A doua seara de B’estfest i-a adus pe belgienii Millow si Selah Sue, aceasta fiind o adevarata revelatie, in timp ce trupa electro norvegiana Royksopp a produs un show incandescent, vrajind multimea cu ritmuri electro si lumini ametitoare.
Dupa o scurta furtuna dupa-amiaza, urmata de acelasi soare sub care a debutat festivalul, seria concertelor a fost reluata sambata la B’estfest, scenele fiind impartite mai intai de mai multe trupe romanesti.
Vita de Vie, care a cantat seara, de la 19.00, a strans o multime de oameni in fata scenei principale, pentru un concert acustic, asa cum si-au sarbatorit si cei 15 ani de existenta, in martie, la Opera Nationala Bucuresti, si in turneu in tara. Dupa cum a spus Adrian Despot, urma sa petrecem “o dupa-amiaza in parc” cu Vita de Vie, multi dintre cei de pe margine savurand concertul stand pe iarba.
Cu mai multe instrumente traditionale, dar si de orchestra, actualii membri ai formatiei – Adrian Despot (voce si chitara), Adrian Ciuplea (chitara bas, contrabass si violoncel), Cezar Popescu (chitara) si Sorin “Pupe” Tanase (tobe) – alaturi de Mandela Gajol (flaut si percutie) si Mihai Ardelean (clape) – le-au facut o mare surpriza fanilor care nu ii vazusera intr-un astfel de concert. Majoritatea pieselor, foarte cunoscute de altfel – “Vino la mine”, “Varza” si chiar “Basul si cu toba mare” -, cei de la Vita de Vie le-au cantat in variante reorchestrate, si au fost toate apreciate de public, care s-a adaptat sa cante cu trupa si de aceasta data. “Multumim din suflet. Ne bucuram ca va place”, a spus Despot.
Cea mai mare surpriza a venit la final, cand, chemati insistent la bis, acordat pana atunci numai de trupele care cantau mai tarziu, au revenit, Despot anuntand: “Vom canta «Sunetul mai tare» in varianta acustica. Stiti piesa?… Pentru ca e simpla, pentru ca e scurta si pentru ca nu ne-a iesit niciodata. Asta e tot ce-am putut sa scoatem din ea”. Si cunoscutele versuri din “Sunetul mai tare” au rasunat pe ritmuri populare, refrenul fiind cantat pe linia melodica a lui “Trandafir de la Moldova”, in aclamatiile publicului.
Tot in registru popular si-au inceput cantarea cei de la Mala Vita. Pareau niste balcanici in toata regula, cu chiuituri si acordeon, facand publicul imediat sa danseze. Cei sase muzicieni din trupa, de nationalitati diferite, canta si in sarbo-croata, dar si in italiana, spaniola, engleza si franceza, combinand uneori versuri in limbi diferite in aceasi piesa, ca la “God Is A Gipsy”. Indiferent ce limba se deslusea, ritmurile balcanice, de hip hop, rock, latino, soul si ska au tinut publicul in priza.
Marea revelatie a serii a fost insa Selah Sue, o cantareata din Belgia care a debutat anul trecut cu un album care-i poarta numele, insa a fost descoperita si promovata de mai multi ani de Millow, care i-a succedat sambata seara la B’estfest. Cu o fata de fetita, o voce ce parea subtire cand vorbea, dar care s-a dovedit de o forta incredibila, pastrandu-se impecabila pe parcursul unui concert in care a racnit, dar a si cantat ca o primadona si s-a miscat nebuneste (prima ei pasiune a fost dansul clasic), Selah Sue a fost de necrezut. Rar un artist care sa arate pe scena atat de absorbit de ceea ce face, sa functioneze la capacitate maxima de la un capat la altul, sa arate atata pasiune, parca pentru a face fiecare piesa sa sune mai bine ca niciodata. Si-a cantat hiturile de pe albumul de debut, piese noi, intreband adorabil la final: “V-a placut? V-a placut?”. Totodata, ea a intrebat publicul ce doreste sa asculte – “Sunt aici pentru voi. (…). Avem o energie buna aici, sper sa ma intorc in curand”, iar la final i-a indemnat pe cei prezenti sa ramana pentru concertul prietenului ei Millow.
Acesta si-a adunat la randul luni fanii, dar mai ales fanele in fata scenei, si a inceput prin a-si cere scuze ca nu a venit mai devreme sa concerteze in Romania. Amintind ca a cantat cu o seara inainte in Elvetia, la festivalul Summer Sound, “unde era sunet, dar nu era vara”, Millow a mai spus incantat ca aici a fost vara din secunda in care a coborat din avion. “Vom face o noapte belgiana”, a mai spus el, indemnand publicul sa aplaude si pentru prestatia lui Selah Sue, si povestind ca se tot intalneste cu aceasta in turnee si “e amuzant cum lumea devine tot mai mica, iar ea tot mai mare”.
A cantat mai multe dintre piesele sale slow – “Canada”, “California Rain”, “Where My Head Used To Be”, “You Don’t know”, “You and Me”, iar “KGB” a continuat-o cu “No Surrender”, a lui Bruce Springsteen. Pe mai alerta “Never Gonna Stop”, cantareata care il acompania, inclusiv la clape si percutie, Nina Babet, a facut senzatie cu un solo de rap. Nu a lipsit bineinteles “Ayo Technology”, preluata de la 50 Cent, cand si-a indemnat publicul sa-l ajute radicand telefoanele in aer.
“Sa aveti o noapte grozava. Aveti grija la bungee jumping. Si sa ramanem in contact pe Facebook sau Twitter. Sper sa ne vedem mai tarziu anul acesta”, a mai spus Millow la final.
Norvegienii de la Royksopp au incins apoi atmosfera pentru numerosul public de electro, venit accesorizat cu bratari cu leduri, unii pictati pe fata, prin muzica vibranta, jocul de lumini, dar si prin aparitia lor in tot felul de costume cu masti, care mai de care mai futuriste.
Pentru a continua seara in ritmuri house si tehno, publicul a trebuit sa astepte apoi o ora pentru concertul Booka Shade, reprogramat din cauza unor intarzieri in transportul echipamentului.
Intre timp, a venit randul fanilor death metal sa se bucure de concertul Obituary, salutat cu entuziasmul cuvenit pentru venerabila trupa.
