În cadrul evenimentului Cultivarea inteligenței parentale prin curaj, compasiune și conectare, desfășurat la final de 2017, trei dintre cei mai apreciați experți în psihologie și parenting, Urania Cremene, Diana Stănculeanu și Gáspár György, au discutat despre nevoile reale ale copiilor, despre flexibilitatea și inteligența parentală, despre impactul relației de cuplu asupra dezvoltării și sănătății copilului, dar și despre sănătatea emoțională și relațională a întregii familii. Diana Stănculeanu, psiholog și psihoterapeut în cadrul organizației Salvați Copiii, a abordat un subiect care li se pare celor mai mulți dintre părinți greu de abordat: sexualitatea copiilor și, legat de această temă, i-am adresat câteva întrebări în plus.
Cât de importantă este, de fapt, viața sexuală, în ansamblul existenței noastre și cum am ajuns s-o tratăm ca pe ceva rușinos?
Diana Stănculeanu: Viața sexuală este despre sănătatea și protecția corpului nostru, într-o primă etapă, despre sănătatea, protecția și împlinirea relațiilor noastre, precum și despre acceptarea și confortul fiecăruia cu sine, într-o etapă ulterioară. Dacă admitem că sănătatea și protecția sunt importante, suntem nevoiți să admitem că viața sexuală este importanță. Să analizăm puțin. Sănătatea înseamnă și sănătatea fizică, ce presupune, printre altele: cunoașterea corpului și a felului în care funcționează – inclusiv a organelor genitale; cunoașterea aspectelor biologice, hormonale din spatele pubertății; absența bolilor cu transmitere sexuală; absența unei sarcini accidentale; Sănătatea înseamnă și sănătatea emoțională – o stimă de sine puternică, abilitatea de a trăi plăcere în contexte legate de funcționare sexuală, libertatea de a face alegeri legate de dragoste, intimitate, sex, relații. O scurtă analiză a conceptului de protecție – protecție față de violență sexuală, în condițiile în care violența sexuală nu înseamnă doar viol într-un gang întunecat, ci înseamnă a fi incapabil să spun NU la 15 ani de teama că voi fi părăsită. Dacă admitem că viața sexuală este un punct important pe axa sănătate – protecție, vom fi ceva mai bine pregătiți să ne educăm și apoi să o trăim, dincolo de încorsetările rușinii și păcatului.
Cum putem schimba paradigma referitoare la sex în care trăim încorsetați, condamnându-ne la atâtea neînțelesuri și suferințe?
Diana Stănculeanu: Paradigma asupra sexului s-a schimbat istoric și cultural, de măcar câteva ori, ca de altfel aproape orice în istoria cunoașterii umanității. Mulți dintre copiii noștri ies din familie fără să fi discutat măcar o dată despre sex și se izbesc de realități suprasexualizate, sau care augmentează doar anumite aspecte ale sexualității, în mass media, în mediile online. Sunt complet neechipați cu filtre de selecție și analiză, nu au nici cele mai elementare mecanisme de gândire critică și nu prea știu cum să descifreze reacțiile emoționale pe care le trăiesc în preajma acestor realități, pentru că nimeni nu face alfabetizare emoțională sistematică cu copiii. Așadar un prim pas în așezarea sexualității într-o paradigmă echilibrată a sănătății și confortului cu sine și cu cel de lângă mine este acela al cuvintelor, al vorbirii despre.
Când vine timpul să vorbim despre sex cu copilul nostru?
Diana Stănculeanu: Educația cu privire la dimensiunea sexuală a ființei noastre începe deîndată ce copilul nostru se folosește de cuvinte pentru a descoperi lumea în care s-a trezit și căreia astfel, prin cuvinte, îi găsește sensul. De asemenea, nu este un palier educațional complet separat de restul aspectelor pe care copiii le învață de-a lungul timpului, ci ar trebui să se îmbine firesc și natural cu orice altceva descoperă și înțelege copilul despre sine și despre cei din jur.
Sexualitatea rămâne, în continuare, un subiect pe care părinții nu-l deschid nici măcar pentru ei. Cum facem să învățăm să privim subiectul cu deschiderea care să le permită măcar copiilor noștri să evolueze la acest capitol?
Diana Stănculeanu: Este important să acceptăm că, o dată cu educația sexuală a copiilor noștri, suntem constrânși să reflectăm asupra propriei noastre educații sexuale. Când vorbim cu copilul despre corpul lui ne reamintim cât de confortabil, sau nu, locuim într-al nostru; când ne imaginăm primele relații de iubire ale adolescenților noștri, suntem invadați de suferința, stângăcia sau fiorul și curiozitatea pe care le-am trăit o dată cu primele noastre experiențe de cuplu; când discutăm despre protecție cu copiii noștri, ne vin în minte propriile îndoieli, spaime, decizii, pe care le-am luat, cu mai multă sau mai puțină înțelepciune, pentru a ne proteja sănătatea. Educația sexuală este complicată pentru că, dincolo de informații, cuprinde ingrediente de tipul sănătate, protecție, responsabilitate, intimitate, încredere, plăcere, decizii, limite. În legătură cu fiecare dintre aceste concepte ne vom pune întrebări, nu doar din perspectiva copilului ci și din perspectivă proprie, iar de claritatea răspunsurilor și de asumarea acestora, va depinde firescul cu care aborda aspectele sexuale ale evoluției copiilor noștri.
Îi certăm pe preadolescenți dacă vedem că se masturbează? Îi supraveghem, le interzicem să mai facă asta, le spunem că orbesc?
Diana Stănculeanu: Felul în care un părinte reacționează la comportamentul de masturbare al copilului său spune multe despre relația acelui adult cu propriul corp, cu plăcerea, pudoarea și convingerile morale asociate acestora. Îmi place să cred că părinții care citesc aceste rânduri se amuză amintindu-și de miturile masturbării – orbire, demență, păr în palmă sau încărunțire bruscă. Faptul că am lăsat însă aceste mituri în spate nu înseamnă că masturbarea copiilor este primită ușor de către foarte mulți dintre părinți, tocmai pentru că activează resorturi atât de intime ale personalității umane, cum ar fi ecuația dintre plăcere și moralitate. Cât despre supravegheri și interdicții, în cazul în care vreun părinte se gândește să le folosească, l-aș invita să reflecteze asupra faptului că supune unui demers de disciplinare relația copilului cu propriul corp, cu cunoașterea de sine, cu resorturile subiective ale plăcerii etc. Ar fi o eroare să încadrăm simplist masturbarea in galeria unor comportamente, pe care le încurajăm sau le descurajăm, prin critică, apreciere, recompensă sau pedeapsă.
Care este un lucru important pe care trebuie să îl știm înainte de-a vorbi cu copiii noștri despre sexualitate – un aspect pe care îl vei dezvolta și la întâlnirea noastră din 29 octombrie?
Diana Stănculeanu: Sexualitatea nu se naște în copiii noștri odată cu primele lecții de educație sexuală. Copiii noștri sunt încă de la început și ființe sexuale. Nu aș irosi timp și resurse întrebându-mă când este potrivit să încep educația sexuală a copilului meu și îngrijorându-mă că, dacă încep prea devreme i-aș putea da idei greșite. Nu. M-aș bucura dacă părinții ar părăsi sala de conferință determinați să se informeze corect despre educația sexuală a copiilor și fiind convinși că, atunci când vor vorbi cu copiii lor de orice vârstă, despre sex și sexualitate, au șansa uriașă de a modela ingredinte cheie în viața iubiților noștri copii, precum stima de sine, responsabilitate, alegeri corecte, decizii sănătoase, protecție, încredere și autonomie.
