fbpx

Alice Nastase Buciuta – Astenii atipice

de

Imi petrec tot anul asteptand luna martie. Chiar daca uneori mi-e greu sa alerg vara toata, intreaga toamna si cat e iarna de lunga catre o noua primavara, catarata pe pantofii cu toc si tinand in brate macar un copil, daca nu doi sau trei, stiu ca stradania mea va fi rasplatita.

Pentru ca fiecare noua primavara, paradoxal, imi sterge ridurile si indoielile. De barbatul care imi sta alaturi si-mi rabda nabadaile, caderile si zborul neprevazut de fiecare zi, ma reindragostesc cu aceeasi patima in care am ars amandoi pe vremea cand ne iubeam mult, disperat, pe furis. Iar dragostea mea, intre timp asezata intelept, intr-o casa cu multi copii, cu griji si bucurii temeinice si cuminti, ma urmeaza vertiginos in sperante, in reverii, in vis, acolo unde nu e loc pentru nicio greseala si nicio greseala nu te tine-n loc.
Asa se face ca asteniile mele de primavara sunt complet atipice si contrazic simptomele de pe site-urile cu sfaturi medicale – fiindca in manualele de medicina din biblioteci nu se mai uita nimeni, de mult. Nu am ameteli, nici insomnii. Dimpotriva, dorm mult si visez enorm.
Aproape in fiecare noapte, dincolo de granita alunecarii in somn, visez acelasi vis tulburator: ca sunt indragostita nebuneste, ca ma dor, de atata iubire, baierele sufletului si ca, paradoxal, suferinta asta e tot ce mi-am dorit mai mult pe lume. In loc sa ma trezesc incercanata si palida, chiar daca toata noaptea ma pregatesc sa ajung la o intalnire al carei miracol nu se grabeste niciodata sa aiba loc inainte sa deslipesc genele de gene, in fiecare dimineata de martie mai intineresc cu o zi. Pentru ca dragostea intensa, arzatoare, sfasietor de dulce, fie ea si doar inchipuita – desi, n-o sa stim niciodata daca nu cumva visele sunt la fel de adevarate precum intamplarile din lumea de veghe – e singurul elixir al vietii prelungi si splendide. E singura potiune de tinerete fara batranete si de senzualitate fara de moarte. Si singura forma de-a evada dintre foile calendarelor, obligandu-te sa te refugiezi intre bratele calde ale celui investit cu rangul nobiliar de cel mai iubit dintre pamanteni, cel care ne-a facut sa ne simtim, la randu-ne, macar in diminetile de martie, cele mai frumoase, mai vii, mai fericite.

 

Categorii:
Scrisoare

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.