Mi se întâmplă tot ce-am scris cândva
Ce-a fost de dor, de risc, de disperare, –
Tot trece de pe foi în viața mea
Neașteptat și fără întrebare.
E un pericol, știu, să mai cuvânt.
E ca și cum cu-o daltă nevăzută
Sculpta-mi-aș drumul soartei pe pământ
Și-aș fi de poezia mea născută.
Mi-e greu să-ndur acest blestem frumos.
Mi-e tot mai greu cu fiece trăire,
Ce-ajunsă sunt de cântec și în os,
Și pieptul meu ia forma unei lire.
Până și tu, ce ieri ai fost doar vers,
Azi îmi apari în față și mi-e teamă:
Din ce-a fost scris – nu-i chip nimic de șters
Și scris a fost să-mi fii tăiș de lamă.
“Cerc” de Leonida Lari, poetă, jurnalistă, pictoriță, politiciană, activistă moldoveancă, susținătoare a Unirii Basarabiei cu România, născută pe 26 octombrie 1949 la Bursuceni, Republica Moldova și plecată la cer în 11 decembrie 2011, la Chișinău.
Cezar Ivănescu despre Leonida Lari:
„Leonida Lari poartă și un nume pe măsura frumuseții chipului și este marea poetă de azi a Românilor și acest adevăr mi s-a impus ca o evidență ascultându-i poemele murmurate, psalmodiate… Bântuită de un duh sfânt dumnezeiesc, cu o certă vocație mistică, încă din fragedă copilărie, Leonida Lari întruchipează și comunică prin versurile sale o rară și o desăvârșită armonie cu sine și cu vocația sa, cu fabulosul ținut moldav care a zămislit-o, cu Ființa Absolută care o luminează… sufletul ei nu a ieșit o clipă din orizontul miracolelor și respirația versului are fluiditatea rugăciunii: eticul, esteticul și religiosul se topesc într-un enunț de o sublimă candoare”.
