ale dragostei, inaltei stime si profundei pretuiri de care se bucura tovarasul Nicolae Ceausescu si tovarasa Elena Ceausescu, ale amplelor relatii de prietenie si colaborare dintre poporul roman si popoarele altor tari”, cunoscuta sub numele de “Expozitia Omagiala”. Aceasta ocupa 10 sali la etajul al doilea al muzeului, intinzandu-se pe circa 2.500 de metri patrati si era o adevarata “oda” la adresa cuplului Ceausescu. Evident ca, odata cu deschiderea acesteia, spatiul acordat epocii contemporane (perioadei comuniste in special) s-a extins foarte mult, in comparatie cu celelalte perioade istorice.
Evident, un alt moment important a fost dupa decembrie 1989, cand expozitia de baza a fost din nou reorganizata, fiind inchisa si, apoi, dezmembrata “Expozitia Omagiala” si regandite celelalte segmente, pentru a corespunde realitatilor istorice si nu influentei politico-ideologice.
In anul 2002, expozitia de baza a fost stransa, muzeul urmand sa fie supus unui amplu proces de renovare, consolidare si reamenajare. A fost semnat in acest sens un contract cu firma Romconstruct, insa, in 2006, Ministerul Culturii a cerut incetarea lucrarilor din cauza ca fusesera depasite atat valoarea contractului, cat si termenele prevazute. Firma nu a fost insa de acord cu rezilierea contractului, sustinand ca are in continuare o suma de bani de incasat, insa pana acum nicio instanta nu i-a dat castig de cauza, a explicat pentru MEDIAFAX directorul MNIR Ernest Oberländer Tarnoveanu.
Pe de alta parte, in lipsa rezilierii acestui contract, lucrarile de renovare nu au putut fi reluate cu un alt constructor, din tot muzeul in prezent fiind vizitabile Lapidarium-ul si Teazaurul Istoric, in timp ce in holul de la instrare sunt organizate expozitii temporare.
