Omul vorbelor grele a lasat platosa deoparte si, uneori cu ochii panditi de lacrimi, a vorbit despre iubirile sale pierdute si… castigate, intr-un material pe care il puteti citi integral in editia de februarie a revistei Tango.
Care a fost cea dintai iubire a lui Victor Ciutacu?
“Am placut-o foarte tare pe o fata, si ea ma placea, dar cred ca eram amandoi la fel de mandri, tepeni, inflexibili. Semana cu Sophia Loren la fata, era foarte misto. Raluca o chema, Raluca Tudorancea. Era cu doi ani mai mica decat mine. Eu eram intr-a XI-a, ea era intr-a IX-a cand ne-am cunoscut. Mi-a placut foarte tare de Raluca, dar nu eram facuti unul pentru celalalt. Aveam amandoi atitudini de sloiuri de gheata. Fiecaruia i se parea ca celalalt ii e dator cu mai multa dragoste. N-a mers, n-a fost sa fie. Din pacate Raluca a si murit cand eram eu student – o poveste urata, cu un fost coleg de-al ei, intr-o vila, o scurgere de gaze… A murit in somn. Fata la 20 si un pic de ani. Dumnezeu sa o odihneasca!”, isi aminteste Victor.
Apoi a venit o iubire “absolut dementa” despre care jurnalistul nu se sfieste sa isi aminteasca: “Cornelia o chema pe fata. Statea la Jilava. Si, prin ’91-’92 o duceam seara de seara acasa. Era un sentiment absolut dement! Era studenta la ASE. Cand am cunoscut-o… nu lipsise nici macar la o singura ora de curs. Dupa ce m-a cunoscut, a inceput sa chiuleasca. Eu stateam in camin, in Regie. Cateva luni, in fiecare seara, o conduceam acasa. Cu tramvaiul 12 din Regie pana in capatul Soselei Giurgiului si, de acolo, inca patru statii cu autobuzul. Cu tigani pe tramvai, pe autobuz, din aia violenti! Si, invariabil, in fiecare seara ne certam inspaimantator, „pentru totdeauna”. Ma intorceam in camin dupa un drum de o ora si ceva, tranteam usa si colegii ma intrebau „iar te-ai certat pentru totdeauna?”. Ii asiguram de fiecare data ca e ceva definitiv. Apoi ne puneam sa bem si adormeam pe la 4 dimineata. Si, de fiecare data, la 8 jumate dimineata venea la usa Cornelia. Colegii imi spuneau sa deschid, eu refuzam, convins ca nu era Cornelia. „Du-te, ma, ca e ea la usa – v-ati certat definitiv si ieri, si alaltaieri si acum o saptamana… ”. Si in fiecare zi ne impacam ziua si ne certam seara. Ne-am certat la sfarsitul anului universitar pe care eu am hotarat, la jumatate, ca o sa-l repet. Nu m-am dus la examene, pentru ca mi s-a pus pata. Si am tinut-o numai intr-o golanie”…
Dar nu aici s-a terminat povestea lor si nici marturisirile lui Victor Ciutacu… Citeste cum s-a despartit de Cornelia si apoi cum a cunoscut-o pe Mana, care care avea sa-i devina sotie pentru totdeauna, mama copilului sau, femeia alaturi de care a infruntat saracia si grijile pentru a ajunge in prezentul acesta in care stiu ca nu se vor mai desparti niciodata, in paginile revistei Tango de februarie.
