Printr-un talent cosmic, femeile reusesc sa se joace cu întrebarile, asa cum se jucau, cand erau fetite, cu papusile, accesorizandu-ne noua, barbatilor, dorintele, si asortandu-ne visele si gandurile cu cate un semn de întrebare. O întrebare e mereu la moda, iar vitrinele prin care le vedem mereu expuse sunt ochii nostri, privirile noastre nedumerite.
Dintre toate semnele de punctuatie, semnul de întrebare este cel mai feminin si elegant. Poate fi forma unui san sau forma unei fese. Sau, indragostit, poate arata ca o jumatate de inima. În timp ce semnul de exclamare este un barbat ce sta pe varfuri, încercand sa iasa în evidenta strigand, urland sau mirandu-se cu glas baritonal, semnul de întrebare este o femeie pe tocurile ce au forma unui punct.
Daca în loc de sange, prin vene mi-ar curge emotii si întrebari legate de femei, atunci nu m-as îmbolnavi niciodata, as fi nemuritor. Nu caut raspunsuri ca sa înteleg femeile, pentru ca ele, raspunsurile, m-ar face sa îmi pun si mai multe întrebari. Nu vreau sa înteleg femeile, nu am voie sa fac asta, pentru ca m-as pune ?a!
Între timp, o sa ma asez putin în locul unei femei, o sa ma joc cu semnul de întrebare si o sa-l mut, asa cum muta ea vaza de flori de pe masa, la geam:
De ce iubim? Femeile…
