Trec lemuriii in flanc cate doi: /
Cete sumbre, de valuri atrase. /
Daca fac niste pasi inapoi /
Ma cuprind dimineti somnoroase. […]
Trec lemuriii in flanc cate doi:
Cete sumbre, de valuri atrase.
Daca fac niste pasi inapoi
Ma cuprind dimineti somnoroase.
Joaca-n inima vechi veselii:
Da-mi, din umbra camarilor, cana
De clestar rubiniu. Catre zi,
Bea-vom iar la o nunta din Cana.
Te voi prinde de umeri, ascuns
Chiar in larma ospatului, rece.
Sa-mi soptesti ca atunci: am ajuns
Clipa cand doar un suflet petrece.
Tag-uri:
Marea Dragoste · Cea mai frumoasa poezie · Leonid Dimov · marea dragoste · poezie · Tot · versuriCategorii:
Cea mai frumoasa poezie