De ce femeile isi gasesc tot mai greu o pereche potrivita care sa le determine sa imbrace rochia de mireasa? Cum se face ca tot mai multe fete raman nemaritate, desi au trecut binisor pragul de 30 de ani? E vina lor sau a barbatilor? Mai este o rusine, in zilele noastre, sa fii „fata batrana“? Dana Savuica si Anca Pandrea ne spun parerile lor in legatura cu acest subiect.
Anca Pandrea:
„Dragostea pe hartie este a poetilor“
Nu cred ca mai e nicio rusine sa fii femeie nemaritata, in ziua de azi. Lumea s-a schimbat, oamenii gandesc altfel. Poti trai alaturi de un om pe care il iubesti si sa faci un copil cu el, chiar daca nu esti casatorita. O hartie de la primarie nu iti certifica nici dragostea lui, nici faptul ca povestea voastra va dura pentru totdeauna. Nu cred ca societatea le poate judeca pe fetele care nu se marita „la timp“, caci daca nu si-au gasit omul potrivit, jumatatea, cum se spune in popor, ele nu au nicio vina! Ganditi-va ca eu si Iurie Darie am fost colegi de teatru multa vreme, eram amica si cu sotia lui… si abia cand eu aveam 40 de ani, iar el 57, abia atunci a inceput relatia noastra. Acum 25 de ani. Asa a vrut Dumnezeu, sa ne „intalnim“ atunci. Cununie civila nu am facut niciodata, pentru ca mereu intervenea cate ceva, de fiecare data cand planuiam. Plecam in turnee sau ceva se intampla si nu ajungeam la primarie. in schimb, cu 12 ani in urma, am fost rugati sa cununam o familie, la Bailesti. si trebuia sa primim o dezlegare ca sa putem fi nasi. Iar preotului, cand l-a vazut pe Iurie, i-au dat lacrimile si i-a spus: „Dumneavoastra sunteti a doua celebritate pe care o pot cununa, prima a fost Amza Pellea“. Asa ca ne-a casatorit in fata lui Dumnezeu, cu pirostrii pe cap.
Vedeti, sunt multe cupluri care au relatii lungi si le merge bine, iar dupa ce se casatoresc, divorteaza la cateva luni. Asta pentru ca se casatoresc doar de dragul de a se casatori. Asta nu se face. Dragostea e in suflet, nu pe hartie. Dragostea pe hartie este a poetilor. Daca ar fi sa dau timpul inapoi si sa incep viata din nou, de la 20 de ani, cred ca m-as casatori de tanara, dar numai cu Iurie Darie!
Dana Savuica:
„Mai bine necasatorita decat nefericita“
Emanciparea femeii a trecut de mult de conceptul „femeia casnica vrea putina libertate“. Acum, generatia tanara a invatat ca poate sa stea pe propriile picioare si ca nu este neaparat nevoie de un barbat care sa le sprijine in viata. Problema este ca totul a capatat o forma atat de abstracta, materiala, incat este greu sa mai distingi ce se bazeaza pe dragoste si ce nu. Probabil ca fetele considera ca este bine sa se focuseze pe cariera, astfel incat, atunci cand vor sa intre intr-o relatie, sa nu depinda de barbat, sa poata puna ele conditiile. Nu mai vor sa fie dominate. Problema de fond este aceea ca femeile si barbatii nu vor sa accepte ca sunt diferiti, nu vor sa treaca peste aceste diferente si sa le accepte ca atare, ca facand parte din firea lor.
Toate incercam sa ne schimbam partenerul in functie de propriile noastre principii si de visele pe care ni le-am facut despre Fat-Frumos. Or, acestea nu concorda cu realitatea. si atunci preferam sa nu ne maritam cu un barbat care poate deveni, peste noapte, Zmeul cel Rau.
Prima dragoste si prima noapte de amor, atunci cand femeia isi ofera virginitatea, sunt doua evenimente care isi pot pune amprenta pe toata viata adulta. De obicei, aceste doua evenimente sunt dezamagitoare si femeia isi vede visele spulberate de catre barbatul acela care nu a reusit sa o inteleaga.
Sexul fara preludiu, orgasmul care intarzie sa apara, stresul cotidian si obsesia pentru a fi lider in societate, toti acesti factori intervin in subconstientul mintii noastre, facandu-ne vulnerabile la o legatura de suflet.
In Romania, inca se mai comenteaza despre acele fete care nu au reusit sa-si gaseasca un barbat. inca se pune problema ca ele sunt vinovate pentru starea in care se afla. De fapt, daca stam sa ne gandim putin, casatoria este doar o formalitate. Rusine este sa te casatoresti de gura lumii sau doar pentru ca ai visat sa imbraci rochia de mireasa.
Din pacate, am intalnit multe cazuri de acest gen, cand casatoria este de fapt doar un motiv de a „fugi de rusine“ sau de a epata. Multe femei maritate tanjesc dupa libertate, dupa identitatea individuala, pe care au pierdut-o prin semnarea unui simplu act. Cred ca din ce in ce mai multe femei isi dau seama ca isi vand sufletul prin acea semnatura. Eu intotdeauna am pledat pentru traiul in doi fara barierele casniciei, pentru o perioada de cel putin 4 ani. Doar asa iti poti cunoaste partenerul, cu bune si cu rele.
Am asistat la niste discutii intre barbati, pe aceasta tema. Pragul nu este la 30 de ani, ci la 40. Cele de 30 de ani inca sunt considerate active pe piata. Au ceva experienta, vin cu ceva zestre (cariera, masina, casa, cont in banca), sunt interesante. Problema este ca deja par usor amenintatoare. Vor totul sau nimic. Nu mai cad usor in plasa sau, daca o fac, este doar pentru ca isi doresc o noapte de amor. Barbatii se simt vanati si nu „vanatori“. Prefera fetele tinere pe care le pot domina usor si pe care le vrajesc doar cu cateva parale in buzunar. Acestea sunt si cele care inghit mai usor textele de genul „lasa, draga, mai avem timp pana la nunta, hai sa mergem in Mallorca, sa ne distram“. Cele de 40 de ani deja au tabieturi, probabil un divort sau doua, copii si frustrarile inaintarii in varsta. Acelea sunt considerate periculoase, intrucat par disperate si puse pe atac. Dar si in acest caz a aparut un fenomen care ia amploare. Femeia matura incepe sa caute barbatul tanar. De ce? Este tot un joc al puterii, al dominarii. Ideea de „cine face cartile“.
Cat despre cariera si familie, nu stiu pe care si cand ar trebui sa o punem pe primul plan. Depinde de caz. Eu m-am maritat la 23 de ani si am facut copilul cand eram in plina ascensiune a carierei mele. Dar… am trait alte vremuri. Acum as pleda pentru prudenta, pentru siguranta zilei de maine si apoi pentru intemeierea unei familii.
