Face parte dintr-un fel de a fi mai tihnit, mai cumpătat, mai liniștit: să știi ce ai de făcut nu doar azi și mâine, ci și poimâine. Uneori, o asemenea planificare generoasă te face să te simți mai puțin asediat de grijile neprevăzute. Alteori, îți oferă chiar recompense dragi, către care să te îndrepți cu bucurie, îndurând mai ușor obligațiile de până atunci.
Copiii încep astăzi al doilea semestru de școală cu gândul la vacanța viitoare. Câte săptămâni mai sunt până la vacanța de Paște? Vă spun eu, fiindcă le-am numărat cu atenție: exact zece. Apoi vin zece zile libere, în care vom sărbători Paștele, și încă șapte săptămâni jumate până la vacanța de vară – care va naște în noi aceeași uimire ca a cântecului Corinei Chiriac: ce mică-i vacanța mare!
De ce știu cu atâta precizie? Fiindcă asta mă face să aștept mai ușor să treacă săptămânile de alergătură și intrat la oră fixă ale celor trei copii ai mei, zilele cu teme adesea absurde, prea lungi, prea fără rost, stabilite cu prea puțină iubire, să-mi domolesc visele de a trăi cu toții în libertate, neîngrădiți de obligațiile dictate de trafic, de ipotecă, de programa școlară gândită șui, de regulile fițoase ale societății în care trăim.
Iar dacă pentru copii există, oricum, bucuria așteptării vacanței ca fundal pentru zilele mai împovărate de teme, pentru cei mari… CITEȘTE MAI DEPARTE PE SigurantaFinanciara.ro
