fbpx

Ana Irimia – Cand dragostea sufoca

de

Autocritica in 5000 de caractere, desi azi e greu sa mai gasesti 5000 de oameni intregi, nu 5000 de caractere…

Unele subiecte sunt mai permisive decat altele, asa cum unii oameni sunt mai bogati in experiente decat altii. Eu, de vreo 35 de ani, de cand m-am trezit in public, batuta la fundul gol de un domn doctor pe care nu mi-l amintesc (vederea mi s-a clarificat mult mai tarziu, dupa vreo luna cel putin, iar cu memoria stau prost si astazi), ma regasesc (de fiecare data cu o surpriza la fel de mare) in categoria “altii”.

De aceea, cu greu cred ca as putea lega mai mult de 10 fraze abatute despre ce poate face dragostea din om si cum ii poate ea lua si putinul aer pe care i-l lasa masinile din trafic. Dar, daca toate femeile care nu au ceva de zis cu adevarat ar tacea intr-o zi, ce ne-am face cu atata liniste (intrerupta doar de cate un “gooooooooool!” agasant si de zgomotul sticlei de plastic de 2 l aruncate mestesugit la cos)?

Cand ajunge iubirea sa te sufoce?

Desi n-ai zice ca are habar, vazand-o pe scena (dar ai pricepe destule daca ai citi despre viata ei privata pe care media a facut-o publica), raspunsul absolut (si intrebarea nepusa) il are Pink sau, cel putin, cel care ii scrie versurile.
Iata ce zice ea (Pink) in “Leave me alone” (“Lasa-ma singura”, a mi se ierta posibilele erori de traducere):
“Pleaca, da-mi o sansa sa-ti simt lipsa
Spune “la revedere”, ma va face sa-mi doresc sa te sarut
Te iubesc cu mult mai mult cand nu esti aici, uitandu-te la toate programele proaste si bandu-mi berea
Nu cred ca Adam si Eva au petrecut toate secundele naibii impreuna
Daca-mi lasi putin spatiu, va fi spatiu suficient pentru amandoi
Nu vreau sa ma trezesc langa altcineva
Dar nici sa ma trezesc zilnic langa tine nu vreau
Nu, nu poti sa intri cand vrei in dusul meu
Tot ce cer e o nenorocita de ora.
Esti atat de dulce
Dar eu nu pot manca acelasi lucru zilnic
Inchid telefonul, lasa-ma singura
Maine o sa ma rog de tine sa te intorci acasa”.

Cine are taria sa se rupa de prejudecati si temeri poate urma sfaturile de mai sus si ii va fi mai bine sau, macar, nu-i va fi mai rau.
Mie nu mi s-a intamplat sa ma simt sufocata, dar am avut momente cand cred ca l-am sufocat pe prietenul meu si se pare ca nu am facut treaba prea buna, din moment ce m-a luat de sotie (asa imi pot desavarsi in tihna opera inceputa la tinerete). Probabil a anticipat ca, o data cu varsta (sau cu verigheta…), puterea femeii de a-si tortura barbatul slabeste, dorinta ei de a sti tot ce face si cat mai dureaza pana ii scrie o poezie de amor mai lunga (si mai fericita) decat “Luceafarul” se reduce si trece mai usor peste lungile lui conversatii cu alte femei, daca i se permite sa stea o ora in plus la Mall, la o sueta cu cardul de salarii si casierele ingenue (sunt nedreapta cu femeile, dar e doar pentru sunetul cuvintelor, ma veti ierta… candva).

Ceea ce nu stie femeia care isi sufoca barbatul… va afla peste ani cand, poate, el nu va mai fi langa ea, asfixiat de dorinta ei de a-i fi stapana in loc de prietena, bancher in loc de partener, sotie in loc de iubita libera si fericita, amic la meciuri si vecin de masa la bere in serile de vara… in TOATE serile vietii lui!

Ceea ce nu stie barbatul care se simte sufocat de femeie este ca nu doar femeia e vinovata atunci cand se repede asupra spatiului lui personal, facandu-si din el tatuaj definitiv pe retina, vina ii apartine si lui, celui care savureaza si hraneste egoist dependenta emotionala si iubirea disperata si tematoare a ei. Pentru ca doamna stie ca pe lume fiecare barbat, de si-ar dori, ar putea avea doua femei, matematic se poate, pe cand orice femeie are, tot matematic, acces la doar jumatate de barbat, si nu intotdeauna nimereste jumatatea care o intereseaza (arareori putandu-se infrupta cu adevarat din intreg). De cele mai multe ori, femeile se aleg fie cu o jumatate inteligenta care nu stie de ce se culca femeia langa el, ocupand spatiul alocat cartilor, fie cu un armasar pur-sange care crede ca Opera este o statie de autobuz, desi nu o poate localiza foarte bine.

Bunica mea avea o vorba. Avea mai multe, de fapt, si toate erau amuzante, desi nu toate erau intelepte si tepene ca rufele iarna: daca tii pumnul strans, nici nu iese, dar… nici nu intra. Tine pumnul intredeschis, cu siguranta ceva va iesi, dar asa vei putea si primi.
Dragi doamne, lasati barbatul sa se miste in voie in pumnul vostru mic si, cand il veti deschide, il veti gasi tot acolo, gata sa va plimbe de-a lungul liniei vietii. Sau, dimpotriva, strangeti-l bine, sa nu-l pierdeti, si-l veti gasi fara suflare in patul “dragostelor” voastre, acoperit cu pletele proaspetei amante.

  • Credit: © Serge Krouglikoff/Corbis
  • Title: Man waiting for woman on bed

 

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *