Nu stiu cine a inventat zicala conform careia despre bani si despre varsta nu se discuta, dar, pe masura ce inaintez in varsta si-n credite, imi vine sa ma revolt tot mai aprig impotriva ei. Boala secretomaniei scrijeleste in noi, facandu-ne fiinte ciufute, incapabile nu doar de comunicare, ci si de propria noastra acceptare senina.
Cred ca prima data cand mi s-a strans inima inainte de-a recunoaste ce varsta am, treceam din grupa mijlocie in grupa mare, iar baiatul care imi placea era mai mic decat mine cu un an. Asadar, am inceput devreme cu nelinistile legate de propria etate, iar ele au dat in clocot mai ales cand, pe la treizeci si oleaca, m-am pomenit femeie singura, divortata si cu fruntea ridata. Si atunci m-am ingrijorat teribil. Cine o sa ma mai ia pe mine la varsta asta? m-am intrebat, ingrozita, si am decis sa fac urgent un barter in care sa primesc o galeata de botox si apoi sa declar ca am cu zece ani mai putin. Si, daca tot sosise ceasul minciunilor, sa inventez si vreo zece conturi cu cate cel putin zece mii de lire adapostite in fiecare dintre ele, fiindca vazusem eu prin preajma niste dudui bogatane flancate de tineri numai buni de scos in lume.
Mi-a luat ceva vreme pana cand mi-am dat seama ca nu foloseste la nimic sa ascunzi sau sa taci, cand, de fapt, cuvantul elibereaza si deschide porti catre suflete. Cand exista intrebari pentru fiecare raspuns si raspunsuri pentru toate intrebarile. Varste traite frumos la orice numar de ani si vieti curate, senine, linistite, la orice numar de bani.
Dar… CITESTE MAI DEPARTE pe SigurantaFinanciara.ro
