Ar trebui sa ne uitam inapoi catre propria viata – sau sa tragem cu ochiul la joaca copiilor pe care ii avem in familie sau in preajma – ca sa incercam sa intelegem cum a inceput totul. Probabil ca un coleg de la gradinita, care se plictisise de jucaria lui, ne-a propus sa ne-o dea pe mai nimic, cerandu-ne in loc o jucarioara pe care nici noi nu mai dadeam doi bani… De la primele trocuri ale copilariei si pana la goana nebuna dupa reduceri de care nu ne mai dezbaram nici azi e un drum firesc, pe care l-am construit noi insine, fara sa ne dam seama.
Pe vremuri, ma uitam in oglinda vitrinelor ca sa-mi admir, cu coada ochiului, silueta zvelta, mergand cu pasi saltareti, indragostiti, leganati a rasfat, catre o intalnire de drag sau de dragoste. Trageam cu coada ochiului catre geamurile mari ale magazinelor ca sa-mi verific perfectiunea tinutei si sa imi reamintesc ca am toate motivele din lume sa fiu increzatoare, plina de speranta, nerabdatoare sa deschid viata ca pe un cadou cu funda rosie. Azi merg mult mai putin la intalniri dorite, iar atunci cand o fac, descalec dintr-un vehicul cu cai indesati sub capota si abia daca mai am timp sa arunc o ultima privire in feliuta de oglinda retrovizoare. Iar catre vitrine privesc mai mult in cautarea anunturilor pentru reduceri.
Nu stiu cand renuntam la indrazneala de a vrea totul, fara sa ne temem de preturile intregi, si cand devenim amatori de chilipiruri. Exista si iubiri pe care le capatam cu pret redus si sperante la care noi insine facem discount. Dar de cate ori intram in anotimpurile reducerilor de la magazine eu imi amintesc, cateodata fara sa vreau, si de anii in care trageam cu coada ochiului catre geamurile enorme doar ca sa-mi amintesc… CITESTE MAI DEPARTE pe SigurantaFinanciara.ro
