Andreea Birlea: Tatal meu natural, Adrian Paunescu, mi-a promis ca lucrurile se vor rezolva la momentul potrivit

de

Andreea Birlea, fiica nelegitima a poetului Adrian Paunescu, femeia misterioasa care, imediat dupa moartea poetului, a intentat proces pentru stabilirea paternitatii, a acceptat sa imi acorde un interviu. Am avut o conversatie tulburatoare, deschisa, dureroasa, cuprinzatoare…

Si abia la sfarsit, cand am constientizat dimensiunea izbanzii mele jurnalistice, am indraznit sa o intreb prin ce noroc, din toata presa care o vaneaza, m-a ales pe mine pentru aceasta intalnire de cuvant si marturisire. Si mi-a declarat ca aici, pe site-ul nostru, Marea Dragoste / www.revistatango.ro, a citit interviul pe care l-am facut cu tatal ei. Interviul in care Adrian Paunescu a vorbit oficial despre ea si i-a recunoscut existenta. Si ca tot aici se cuvenea sa apara si sa spuna ce are de spus.


Am trait acolo, in casa Paunescu, din primavara pana in septembrie

Marea Dragoste / Tango:
Cine esti tu?
Andreea Birlea: Sunt Andreea-Mihaela Birlea. Sunt Andreea pentru ca mama, desi si-ar fi dorit sa ma boteze Adriana, totusi, din decenta, m-a numit Andreea. Mihaela – deoarece a fost dorinta nasei mele. Ma numesc, inca, Birlea  pentru ca, dupa casatorie, mi-am pastrat numele.

Marea Dragoste / Tango: Cum iti amintesti anii copilariei? Ai avut o copilarie fericita.?
Andreea Birlea: Am crescut intr-o familie mare, bunica materna era o buna gospodina, dedicata noua intru totul. Locuiam cu surorile mele impreuna cu bunica, bunicul, unchiul, matusa si verisoara, in Intrarea Amzei. Locuind in zona Amzei, am avut sansa sa mergem la  Scoala Generala nr.5, o scoala cu traditie. Am avut o copilarie normala, ne-am jucat mult…

Marea Dragoste / Tango: Ce fel de copil ai fost?
Andreea Birlea: Am fost un copil greu de suportat, hiperactiv, extravertit, foarte vorbaret, Eram atat de dornica de vorba incat bunica mea a gasit de cuviinta sa ma pedepseasca cerandu-mi sa tac in tren de la Valenii de Munte pina la Bucuresti. E clar ca nu mi-a fost deloc usor daca imi amintesc si astazi.. Eram un copil cumplit de curios si, nu in ultimul rand, foarte mancacios. La cutremurul din 1977, toata familia era speriata de moarte, doar mie mi-era foame…

Marea Dragoste / Tango: Te simteai un copil obisnuit? Te facea ceva sa te simti speciala?
Andreea Birlea: Ma simteam unica, de ce as fi modesta? Fiecare copil se simte special cand este iubit. Asta pentru ca mama mea, dintotdeauna, m-a favorizat si, chiar daca nu a recunoscut niciodata, eram mezina si eram preferata.

Marea Dragoste / Tango:
Ce spuneai ca vrei sa te faci cand o sa fii mare?
Andreea Birlea: Voiam sa ma fac avocat sau judecator.

Marea Dragoste / Tango: Cum ti-ai ales profesia? Sau cum te-a ales ea pe tine?
Andreea Birlea: Profesia m-a ales pe mine. Munca a fost dintotdeauna o constanta in viata mea. Lucrez de mai mult de un deceniu in sistemul juridic, sunt constiincioasa si responsabila, cel putin asa rezulta ca as fi apreciata, insa, daca ar fi sa imi aleg ceea ce m-ar implini, atunci as alege sa colaborez cu o revista unde sa ma pot exprima. Hartia ramane primul prieten in fata caruia sunt eu insami.

 Marea Dragoste / Tango: Poate la noi? Dar… Hai sa intram in subiect: cand ai aflat cine este tatal tau?
Andreea Birlea: Pot spune ca am intuit dintotdeauna, fara sa stiu anume de ce, ca tatal trecut in acte nu este si tatal meu biologic, mai ales ca, mica fiind, mama ofta si spunea : “Doamne, ce semeni cu el!”

 Marea Dragoste / Tango: Cand ai aflat, deci?
Andreea Birlea: Inca o data am intuit, dar de data asta nu vag, ci a fost intuitie fulgeratoare, puternica. S-a intamplat cand ne-am vazut prima oara, eu si tatal meu, ochi in ochi, fata in fata, intr-o excursie, la Cheia. La spectacolul pe care l-a organizat ad-hoc, cand tatal meu mi-a pus cateva intrebari legate de mine, de spectacol, atunci a fost momentul cand am simtit in toata fiinta – si am spus-o atunci si surorilor mele – ca : “El este tatal meu!”. A fost o revelatie, o chemare a sangelui, care cu greu poate fi descrisa in cuvinte, fiindca depaseste limita logicului.

Marea Dragoste / Tango: Atunci ai intuit, dar cand ai stiut, cu siguranta, cine este tatal tau?
Andreea Birlea: S-a intamplat intr-o primavara, aveam aproape 14 ani, eram in clasa a VIII-a, in prag de admitere in liceu. A fost ziua cand tatal meu mi-a marturisit ca eu sunt rodul unei iubiri de oameni tineri, iubire ce nu s-a putut oficializa intrucat ambii erau casatoriti cand m-am nascut eu. Atunci, mi-a recitat  “Iluzia unei insule” si “Elegie”, doua dintre poeziile dedicate mamei mele. A fost, mai intai, o emotie coplesitoare, a fost, mai apoi, o stare de surescitare extrema. Trairea acelor momente este comparabila, cred eu, cu emotia in fata unei revelatii religioase. Regasirea identitatii este aproape similara cu regasirea religioasa. Pentru adolescenta de 14 ani de atunci, aceasta regasire a insemnat, cu siguranta, perioada de formare a unor noi repere.

Marea Dragoste / Tango: Din cate stiu eu, ti-ai petrecut in casa familiei Paunescu, cea din Dionisie Lupu, o vacanta intreaga. Cum a fost perioada aceea? Cum te-ai inteles atunci cu fratii tai?
Andreea Birlea: Nu este tocmai exact ca am petrecut o vacanta intreaga, a fost mai mult decat atat. Am trait acolo, in casa Paunescu, din primavara pana in septembrie, era perioada cand ma pregateam pentru admiterea la liceu.Tatal meu a avut grija sa ma pregatesc si imi amintesc ca venea o doamna profesoara de limba romana de la Liceul  “Zoia Kosmodemianskaia” care m-a testat inainte de examen. De la inceput, din prima zi, tatal meu i-a anuntat pe Ioana si Andrei ca toti trei suntem frati si vom fi tratati egal, cu regretul ca nu putuse sa imi ofere in trecut tot atat cat le oferise lor. Deci relatia cu fratii mei a fost una normala, eram de aproximativ aceeasi varsta si aveam preocupari comune. Locuind cu Ioana in camera, vorbeam multe, ne spuneam totul.

Marea Dragoste / Tango: Daca totul mergea asa bine, de ce ai plecat de la tatal tau?
Andreea Birlea: S-a intamplat la sfarsitul lui septembrie. Tatal meu natural fusese, in mai multe randuri, la mama acasa impreuna cu mine si insistase ca si mama sa participe la analizele pentru stabilirea paternitatii. Mama a refuzat categoric, fiindu-i teama ca ma va pierde. Ultima discutie a fost mediata de unchiul si matusa mea, insa mama spunea ca doar daca se casatoreste cu ea accepta recunoasterea mea.

Marea Dragoste / Tango: In interviul pe care mi l-a acordat cu un an inainte sa moara, cand l-am intrebat pe tatal tau despre povestea aceasta, despre tine, fiica nelegitima marturisita oficial intr-o carte, cand l-am intrebat despre ce s-a intamplat cu tine, pana la urma, mi-a raspuns astfel: “fiinta despre care e vorba” (adica mama ta) “a in­cer­cat un santaj pe care nu-l suport, poate sa vina si de la puterile atomice. Si anume, a incercat sa intre si ea la pachet, in eventuala recuperare a acelui copil. Asa s-au intrerupt discutiile. Pe de-o parte si eu as fi fost doritor sa stiu pana la capat adevarul, pe de alta parte, ceea ce s-a petrecut, probabil, trebuia sa se-ntample”.

Andreea Birlea: Acum, matura fiind, imi dau seama ca atunci cand vrei sa refuzi sa faci ceva, ceri ceva imposibil in schimb. Au mai fost discutii, mama i-a trimis biletele care l-au infuriat. Tatal meu a facut presiuni la mama la serviciu, prin seful ei. Apoi a trimis masina cu medicii de la IML la serviciu la mama ca sa insiste sa ii recolteze si ei; mama a fost foarte suparata ca astfel au aflat toti de acolo, inclusiv seful ei. Lucruri neplacute… In cele din urma,  prapastia de netrecut dintre ei mi-a schimbat viata. In urma neintelegerilor asupra destinului meu, tatal meu m-a trimis inapoi la mama spunandu-mi: “Nu vrea sa te piarda, asa ca nu am ce sa fac, du-te si sa te creasca ea!”.

Marea Dragoste / Tango: Ce ai simtit atunci?

Andreea Birlea: Ce am simtit?!… Imi amintesc si astazi ziua aceea de inceput de toamna, am simtit ca s-a naruit totul, a fost o fractura deschisa in sufletul meu. Mi-am pierdut increderea in mine, am inceput sa am  complexe de inferioritate, mi-am pierdut din candoare, m-am maturizat brusc.  Anii ce au urmat au fost tristi, am inteles  ca va trebui sa ma protejez singura, ca nu mai am un tata care sa ma aiba sub aripa lui. Practic, a fost o prabusire de la emotia aceea care ma surescitase la inceput la o tristete muta.

Marea Dragoste / Tango: In aceste conditii, cum ai caracteriza adolescenta ta?
Andreea Birlea: Am spus inainte ce am simtit. Nimic nu a mai fost ca inainte. Regasirea identitatii s-a transformat intr-o tragedie.. De-a lungul acelor ani, am incercat “sa uit ceea ce nu stie nimeni” si, iata, astazi, acum, pot sa spun, cum spunea si fratele meu Andrei ,“ca o copilarie  care nu a fost petrecuta intr-o anumita familie nu se mai poate intoarce”. Deci merg inainte.

Am lucrat aproape doi ani la revista “Totusi iubirea” si la ziarul “Vremea”

Marea Dragoste / Tango: Pot sa te intreb ceea ce multa lume s-a intrebat: in timpul asta, care a fost relatia cu tatal tau din acte? Ce fel de om a fost? Ai ceva sa ii reprosezi?
Andreea Birlea: Tatal meu din acte a oferit totul neconditionat si a fost chiar gata sa ma piarda spre binele meu. Stiind cine era tatal meu biologic de fapt, a acceptat sa fiu recunoscuta de el, a acceptat sa participe la analize si nu mi-a aratat ce simtea. Imi amintesc ca a albit brusc in lunile acelea si , apoi , cand eu m-am intors la mama, nu a mai spus niciodata vreun cuvant despre povestea aceea. Impreuna cu sotia lui, femeia cu care s-a casatorit dupa ce a divortat de mama, amandoi s-au comportat minunat oferindu-ne acel “punct fix” , de echilibru. Acum, cand el nu mai este, sotia lui continua sa fie a doua mea mama. Cu siguranta sunt norocoasa sa o am alaturi, mai ales ca doar ea ne-a mai ramas.

Marea Dragoste / Tango: Dar inainte sa iasa toate discutiile acestea din prezent… Te-a intrebat, cineva, direct, daca esti fiica lui Adrian Paunescu?
Andreea Birlea: Da, mi s-a intamplat. Erau fie oameni care auzisera povestea, fie persoane care observasera asemanarea mea cu el. Am incercat intotdeauna sa evit raspunsul.

Marea Dragoste / Tango: Tu ai si lucrat pentru tatal tau, ai fost acolo, in redactie, nu-i asa?
Andreea Birlea: Am lucrat aproape doi ani la revista “Totusi iubirea” si la ziarul “Vremea” si, ca de obicei, am evitat sa discut despre legatura mea cu Adrian Paunescu. Oamenii de acolo, desi toti stiau cine sunt, preferau sa imi respecte tacerea.

Marea Dragoste / Tango: Si ti-a folosit tacerea asta?! De ce-ai tacut atatia ani sau, mai bine zis, cum de ai tacut?
Andreea Birlea: Trebuie sa recunosc ca, pentru un temperament vulcanic, extravertit, comunicativ, lectia tacerii este una dureroasa. Era un banc despre un copil care, desi se lovise destul de tare, nu a scos un sunet , nu a varsat o lacrima. Intrebat cum de a reusit sa se stapaneasca, el a raspuns ca nu era nimeni prin preajma ca sa-l compatimeasca, asa ca nu avea rost sa planga. Dimpotriva, legea tacerii m-a invatat sa nu plang, sa nu ma plang si sa nu admit vreodata ca m-as afla “pe culmile disperarii”. In fond, autocontrolul este un exercitiu de supravietuire.

Marea Dragoste / Tango: Si totusi, matura fiind, ai continuat sa taci.
Andreea Birlea: Da, tatal meu natural, Adrian Paunescu, mi-a cerut dintotdeauna discretie, promitand ca lucrurile se vor rezolva si oficial la momentul potrivit. Pe de alta parte, am respectat noua familie pe care el si-o intemeiase si am inteles si drama prin care  au trecut. Ca urmare, de-a lungul anilor, discretia mi-a devenit conduita si a vorbi acum mi se pare intamplare – eveniment.

Marea Dragoste / Tango: Ti-a fost, cumva, si teama sa vorbesti? Teama sa nu fii judecata gresit…
Andreea Birlea: Mi-e teama de ridicol. Am fugit intotdeauna de ridicol, am incercat sa ma protejez prin tacere sau absenta. Spre exemplu, imi amintesc lectia de literatura romana  cand urma sa se discute despre poetii romani contemporani cu noi si cand, din teama ca nu imi voi putea controla emotiile, am lipsit de la ora. A doua zi, colega si prietena mea cea mai buna mi-a soptit ca se vorbise despre Adrian Paunescu.

Marea Dragoste / Tango: Dar de ce ti-e teama cel mai tare?
Andreea Birlea: De singuratate. Ma caracterizeaza cuvantul “solidar” , si nu “solitar”. Tatal meu a exprimat trairea asta in cateva versuri care imi vin adesea in minte: “Pierd in singuratate tot ce-n comun castig/ Ce singur sunt in lume si singur in odaie.”

Marea Dragoste / Tango: Mai spune-mi si alte lucruri despre tine…Cum a venit dragostea in viata ta, prima dragoste si cea mai insemnata dragoste?
Andreea Birlea: Prima dragostea a fost si singura, deci nu pot spune ca a fost mai mare, mai insemnata, mai puternica. Nu exista comparatie, ea pur si simplu exista. Este vorba despre sotul meu. Suntem impreuna dinainte de Revolutie si ne-am casatorit in martie 1990.

Marea Dragoste / Tango: Deci, cine e sotul tau?
Andreea Birlea: Este cetatean roman de origine siriana, lucreaza ca inginer la o firma de constructii.

Marea Dragoste / Tango: Cum s-a schimbat viata ta dupa aparitia copiilor? Cu cine seamana copiii tai?
Andreea Birlea: Dupa cum spuneam, sunt impreuna cu sotul meu de mai mult de 20 ani si avem 2 fete carora le-am dedicat aproape toata fiinta mea. Indiscutabil,  fizic seamana cu tatal lor, iar temperamental – cu mine.

Marea Dragoste / Tango: Crezi ca felul in care ne-am iubit parintii ne influenteaza felul in care ne iubim copiii?
Andreea Birlea: Nu. Cred, mai degraba, ca asteptarile pe care le avem noi de la parinti ne influenteaza felul in care le oferim copiilor ceea ce am fi asteptat de la ei. Eu le-am oferit o familie, nume, continuitate, timp si iubire. Iubirea aceea unica , neconditionata.

Marea Dragoste / Tango: Te simteai inteleasa de parinti?
Andreea Birlea: Eu am incercat sa ma fac inteleasa, insa, din pacate, ei insisi nu s-au inteles asupra destinului meu si, deci, am fost pusa in situatia de a incerca sa ii inteleg eu pe ei.

Marea Dragoste / Tango: Mama ta a murit si ea, de curand, dar cum a fost relatia cu mama ta? Cat de apropiate erati?
Andreea Birlea: Relatia cu mama a fost, odata cu trecerea timpului, mai inteleapta – din partea mea – pe masura ce am inceput sa o inteleg. Am devenit mai receptiva cand ea deja incepuse sa se sfarseasca. Mama a fost foarte afectata de rascolirea durerii vechi din viata ei sentimentala. Starea ei de sanatate s-a agravat galopant de la moartea celui pe care l-a iubit atat de mult;  de atunci a murit si ea , in fiecare zi , cate putin. A murit iubindu-l.

Marea Dragoste / Tango: Esti apropiata de surorile tale?
Andreea Birlea: Surorile mele au fost dintotdeauna aproape de mine. Copilaria traita impreuna, cu bune si rele, cu bucurii si tristeti, ne-a unit , iar astazi, cand mama noastra nu mai este printre noi, ramanem foarte apropiate.

Marea Dragoste / Tango: Care este realitatea in povestea aceea cu Nichita Stanescu si Adrian Paunescu? Tot tatal tau a povestit ca mama ta a a vut o relatie cu Nichita Stanescu… Mama ta ti-a povestit ce s-a intamplat?
Andreea Birlea: Mama a plecat dintre noi la sfarsitul lunii iunie. Despre aceasta poveste, ea a raspuns  presei anul trecut. In interviul respectiv, a spus tot ce a avut de spus. Restul este fictiunea literara a unei romante cu iz de legenda.

Doamna Constanta Buzea a venit, intr-adevar, la noi acasa, stiind de existenta legaturii de iubire dintre parintii mei

Marea Dragoste / Tango: Doamna Constanta Buzea a povestit in cartea sa, ”Crestetul ghetarului”, episodul in care le-a cunoscut pe gemene, pe surorile tale. Despre ele este vorba, nu? Mama ta ti-a povestit vreodata despre vizita sotiei in casa sa? E adevarat? Unde stateati atunci?

Andreea Birlea: Doamna Constanta Buzea a spus adevarul, insa doar pe jumatate, pentru ca a stiut si de nasterea mea, m-a vazut cand eram mica in carucior si m-a revazut, apoi, in jurul varstei de 14 ani, cand, impreuna cu Ioana si Andrei, am vizitat-o de citeva ori. Da, mama mi-a povestit despre vizita domniei sale la noi acasa, in Intrarea Amzei nr.5, unde mama locuia in acea perioada, la bunica mea, unde ne-am si petrecut multi ani ai copilariei. Doamna Constanta Buzea a venit, intr-adevar, la noi acasa, stiind de existenta legaturii de iubire dintre parintii mei.

Marea Dragoste / Tango: Deci e o povestire adevarata. Iar acum, in prezent, care este relatia ta cu familia Paunescu? Ati fost vazuti mereu impreuna si nu pot sa nu intreb cum de ati reusit sa construiti o relatie, dupa toate cate s-au intamplat? Este si o relatie frumoasa?
Andreea Birlea: A fost o relatie fireasca, decenta si civilizata la inceput. Am fost impreuna la parastasele facute in memoria tatalui meu: la 9 zile de la moarte, la Barca, dar si la pomenirile facute la 40 de zile, 3 luni, la 6 luni, acum, foarte recent, la 9 luni. Ne-am mai intalnit si cu alte ocazii si am stat de vorba. In ultimul timp, insa, mai precis din momentul in care mi-am exprimat clar si neechivoc dorinta de a fi recunoscuta si oficial ca fiind copilul lui Adrian Paunescu, am simtit o instrainare, vreau sa cred ca nu este ostilitate; cand spun asta, ma refer la seara cand a avut loc spectacolul organizat in memoria tatalui meu, pe 20 iulie, unde, desi imi exprimasem dorinta de a fi prezenta, si Carmen Paunescu ma invitase, m-au tinut la distanta. A fost alegerea lor. Ca urmare, am trait emotia spectacolului stand in primele rinduri, si nu alaturi de ei. Dar, dupa cum spuneam inainte, discretia mi-a devenit conduita, asa ca nu mi-a fost greu sa raman in continuare departe de scandaluri. Fug de ridicol.

Marea Dragoste / Tango: Totusi, exista un proces pe rol…
Andreea Birlea: Da, exista un proces pentru ca intrarea in legalitate presupune o hotarare judecatoreasca, deci este o formalitate necesara. Nu exista doua adevaruri. Adevarul este unul singur si acela este nenegociabil.

Marea Dragoste / Tango: Cum era Adrian Paunescu – tatal ?
Andreea Birlea: In perioada cand am locuit la el in casa, era foarte activ, ocupat. Venea multa lume in vizita si viata noastra era plina de oameni si evenimente. Am colindat tara in lung si lat,a fost o perioada minunata.  Desi Cenaclul ii ocupa multe ore din zi, avea  in permanenta un ochi vigilent pentru noi trei, pentru mine, Ioana si Andrei.  Ma simteam protejata. Era ferm si exigent, dar niciodata absurd. Putini parinti reusesc “sa incalte” pantofii copilului-adolescent si sa il inteleaga. Tatal meu reusea. Odata ajunsa la maturitate, am gasit in el un sfetnic de taina. Mi-a spus ca poate citi in mine pentru ca se regaseste si nu imi da sfaturi din carti, ci din propria-i viata. Legatura dintre fiica si tata este una speciala. Eu ma simteam mai puternica dupa ce ma confesam lui. Multe vorbe mi-au ramas si astazi vii in minte. Spre exemplu, cand sunt ezitanta, imi amintesc ca mi-a spus: “Andreea, exista trenuri care nu se mai intorc. Exista trenuri pe care poti sa le prinzi o singura data in viata”. Alteori, cand sunt furioasa pe cineva care m-a dezamagit, imi amintesc cum mi-a spus: “ Andreea, unde am iubit, nu am putut sa scuip. Asa sa faci si tu!”  Cand am vorbit despre casatorie, mi-a spus “Poti sa joci totul pe o carte cand simti ca este omul potrivit, tu ai acea supapa interioara pe care am avut-o si o am si eu, incat sa poti sa schimbi directia la momentul si locul potrivit.”

Marea Dragoste / Tango: Scrii si tu?
Andreea Birlea:  Am scris si eu in adolescenta, dar cand am inteles ca “Aschia nu sare departe de trunchi” inseamna nu numai asemanarea aschiei cu trunchiul, dar si inevitabila comparatie, atunci am rupt tot ce scrisesem, absolut tot. De atunci, scriu ganduri, impresii, ma regasesc in fata hartiei.

Marea Dragoste / Tango: Cand ai plans ultima oara?
Andreea Birlea: Am plans nesfarsit cand mama traia ultimele ei zile si cand mi-a marturisit ca singurul cadou pe care l-a primit de la tatal meu a fost o trusa cu un stilou cu penita de aur cu care a scris, apoi, poezii de dragoste dedicate lui.

Marea Dragoste / Tango: Care este relatia ta cu poezia lui Adrian Paunescu?
Andreea Birlea: Am fost atrasa de poezie, in general, si de poezia lui Adrian Paunescu, in special. Vechea mea prietena mi-a amintit, zilele trecute, cum ii recitam poezii ale tatalui meu. Dorinta mea de suflet ar fi sa reusesc sa traduc in limba engleza cele mai frumoase poezii ale tatalui meu, in special pe cele dedicate mamei mele. Intrucat nu sunt traducator de profesie, o sa compensez picurand un pic din sufletul meu. Sufletul meu complinind sufletul tatalui meu.

Marea Dragoste / Tango:  Ti-ai pierdut amandoi parintii in mai putin de un an. Cum te simti, ti-e dor de ei?
Andreea Birlea: Mi-e tare dor de amandoi… Regret anii netraiti langa tatal meu… Si vorbele nevorbite cu mama mea. Dumnezeu sa-i odihneasca in pace pe amandoi!

Acest material este proprietatea exclusiva A SITE-ULUI MAREA DRAGOSTE / www.revistatango.ro SI, CONFORM LEGII DREPTURILOR DE AUTOR, informatia continuta nu poate fi citata fara mentionarea exacta a sursei, SITE-UL MAREA DRAGOSTE / www.revistatango.ro, iar interviul NU POATE FI PRELUAT, INTEGRAL SAU FRAGMENTAR, FARA ACORDUL SCRIS AL DETINATORILOR ACESTUI SITE.
contact mareadragoste@revistatango.ro
sau avocat alexander.popa@intellectualproperty.ro

  • Credit: PAUL BUCIUTA/ Marea Dragoste
    www.revistatango.ro
  • Title: Andreea Birlea

 

Categorii:
Personalitati

Comentarii

  • Am inteles ca exista un singur adevar , dar nu inteleg cine a incercat sa il negocieze? Semeni neverosimil de mult cu tatal tau si nu cred ca vreun judecator ar putea nega asta. Deci iti urez succes in oficializarea adevarului !

    Maria Paulescu septembrie 17, 2011 2:40 pm Răspunde
  • ce om deosebit ! pacat ca nu scrieti , sunt sigura ca o eventuala comparatie nu ar fi in detrimentul dstra.

    ralu septembrie 11, 2011 12:00 pm Răspunde
  • Drama acestei femei e greu de inteles.De apreciat este faptul ca a respectat atitia ani dorinta tatalui ei,indiferent de cita durere i-a produs aceasta tacere.Pacat ca tatal ei s-a stins inainte de a-si onora promisiunea sfinta de a o recunoaste legal,spun legal,deoarece poetul recunoaste in interviul acordat reviste TANGO existenta acestui copil.Am convingerea ca este intradevar fiica poetului,avind in vedere asemanarea zdrobitoare a celor doi,precum si faptul ca nimeni din famila Paunescu nu neaga existenta ei.
    Andreeia,consider ca e datoria ta e sa duci la indeplinire dorinta tatalui tau si sa obtii recunoasterea legala,atit pentru linistea spiritului sau cit si pentru statutul fetelor tale.
    DUMNEZEU SA ITI AJUTE!

    Vasile Condopol septembrie 2, 2011 9:27 pm Răspunde
  • Poate a trebuit sa treci prin toate astea ca sa ajungi persoana deosebita care esti.
    Nu renunta la drepturile tale, din simplu motiv ca sunt ale tale, iar copiii tai trebuie sa stie exact care le sunt radacinile.
    Mult succes!

    Dumitru Barnea august 30, 2011 10:25 am Răspunde
  • Copilaria Andreei a fost la un moment dat, raspantia dintre drumul mamei si drumul tatalui. Pana la urma, a ales calea ei. Cu bucurii, tristeti, dezamagiri…
    Dar asemanarea din toate punctele de vedere cu tatal ei, i-au dat forta sa fie un om implinit, cu o familie unita si frumoasa si cu doua fete extraordinare.
    Andreea este un om grozav, pe care te poti baza. Si mereu i-a ajutat pe cei din jur, indiferent ca i-au fost rude sau doar cunostinte. Este un om cinstit si curajos, un om pe care ai vrea sa il ai in preajma ta.
    Iti doresc sa realizezi tot ce iti propui, sa fii sanatoasa si Dumnezeu sa te aiba in paza lui.
    Tatiana Secara

    Secara Tatiana august 30, 2011 9:29 am Răspunde

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *