Cind eram in clasa a unspea, ideea de maternitate din capul meu se reducea la cladirea unde nasteau femeile, un spital bej, rasadit nu departe de gara – aproape simbolic mi se parea, in turmentarile mele metafizice, in plina pubertate creativa. Simteam atunci ca n-am nimic comun cu universul burtilor umflate crucial. Dar intr-o zi, intr-o recreatie, in timp ce molfaiam pufuleti si eram toata numai fulgi de malai, maturitatea mi-a tras o palma peste ceafa: o colega mi-a spus ca e gravida si ca trebuie sa treaca la seral.
Scopul scuza mijloacele ingrosate
Zic: asta delireaza… Era o tocilara anosta, cu pistrui regulamentari, cu uniforma laliie, incapabila, in opinia mea, de vreo fecundatie de asemenea proportii. Mi-a povestit cu sughituri. Se indragostise de-o catana de la garnizoana locala, soldat in termen, ciugulit de revelatii hormonale. El iesea in permisie duminica, pentru 12 ore, exact cind parintii ei plecau la tara, s-o ajute pe mamaie la depanusat porumb. Dar, mai repede decit recolta, a rodit pintecul inca buimac al colegei noastre cu zece pe linie.
A nascut la 17 ani, cu opt studenti la Medicina linga ea, care urmareau savant dilatatia si o comparau cu cea a unei nascatoare de 39 de ani, la care se zgiisera ceva mai devreme. Notau in carnetele tot, inclusiv despre ochii ei iesiti din cap de dureri si blesteme.
Soldatul tatine a aparut razant pe la maternitate, cu trei garoafe-n falange, dar a intrat intr-un fel de bitiiala nervoasa cind a vazut ca lehuza avea burta tot umflata. „N-ai nascut?“ a intrebat-o imbecil, iar ea a plins o saptamina, explicindu-i lui, in scrisori, ca burta nu se dezumfla instantaneu, ca o foca pneumatica, ci e nevoie de rabdari.
Abia atunci a inceput mintea mea sa foarfece teorii privind maternitatea ca vocatie. Colega dintr-a unspea facuse un copil nu pentru ca era decret care interzicea avorturile (fiindca ne spusese ca stia pe cineva care punea sonde uterine asa de gingas, de puteai sa te juri c-a fost spontan), ci convinsa fiind ca putoiul (ajuns intre timp caporal) o va lua de nevasta. Dar cind s-a liberat de la infanterie, dumnealui s-a topit in Birlad, de unde provenea. Iar pe ea a luat-o altul de nevasta, un tip mai pungit cu vreo 30 de ani, care insa facea pe generosul in tirg, cum ca s-a indurat de sufletul unei amarite de 18 ani, ramasa cu copil din flori in poala. Din toata aceasta combinatie, nu atit soldatoiul nemernic m-a scos din sarite, cit asta de 50 de ani care, desi pusese mina pe o delicatesa sexuala, voia sa para ca el are un ascendent asupra ei, pentru ca i-a infiat plodul. Mi s-a intors stomacul pe dos. Dar mi s-a sucit la loc pe fata, cind am aflat mai tirziu ca ea-l insela cu tot cvartalul.
Cu alte cuvinte, la mijloc era un copil de care ma-sa se folosise ca sa-ncerce sa se marite cu caporalul, dar pina la urma de acelasi copil se folosise tac-su adoptiv, care se capatuise astfel cu o nevasta ca fraga. Cum-necum, se cheama ca odrasla a folosit cuiva la ceva.
Ovul sincer si prezentabil, doresc cunostinta domn generos
Primii muguri mamosi apar in frageda inconstienta, dupa ce vezi filme retardate, unde orice nastere e un racnet combinat cu zimbet, tine patru minute, apoi mama e la fel de sexi, machiata si coafata, tatal e la fel de indragostit, copilul e superb (pentru ca bebelusul folosit in film are trei luni, nu e scos atunci stii tu de unde, sifonat si turtit si cam indigo).
Vicisitudinea din teren are insa gheare mai urite. Pe masura ce trec anii si nu gasesti un barbat care sa destepte in tine apucatura de closca, motivele pentru care ai vrea sa ramii gravida capata alta obirsie.
Realizezi, tragind cu ochiul la istericalele altora, la olitele pline si jucariile indopate cu ciocolata topita, la peretii mazgaliti si la rubeolele groazei, ca a fi mama nu e o migala oarecare, ca un goblen cu buburuze.
Asa ca treci la planul B: un copil facut (fiindca oricum trebuia sa efectuezi un copil, ca bati in 30) cu un barbat de care te-ai indragostit acut. Indiferent ca scrinteala s-a lasat cu nunta sau nu. Acum ai serviciu, un franc pus deoparte, stii sa ceri pensie de la dobitoc la o adica, paternitatea se face cu ADN-uri, brizbizuri, lucraturi fine, deci nu mai esti ca-n codru, cum era biata mea colega dintr-a unspea.
Unele femei prind trenuri de lux: fac copii fiindca au capturat o sperma de colectie, a vreunui personaj public plin de aur, dar care, paradoxal, umbla fara prezervative la el. Atunci, ratiunea sugruma orice romantism oxidat, mama stie ca puiului i-ar veni ca turnat un nume de familie sonor, avind ca bonus o pensie alimentara robusta si-o mostenire nesimtit de mare – daca nu cumva il aresteaza pe tac-su intre timp, ca au mai patit unele si de-astea.
Risc sa va uitati urit la mine, dar va spun ca, din ceea ce se vede prin tarcul societatii, copilul este aproape intotdeauna o unealta. Nu trebuie sa luam neaparat sensul peiorativ. Chiar daca maica-sa l-a facut in nadejdea ca pune pirostria pe un individ anume ori ca sa beneficieze de o situatie de care-o fi ea, nu inseamna ca nu lesina de grija de cite ori bebelusul sta bleg. Cind face el colici, ea plinge mai tare ca el. Cind lui ii ies dintii, pe ea o dor toti molarii. Calvarul iubirii ei pentru copil va fi acelasi, indiferent ca-l face cu un barbat pe care l-a iubit sau cu un tolomac cu care s-a culcat o data, dintr-o greseala pe care atunci o credea regretabila, dar acum, cu pruncul la sin, i se pare divina.
Ultima noapte de dragoste, intiia noapte de santaj
Bebelusul este, intr-adevar, un instrument carismatic de manipulare, toata lumea se inmoaie in fata unei asemenea papusi pufoase, un omulet grasunel si frumos, mirosind a lapte si nevinovatie. Dar misiunea lui strategica nu se termina niciodata. Copilul va ramine toata viata arma din sertar. Va fi argumentul plantat magistral intre bocet si amenintare, atunci cind sotul se pregateste sa te lase pentru alta, o zapacita a carei burta plata si ferma n-a cunoscut miracolul vergeturii si binecuvintarea tesutului ramas flasc dupa nastere. Ce stie ea ce experienta divina e sa alaptezi, sa vezi cum tu, care pe vremuri nu purtai sutien, fiindca sinii stateau singuri, acum tragi de copci si bretele, ca sa-i mai salti de pe pintec?…
Si timpita asta vrea sa-ti distruga familia, dar nu va reusi, fiindca impingi copilul in ring si-l ameninti pe curvar ca e ultima data cind isi mai vede progenitura, daca nu renunta la matracuca. |n cazul in care el cunoaste legile si stie ca tribunalul ii va da voie sa-si dea copilul in barcute duminica, treci la gestionarea de urgenta a crizei: copilul este invatat sa-i spuna lui taica-su „te urasc“ cu frecventa cu care pe vremuri ii spunea „mai vreau biscuiti“ sau „fac pipi“.
Faza a treia a iadului include tabloul general, in care tu prezinti situatia cu batul pe harta: daca el, barbatul, se muta la noua lui iubire, tu te sinucizi, iar copilul va ajunge pe drumuri, fiindca „aia“ n-o sa-l creasca niciodata, ca nu e fraiera.
Ceva din toate astea tot isi va face efectul, mai devreme sau mai tirziu. Barbatul cugeta frugal, scaneaza situatia, realizeaza ca de fapt vrea amanta numai pentru frivolitati ce pot fi savirsite si fara sa divorteze el, deci revine la cosmelia lui, ramine familist civilizat, chiar daca toata viata te insala dupa aia, fie si din spirit de fronda, ca sa-si demonstreze ca o fi avind el copil, dar n-are si zgarda.
Problema nu va fi a lui, insa. Orice zbatere masculina tine pina la proxima erectie, in interiorul sau in afara casniciei. Adevaratul zbucium va fi in maduva ta. Gindurile ti se vor crispa dureros, o data cu fuga anilor, pe masura ce realizezi ca nu pe el l-ai tinut linga tine, santajindu-l sentimental cu copilul, ci ti-ai tinut propria tinerete ostatica. Ti-ai strins anii si visurile de git, ti-a placut sa asisti la asfixierea lor. Ai fost necrofagul tragic care se hraneste cu hoitul fericirii tale putrezite.
Da, suna oribil, dar asta e privelistea. Daca nunta de argint iti panseaza corect toate aceste plagi infectate, inseamna ca tu, femeie, nu-ti masori valoarea in victorii si fericiri personale, ci in numar de ani in care ai ramas doamna cutare si ti-ai adunat barbatul de pe drumuri, in coproductie geniala cu copilul tau, minca-l-ar mama, pe care Dumnezeu ti l-a trimis ca sa poti sa-ti peticesti onoarea si casnicia.
Eşti pur şi simplu nemaipomenită. Eşti vocea noastră, a tuturor femeilor din lume. În toate noi există o Ileana-Cosînzeana, dar mai ales o Eva. Te îmbrăţişez! Aştept cu nerăbdare următoarele articole