Petruta Gheorghe: Absenta iubirii in cuplu influenteaza negativ copiii

Alice Nastase Buciuta: Oamenii au aflat de psihoterapie in ultima vreme de la televizor si vazand, de exemplu, In deriva. Tu ai vazut serialul? Reflecta realitatea din cabinetul unui specialist?
Petruta Gheorghe: O reflecta, dar o reflecta cumva figurat. Ceea ce noi vedem ca simple episoade este un tratament condensat; in viata reala, tratamentul nu se termina dupa un sezon din „In deriva”, dupa 3 luni… Tot ceea ce vedem in serial este accelerat, stiti cand vedem in filme salturi de cateva luni sau ani? In realitate lucrurile sunt mai lente iar interactiunile terapeutului cu pacientii ceva mai rezervate, daca vreti. Partea buna este ca aceea calatorie spre interiorul nostru poate fi cu mult mai interesanta decat serialul la care ne referim.

Marea Dragoste / Tango: Care e profilul omului care simte nevoia de terapie?
PETRUTA GHEORGHE: In general sunt oameni care vor sa inteleaga de ce: de ce e viata asa, oare de ce mi-e atat de greu, de ce nu imi gasesc linistea, locul, ce ma impiedica sa traiesc… dintr-o neliniste pe care nu o pot defini exact, ceva nu merge, ceva ne incurca in cele mai simple dar si cele mai dificile incercari prin care trecem. Evident ca uneori avem de-a face cu patologii mai severe si da, oamenii vin si dintr-o anumita nevoie stringenta, pentru ca nu pot trai asa… Haideti sa ne imaginam ce inseamna sa nu mai poti controla ceea ce gandesti, ce simti, sa pierzi controlul vietii tale? Sa nu mai fi sigur de ce anume auzi, vezi, simti, mirosi? Este cumplit de greu si da, ai nevoie de ajutor dar mai ales de intelegerea si acceptarea celorlalti.

Marea Dragoste / Tango: Cum ai ajuns sa urmezi cariera asta? Asta ai stiut dintotdeauna ca o sa faci, ti-ai dorit din adolescenta sa urmezi o asemenea cariera?
PETRUTA GHEORGHE: Nu, habar n-am avut. A aparut ca o necesitate, ca singurul lucru pe care doream sa-l fac, sa fiu, profesional vorbind… La un moment dat alegi – ce vrei sa faci, ce vrei sa fii, cum vrei sa fii, si te duce, valul. Probabil ca decizia clara am luat-o in timpul analizei mele personale, atunci am stiut ca asta vreau sa fac.

Marea Dragoste / Tango: Ce studii ai facut, in ce directie ai mers?
PETRUTA GHEORGHE: Facultatea de Psihologie, formarea in psihanaliza, inseamna analiza personala, am facut o formare in psihanaliza copilului si adolescentului, acum sunt candidat IPA (International Psychoanalitycal Association) in cadrul Societatii Romane de Psihanaliza… Unii dintre cei ce predau si formeaza astazi psihanalistii, inainte de 89 faceau psihanaliza aproape in dizidenta, asumandu-si riscuri destul de mari, fara a renunta, fara a se da inpoi. In adolescenta imi placeau filosofia si literatura. Dar, cumva nu am putut face nici una, nici alta, pentru ca traiam in Romania comunista. Eram decisa sa plec, intr-o forma sau alta, pur si simplu aveam senzatia ca ma sufoc, ca nu voi putea face nimic. Orice examen de admitere in domeniul umanist, daca vrei, presupunea o memorare a unor texte ale Congreselor Partitudului Comunist. Cand dadeam de textele alea mie nu imi mai functiona mintea. Dupa care a urmat Revolutia, iar lucrurile s-au schimbat. Astazi este de neimaginat, dar nici nu se facea psihologie inainte de Revolutie. Facultatea de Psihologie a fost suspendata prin anii 80, de asemenea facultatea de sociologie; s-auinchis, n-au mai existat.

Marea Dragoste / Tango: Cand te-ai hotarat, totusi, ca vei ramane in tara? Cand te-ai casatorit? Cand ai avut copiii? Cand ai inceput sa iti asumi responsabilitatile vietii tale?
PETRUTA GHEORGHE: Dupa Revolutie nu am mai dorit sa plec din tara, la fel ca si compatriotii mei capatasem un „acasa”. La 30 de ani m-am casatorit, am intalnit-o pe Mariuca, fiica mea cea mare, avea un an. Apoi am mai nascut inca doi copii, o fetita si un baietel. Deci am trei copii, Maria, Katarina si Maxi, care au 15 ani, 13ani si 12 ani. A fost foarte repede, mi-a placut, m-am si speriat, am avut toate nelinistile pe care le poti avea ca tanara mama. Inainte de maternitate evident iti creezi o imagine despre cum va fi, iti imaginezi copiii, cum ii vei tine in brate, cum vei alapta… dar in momentul in care traiesti maternitatea vezi ca ea nu este compusa numai din imaginea asta idilica a mamei care-si tine pruncul la san… Inseamna si renuntari, dintr-o data nu mai poti sa gandesti „eu si partenerul meu”, intra in calcul si cealalta persoana sau celelalte persoane, adica copiii. Este un proces. Pe de alta parte bucuria anumitor momente, schimbul permanent de emotii, sentimente, duiosie sunt in realitate mai viu colorate decat ceea ce ne imaginam despre maternitate.

Marea Dragoste / Tango: Pe tine, in toate transformarile si intelegerile tale te-a ajutat profesia ta, ti-a fost vreun pic mai usor ca mama tanara pentru ca esti si psiholog sau nu, lucrurile nu au nicio legatura?
PETRUTA GHEORGHE: Cel mai mult m-a ajutat analiza mea, pentru ca in analiza am inteles cine sunt, dar cine sunt nici exaltat, si nici depreciativ, am aflat cum sunt – asa cum sunt – si am ajuns sa-mi placa de mine in forma asta, fara sa ma astept sa mut muntii din loc; mi-am gasit locul si acela a fost momentul determinant pentru mine. Experienta asta m-a modificat fundamental. Eram deja mama. Da, eram deja mamica si aveam o cariera in business. Am inteles ca nu voi putea face lucrul ala toata viata, ca voi fi niciodata implinita castigand foarte multi bani. In zona de business am avut succes, lucram in domeniul aparaturii medicale, eram in topul companiilor din Romania, crescusem lucrurul acela cu entuziasm, bucurie si talent, dar la un moment dat a fost insuficient; pentru ca in cele din urma, ceea ce rezulta din toata activitatea aia era o viata indestulatoare, o viata foarte confortabila. M-a ajutat desigur in multe sensuri, si ma bucur ca am trecut prin intamplarea respectiva; m-a ajutat si in momentul in care am decis sa divortez, era necesar sa pot sa-mi sustin copiii financiar si am putut asadar sa inchei o relatie cand am simtit ca nu mai imi gasesc locul acolo.

Uneori oamenii pleaca de langa noi nu pentru ca nu suntem noi suficient de buni, ci pentru ca nu pot face altfel

Marea Dragoste / Tango: Nu te-ai temut, ca orice femeie, sa ramai singura cu trei copii? Eu stiu ca femeile se tem foarte tare de asta, cu cat ai mai multi copii esti mai tematoare si mai vulnerabila si e mai greu sa iei o astfel de decizie.
PETRUTA GHEORGHE: Mi-a fost frica inainte sa iau decizia, am tot reflectat o buna bucata de vreme, cu dubii, pendulari, ca tot omul. Dar cand m-am decis lucrurile s-au limpezit. Eram intr-o vreme singura femeie divortata cu trei copii pe care o cunosteam… Este adevarat ca tatal lor a fost si continua sa fie foarte aproape de ei, adica prelua si preia o parte din responsabilitati, a ramas intr-o legatura permanenta cu copiii, dar aceea a fost formula pe care am crezut-o buna si pentru mine, si pentru copii. Acum, dupa atata vreme am certitudinea ca si pentru el a fost. Nu cred in cuplurile care raman alaturi justificandu-se, fals de altfel, prin faptul ca au copii.

Marea Dragoste / Tango: Eu aud mereu discutii nesfarsite intre oameni care sustin ca stau in relatii numai pentru copii, ca fac gestul de a suporta toate tradarile pentru ca el de fapt e un tata bun sau ea e o mama buna. Nu cumva ei sunt mai generosi decat noi, pentru ca se sacrifica pentru copii?
PETRUTA GHEORGHE: Eu nu cred. Pentru mine nu functioneaza formula asta, dar cred ca fiecare trebuie sa traiasca asa cum crede ca este mai bine pentru el si familia lui. Cred ca absenta iubirii in cuplu influenteaza negativ copiii, pentru ca noi suntem inevitabil modelul lor si traind in absenta iubirii s-ar putea sa le transmitem interent ca asa trebuie sa fie viata de cuplu si familie. Copiii vad, aud, simt, percep toate dinamicile astea, chiar de la varste foarte mici, vad cand mami e enervata pe tata sau cand tati n-o mai suporta pe mama si traiesc destul de angoasant bataliile din cuplu. Ulterior mai apare si o falsa responsabilitate – Din pricina mea mama nu a fost fericita dar a ramas cu tata. Nu e oare o povara prea greu de dus si pentru ei?

Marea Dragoste / Tango: Totusi, sunt extrem de egoisti copiii – chiar daca le explici ca nu mai esti fericit, ei spun Da, dar eu vreau sa te impaci cu mama sau cu tata.
PETRUTA GHEORGHE: Da, dar asta e o decizie care nu este a copilului. El nu poate decide pentru parinte, asa cum parintele nu poate decide pentru copil pe cine sa iubeasca, cu cine sa traiasca… Teama copilului este ca isi pierde celalalt parinte, ca il pierde din viata lui; dar parintii pot invata sa fie alaturi de copii fie ca stau in aceeasi casa, fie ca nu.

Nu cred ca are ce sa caute copilul in bataliile din cuplu, adica el nu este o arma, nu este moneda de schimb, te porti frumos, vezi copilul, nu imi place ce faci, divortez si iau copilul… Toate lucrurile astea sunt foarte necinstite, pentru ca, de fapt, e ca si cand am face barter cu copiii.

Marea Dragoste / Tango: De multe ori lucrul asta nici nu se mai poate, pentru ca stii ca divorturile se petrec cu scandal, impart mobila cu toporul si apoi copilul devine o arma de manipulare – nu vezi copilul decat daca imi dai banii etc.
PETRUTA GHEORGHE: Despre asta vorbesc, nu cred ca are ce sa caute copilul in bataliile din cuplu, adica el nu este o arma, nu este moneda de schimb, te porti frumos, vezi copilul, nu imi place ce faci, divortez si iau copilul… Toate lucrurile astea sunt foarte necinstite, pentru ca, de fapt, e ca si cand am face barter cu copiii. Este in regula? Se intampla asa – de cele mai multe ori, intr-un cuplu, cineva vrea sa plece, cineva vrea sa ramana, acolo se produce marea scindare si cel care nu vrea sa plece e atat de ranit de pseudo-abandon, de senzatia ca nu este suficient de bun, de presupusul esec, incat nu mai constientizeaza cat de mult rau genereaza si raspandeste in jurul sau… atunci intra in acest razboi.

Marea Dragoste / Tango: Si cum ar trebui sa gestionam o situatie de genul acesta?
PETRUTA GHEORGHE: Este intotdeauna greu, dar cred ca cel care se simte parasit si abandonat realmente trebuie sa inteleaga ca alegerile celuilalt nu sunt o vina a noastra. Uneori oamenii pleaca de langa noi nu pentru ca nu suntem suficient de buni si de grozavi, ci pentru ca nu pot face altfel. Au o neliniste, o nemultumire, nu se mai regasesc in relatia aia, dar nu pentru ca nu sunt eu suficient de frumoasa, ravisanta, inteligenta, atractiva… Pur si simplu celalalt s-a dezvoltat diferit de tine, a crescut altfel. Ne schimbam incontinuu, in fiecare an suntem cumva modificati fata de anul precedent, uneori ne schimbam diferit. Este fara indoiala o rana narcisica a celui care doreste sa ramana in relatie si atunci e orbit si incepe sa se apere: „eu am fost buna, tu ai fost rau”, incercand sa-l distruga pe celalalt, si toate astea vin din si cu durere.

Marea Dragoste / Tango: Si copiilor cum le putem explica, in asa fel incat ei sa si poata intelege?
PETRUTA GHEORGHE: Pai cat mai simplu si clar: Stii, ceva ce nu se va schimba niciodata este ca sunt mama ta si el este tatal tau si noi pe tine te vom iubi toata viata. Pentru ca relatia asta dintre parinte copil e lifetime, dar cred ca este singura relatie care dureaza intreaga viata… Intre adulti nu este la fel, este diferit.

Marea Dragoste / Tango: De ce intre adulti nu e la fel? Din punct de vedere psihologic e imposibil sa avem o relatie lifetime?
PETRUTA GHEORGHE: Nu, nu e imposibil si sunt oameni care traiesc toata viata impreuna, dar nu putem sa garantam lucrul asta. Ma gandeam de multe ori, cand vedeam prieteni si pacienti suferind teribil de pe urma despartirilor, ca de fapt juramantul de la casatorie, de care ne si impiedicam, ne si legam, daca nu ar fi mai bine sa sune ceva de genul „Aici si acum imi doresc sa raman cu tine pentru toata viata?” Pentru ca, de fapt, tot ce putem noi sa spunem este ca astazi, aici si acum, ne dorim sa fim cu X pentru toata viata, doar ca realmente trebuie sa toleram faptul ca nu putem garanta viitorul, nu putem sa spunem ce se va intampla maine si ajungi sa traiesti relatia aici si acum. Nu este un lucru rau si nici periculos.

Marea Dragoste / Tango: Daca facem o promisiune nu ar fi normal sa facem tot posibilul sa o tinem? Daca promitem ”nu am sa te insel, nu am sa te mint, nu am sa fac nimic pe ascuns, nimic care sa te raneasca” si ne tinem promisiunea, nu putem pastra starea aceea?
PETRUTA GHEORGHE: Se pare ca nu si nici nu cred ca este un lucru neaparat rau. De aceea spun aici si acum, eu aici si acum cred ca nu am sa fac si nu vreau sa fac lucrurile acelea, atat de mult te iubesc, dar putem noi sa vedem cum vom fi peste un an, cum vom fi peste doi, cum vine viata peste noi si cum vom reactiona? Cu siguranta nu…