Ioana Ginghina si Alexandru Papadopol sunt actori de teatru si actori de film, ii vedem pe micul si marele ecran, dar si, adesea, cu fetita lor, Ruxandra, in parc, in drum spre gradinita sau la cinema. Pentru ca sunt doi soti cel putin la fel de devotati meseriei de parinte pe cat sunt pe ecran sau pe scena.
Alice Nastase Buciuta: In ce fel este o familie de actori sau de artisti diferita fata de familiile obisnuite?
Ioana: Nu difera cu absolut nimic, doar programul e altul, pentru ca nu e previzibil, oricand poate suna telefonul pentru un casting. Nu e o viata aranjata, cu mers la serviciu de la 9 dimineata la 5 dupa amiaza. Este si un avantaj in faptul ca eu lucrez la teatru cu mai multi copii si atunci Ruxandra merge cu mine si la diverse ateliere. In rest, totul este absolut la fel.
Marea Dragoste – revistatango.ro: Actorii nu sunt actori si acasa?
Alexandru: Serviciul si viata de acasa sunt doua lucruri diferite. In general, pentru a putea juca trebuie sa iei din viata reala adevarul. Ce faci atunci daca minti si colo si colo? Nu e o meserie ca oricare alta, e una in care nu te plictisesti, nu esti nevoit sa stai in fata calculatorului si sa dai mailuri. Noi avem mereu alte provocari. In plus e o meserie care presupune multa bucurie. De putine ori poti merge trist la filmari si sa nu intri in atmosfera. Sa intri in pielea personajului e un moment special si livreaza bucuria aferenta.
Marea Dragoste – revistatango.ro: Dar vedete cand sunteti?
Alexandru: Statutul de vedeta e, in general, doar o gluma. Cine zice ca-i vedeta cam braveaza. Realitatea este ca depinzi de foarte multi oameni, poate trei ani esti celebru, apoi nu mai esti. Cand nu mai esti vizibil, nu mai esti vedeta. De aceea trebuie tratate lucrurile cu modestie. Trebuie sa o tii tot asa toata viata si in perioada in care ai succes sa iti asiguri un viitor mai lin. Depinzi asa de mult de noroc, incat te poti trezi ca nu mai esti vedeta dupa o luna. Este si un film celebru: From Rome with Love, in care se vorbeste despre cum uneori se intampla ca interesul celor din jur pentru tine sa dispara si peste noapte sa se treaca la interesul pentru o alta persoana. E nevoie de un echilibru.
Marea Dragoste – revistatango.ro: Cum s-a schimbat viata voastra de cand sunteti parinti?
Ioana: Viata noastra impreuna fara copil nu prea a existat, pentru ca n-am avut mult timp al nostru. Nici nu prea stim cum e fara Ruxi, am fost insarcinata de la inceput si apoi am avut-o alaturi, deci nu stim decat viata in trei. Ca femeie mi-am schimbat prioritatile si dorintele pentru viitor. Daca inainte eram mai egoista, imi doream sa fiu eu acolo sa reusesc, acum imi doresc asta pentru ea. Ca femeie m-a schimbat mult, daca pana la ea eram o tanara destul de agitata, odata cu venirea ei pe lume mi-am gasit o liniste nebanuita.
Marea Dragoste – revistatango.ro: Au decurs lucrurile asa cum v-ati imaginat?
Alexandru: In momentul in care am vazut-o pe Ruxi, a fost o revelatie. Inainte era asa, doar o idee frumoasa, ca o sa avem un copil, ni l-am dorit, dar cand vezi fiinta atat de aproape de tine, deja este un miracol. Ioana are alta atitudine, pentru ca in burtica s-a creat alta legatura.
Ioana: Insa si eu am fost depasita de realitate… Imi amintesc ca am facut o sedinta foto pentru o coperta, cand Ruxi cand avea 7 saptamani. Era o sedinta foto despre care vorbisem pana sa nasc. Dupa ce am nascut-o pe Ruxi, desi spuneam ca nu o sa fiu genul acela de mama, m-am transformat intr-o leoaica si cand a venit sedinta foto, n-am putut da inapoi, asa ca am inceput sa pun diverse conditii. Sa fie spalate hainele inainte cu un anumit detergent, sa fie calcate, sa nu fie nici prea cald, dar nici prea frig si tot asa. Tin minte ca inainte sa nasc ma gandisem ca fetita o sa aiba aproape 2 luni si mi-am zis: a, e mare, ce mare lucru… Insa te ia nepregatite statutul de mama, e mult mai greu in realitate, dar iti da Dumnezeu iubirea materna si nu mai simti.
Marea Dragoste – revistatango.ro: Cum s-a schimbat relatia voastra de atatia ani? Cum rezistati impreuna, ce trucuri aveti?
Ioana: Nu avem niciun truc, nu stiu ce pretentii poti avea de la o relatie… Daca vrei sa fie cu fluturi in stomac si cu iesit mereu in club, n-o sa fie niciuna pana la urma, ca unul dintre parteneri tot oboseste. La un moment dat, tot trebuie sa te trezesti la bucatarie stand de vorba. Noi ne respectam, ne intelegem programul nostru haotic. Spre exemplu, acum e premiera filmului Love Building si Alexandru a fost plecat mai tot timpul, dar o sa se termine.
Marea Dragoste – revistatango.ro: Nu sunteti gelosi?
Ioana: Nu ma gandesc asa, sunt constienta ca e un barbat atragator, apare si la televizor, e talentat, sunt convinsa ca are o gramada de admiratoare, dar am convingerea ca nu se intampla absolut nimic.
Marea Dragoste – revistatango.ro: Poate ca ii e frica de tine!
Ioana: (rade) Lui nu-i e frica de mine, poate de paparazzi!
Marea Dragoste – revistatango.ro: Dar el nu devine niciodata gelos, tinand cont de faptul ca esti o femeie frumoasa?
Alexandru: Depinde cum intelegi gelozia. E normal daca iti pasa, dar important este sa nu treci in latura maladiva a relatiei, pentru ca disperarea o murdareste.
Marea Dragoste – revistatango.ro: Ca actori, apareti in tot felul de contexte, in scene de dragoste, in care va sarutati cu partenerii din film. Cat de greu este?
Ioana: Recunosc ca a fost si un episod pe contul de Facebook, unde intru in contact cu oamenii si unde un admirator mi-a spus ca m-a vazut in nu stiu ce episod din Ingeri pierduti in care ma pupam cu atata foc… Casatoria presupune atatea lucruri importante, trebuie sa intelegem ca astea ne sunt meseriile si daca vrem sa avem un om langa noi, il luam cu tot bagajul sau. Daca nu poti accepta deloc, iti iei alt om, cu alte pasiuni. La noi nici macar nu se pune problema, eu nici nu m-am gandit sa citesc vreun scenariu de-al lui dinainte, se duce el la casting si abia dupa aceea vorbim. Acum tot asa, are un film Acasa la tata, care trebuie sa iasa in primavara si mi-a zis ca o sa fie o secventa mai dura, pe care a filmat-o in noiembrie anul trecut. Bine ca mi-a zis, sa nu luata pe nepregatite acolo, de intrebari la care nu m-as fi gandit poate.
Marea Dragoste – revistatango.ro: Pe platoul de filmare se vad lucrurile complet diferit fata de cum le vad oamenii la televizor?
Alexandru: Bineinteles si de aceea e cel mai bine ca oamenii care judeca sa stea pe platou sa vada cate secvente se filmeaza, din cate unghiuri, e o intreaga industrie, cand vezi pe ecran in final ai diverse pareri, tocmai pentru ca nu stii cu adevarat cum s-a filmat scena aia. Ca la fotbal, daca toti l-ar juca… E greu sa dai cu piciorul in minge si cu directie.
Ioana: Secventele acelea sunt foarte greu de facut pentru ca, de exemplu, daca apar parti mai dezbracate, trebuie mare atentie sa nu se vada nu stiu cum pielea, sunt pozitii care nu avantajeaza, trebuie sa stai intr-un anumit fel… Si atunci nici nu mai poate fi vorba de pasiune, in plus sunt o gramada de oameni in jur care te filmeaza, nu e ca si cum ati fi singuri in parc. Iti spun sincer, am avut secvente in care ma sarutam cu Ioan Isaiu, dar noi ne cunoastem, am fost in concediu cu el si cu sotia, asa ca era super penibil, nicidecum romantic.
Marea Dragoste – revistatango.ro: De ce anume tine succesul, de talent, de ambitie, de insistenta?
Alexandru: De noroc. Sunt multi oameni talentati. Eu fac meseria asta de ani de zile si printre altele sunt un om cu noroc, nu vorbesc din perspectiva celor frustrati, care n-au avut noroc, dar, din pacate, cred ca este o componenta esentiala. Chiar cred ca fara noroc nu se poate, trebuie sa fii la locul potrivit, sa ti se potriveasca personajul si atunci poti sa iei avant. Poti sa faci un rol extraordinar si dupa aceea esti uitat, iar dupa 2-3 ani apar cu totul alti actori. Tine foarte mult de destin. Conteaza si pregatirea, si talentul, dar noi suntem actori in teatre si avem colegi talentati, dar care nu au intrat in televiziune si nu sunt vizibili. Poate sunt tineri care isi doresc mai mult, dar din diverse motive nu iau castinguri. Eu stiu trei persoane care erau asteptate sa preia un rol, era totul stabilit dinainte, rolurile erau pentru ei dar, cand au dat probele, alte persoane au fost alese tocmai pentru ca erau mai potrivite decat cele la care se gandea initial regizorul. Norocul omului; trebuie sa se potriveasca cu rolul in cele din urma.
Marea Dragoste – revistatango.ro: Frumusetea e importanta?
Ioana: In produsele comerciale, in zona televiziunii conteaza sa fii atragator. Eu am facut roluri mici de lung metraj, dar nu am ajuns nici macar intr-o finala de rol important, pana acum n-a fost sa fie. Poate varsta ma va transforma intr-o mama si voi avea mai multe roluri asa.
Alexandru: In meseria de actor sa imbatranesti nu inseamna ca altii ti-o iau inainte, ci te ajustezi si joci, spre exemplu, bunici geniale cum a facut Emmanuele Riva in Amour. Mai facuse un film mare in 1950, dar 40-50 de ani n-a mai fost asa de vizibila. Depinde de noroc.
Marea Dragoste – revistatango.ro: Deci varsta poate fi un avantaj?
Ioana: Da, si batranetea la fel, trebuie doar sa accepti ca ai 36 de ani si sa joci roluri de 36, hai, de 35. E o problema doar daca nu accepti si vrei numai roluri de 25.
Marea Dragoste – revistatango.ro: Cum se face ca la Hollywood toate divele arata impecabil odata ce inainteaza in varsta?
Ioana: Da, m-am gandit si eu de ce arata mai elegant la varsta inaintata. Cand esti tanar, n-ai nevoie de nimic, pentru ca ai tineretea, ai lumina din ochi, ai zvacul in tine si apoi, cand le pierzi, incepe sa te preocupe fiecare rid, fiecare aparent colacel pe care tineretea te face sa nu il vezi sau sa il simti pentru ca erai foarte bine in pielea ta. Dar dupa 30 de ani faci mai multa sala, mergi la coafor, esti chiar putin disperata ca ai pierdut o mica stralucire, o parte din tineretea aceea pe care n-o mai poti recapata…
Marea Dragoste – revistatango.ro: Reusiti sa castigati cat va doriti si pentru cat munciti sau in continuare meseria voastra nu ofera rasplata pe masura?
Alexandru: In general nu sunt multe variante de castig, esti angajat, ai un salariu si faci si lucruri colaterale, filme, apari la emisiuni, in reclame. Noi suntem printre cei bine platiti, dar la actori alterneaza perioadele in care sunt bani suficienti si in care nu sunt. Nelucrand intr-o corporatie si deci neavand un venit constant, poti in iulie sa ai bani si in septembrie sa nu mai ai, depinde de noroc, ce prinzi. Noi am avut venituri stabile si maricele datorita televiziunii, dar suntem cazuri izolate.
Marea Dragoste – revistatango.ro: De ce te-au ales pe tine, Alexandru, pentru filme bune, premiate?
Alexandru: Nu stiu de ce m-au ales, probabil am fost potrivit pentru acele roluri. Love Building l-am produs eu cu Dragos Bucur si cu Dorian Boguta si atunci am fost ales din oficiu, iar pentru Acasa la tata m-a ales Andrei Cohn pentru ca ma vazuse in alte filme, asa ca m-am intalnit cu el, am vazut scenariul si gata.
Marea Dragoste – revistatango.ro: Experientele inca de la Marfa si banii ti-au schimbat felul de a juca? Inveti ceva dintr-un anume film?
Alexandru: Da, ziua aia in care am luat castingul la Marfa si banii mi-a schimbat viata total, de acolo am facut Occident cu Mungiu, apoi apoi am ajuns in televiziune, unde am facut multe seriale, apoi am facut Love Building pentru ca am infiintat scoala cu Dragos Bucur. Ne cunosteam dinainte, dar ne-am imprietenit la Marfa si banii. Apoi Andrei Cohn m-a luat in Acasa la tata pentru ca ma vazuse inainte… A fost o chestie de noroc, puteam sa nu iau castingul, pentru ca au fost sute de alte persoane, dintre care multe pe care le cunosc si care au facut cariera. Totusi, Cristi Puiu ne-a preferat pe noi trei, dar numai Dumnezeu stie de ce.
Marea Dragoste – revistatango.ro: Cat de dificil este sa lucrezi cu diversi regizori?
Alexandru: Iti trebuie in primul rand rabdare si iubire fata de meserie, pentru ca daca iti plac rolul si scenariul, atunci e normal sa te adaptezi oricarui regizor. Tu stii ca trebuie sa iti iasa rolul si vrei sa joci intr-un film bun, iar ascultarea fata de regizor trebuie sa fie totala, indiferent de caracterul regizorului.
Marea Dragoste – revistatango.ro: Si tu, Ioana, esti genul ascultator?
Ioana: Daca te enerveaza regizorul, n-ai cum sa faci rolul pentru ca desi tu joci, el vede si stie ce vor vedea telespectatorii, asa ca n-ai decat sa te lasi pe mana lui. Cred ca rezultatul final este bun sau prost pentru ca el ti-a spus daca a fost prea mult sau prea putin. Se intampla si varianta in care nu ii dai ce vrea si pana la urma zice: las-o asa… Dar cred ca asta nu se intampla prea des. Ca actor poti da cu atat mai multe variante cu cat esti mai talentat, altfel iti da regizorul ce ai de facut. Greu este atunci cand unii nu dau nimic, dar asteapta multe de la tine.
