În momentul în care a pus în scenă „Evadarea tăcută”, un spectacol inspirat din jurnalele artistei Lena Constante, Oana Pellea, aflată în dublă ipostază, de actriță și regizoare, a declarat că va face o mărturisire și nu o interpretare actoricească. Că nu va juca, ci va împărtăși o experiență umană, o lecție de viață. “Nu vreau să fiu actriță în acest spectacol. Vreau doar să vă împărtășesc cu smerenie experiența acestui excepțional Spirit. Atât.” a declarat Oana Pellea.
Fotografii de Paul Buciuta
Spectatorii Teatrului Național din București au avut șansa să trăiască această experiență în câteva rânduri. De la premiera sa din noiembrie 2023, spectacolul s-a jucat la București cu casa închisă, având parte de cronici elogioase și un succes la public absolut impresionant.
În data de 12 martie 2025, la invitația Institutului Cultural Român din Londra, spectacolul a ajuns și în Capitala Marii Britanii, ca parte a excepționalului program românesc derulat în cadrul London Book Fair 2025. Intelectuali români din Diaspora, unii însoțiți de prieteni englezi, întrucât spectacolul a avut și subtitrare în limba engleză, au avut parte de o mare întâlnire artistică.
Lena Constante (1909-2005) a fost fiica aromânului Constantin Constante și a bucureștencei Julieta Pop Constante. A absolvit Școala de Arte Frumoase din București și s-a remarcat în domeniul artelor decorative, creând în propriul atelier splendide tapiserii și covoare cu motive populare stilizate, care au fost expuse de-a lungul timpului în numeroase expoziții. Poziția de scenograf la Teatrul Țăndărică o aduce în 1945 în preajma Elenei Pătrășcanu, soția ministrului de justiție din guvernul comunist condus de Constantin Sănătescu, intrând astfel în cercul de intelectuali din jurul celui care, în urma unui conflict cu colegii de partid și cu însuși Gheorghe Gheorghiu-Dej este arestat și, după un proces de șase ani, executat prin împușcare în închisoarea Jilava. Odată cu Lucrețiu Pătrășcanu au fost arestați și anchetați numeroși apropiați ai săi, între care și Lena Constante, care și-a petrecut în închisoare 12 ani. În 1968, Lucrețiu Pătrășcanu a fost reabilitat post-mortem, iar cei care fuseseră închiși odată cu el, inclusiv Lena Constante, au fost declarați nevinovați.
După ieșirea din închisoare, Lena Constante a scris mai multe cărți, între care și cea adaptată pentru scenă de Oana Pellea, “Evadarea tăcută”, un jurnal redactat inițial în limba franceză, apoi tradus de autoare în limba română.
Pentru a reda cu un miliard de nuanțe povestea anilor în care Lena Constante a fost închisă – ani de singurătate, de frig, de foame, de frică, de durere – Oana Pellea a avut la dispoziție doar un scaun, câteva lumini, vocea și privirea sa. Au fost de ajuns. Au fost de ajuns pentru a recompune cu ele un univers întreg al suferinței, dar și, paradoxal, al fericirii, trecând de la umilința atroce a lipsei de sens și a nedreptății la înălțarea dumnezeiască a evadărilor succesive în paradisul lăuntric. Au fost de ajuns pentru a transpune o sală cu sute de spectatori într-o lume a istoriei crude și a iubirii înalte, a nobleții și a grației sufletelor libere, a puterii de a merge înainte prin întuneric având drept far călăuzitor lumina spiritului.
Vocea Oanei Pellea, glasul ei, sufletul ei, spiritul Lenei Constante, durerea și bucuria întregii lumi – totuna. Într-adevăr. Nu a fost un joc actoricesc, ci altceva, altceva…
Motto-ul participării românești la ediția London Book Fair 2025, “Literature as Redemption“, a avut ca scop evidențierea puterii salvatoare a literaturii în cele mai întunecate momente ale existenței. Întâlnirea cu mari personalități ale universului cultural românesc a îngăduit participanților o înțelegere aprofundată a rolului literaturii în viețile noastre și a dăruit publicului amintiri de preț, revelații valoroase, emoții cu adevărat memorabile.
