fbpx

Simona Catrina: Masuri de protectie a mediocrului inconjurator

de

N-am apucat sa-mi dezmeticesc vorbele, la constatarea ca, dupa un iluzoriu regres al tampeniei din presa, boala s-a intors, inca si mai rapace. N-am avut deci norocul sa scap de rubrica asta, atentia mi-a fost sechestrata de o revenire dramatica a gogomaniilor, asa ca a trebuit sa scociorasc in ele, spre a scoate la iveala dovezile incriminatoare.

Ti-ai trait traiul, ti-ai maturat malaiul

Am inceput ziua prost, cu o pocnitura-n urechea logicii: „Spune-mi unde stai si iti spun ce casa ai! Asa s-ar traduce sansa casei tale“, scrie revista Avantaje. Daca eu ma confesez ca stau in casa ics, ia gandeste-te, mai am rabdare pana-mi spui tu iar unde stau si ce casa am? Mai, cand n-aveti cu ce umple foaia, de ce nu bagati sudoku?
Dar nu, ei persista: „Tunsoarea ideala este cea… cu parul lung“. Gresit, drajii miei. Tunsoarea ideala este cea roscata.
Aceeasi revista Avantaje se zbate din toti fulgii sa oua articole despre orice aiureala, iar evolutia nebuna a tehnicii pare ca le agraveaza boala: „Vibratia numarului de telefon este foarte importanta, fiindca de acest obiect (sic!) depinde in buna masura evolutia relatiilor si a afacerilor noastre. Un numar de telefon norocos poate impulsiona fericirea si succesul, iar unul nepotrivit le poate frana“.
Alo? Buna ziua, as dori sa-mi schimb numarul de telefon, daca se poate, deoarece nu-mi place cum vibreaza, parca latra. As vrea ca, in loc de sapte-patru-opt, sa aiba in coada unu-unu-noua, iar pe viitor as dori sa excludeti din numerele mele orice consoana oclusiva palatala (surda sau nu), intrucat la pronuntare imi astupa fluxul de aer si totodata precizez ca nici nu-mi mai vibreaza corzile. Motiv care ar putea sa-mi cauzeze in fericire si in noroc, precum respectiv am citit in revista Avantaje. Va multumesc.
Dar, pe masura ce ziua se apropie de sfarsit, revista are vigilenta din ce in ce mai flasca: „implicand-se“, „intodeauna“.
Asta e doar de incalzire, fiindca acum vine injectia. O sa doara un pic, uite albinuta, dar trece, am vazut si catastrofe mai mari (nu foarte des, dar oricum…): „Dar sunt situatii in te afli fortuit intr-o situatie neprevazuta“. Bine, aici principala situatie care te baga intr-o situatie e o idee captusita cu un fel de pleonasm mai abil. A te afla „fortuit intr-o situatie neprevazuta“ e ceva redundant (ma scuzati), un surplus caraghios de cuvinte. Care compenseaza faptul ca l-au mancat pe „care“, normal.
Aceeasi revista scrie cu o mana si sterge cu alta, dupa care se plictiseste si ajunge, inevitabil, sa scrie cu picioarele: „Evita scarile, mai ales noaptea, sunt un loc perfect de atac“. Si doua randuri mai jos: „Urca pe scari si renunta la lift“. Adica evita scarile, doar urca pe ele! Evita sa le privesti in ochi, cel putin.
Si un sfat cel putin turmentat, de la aceeasi publicatie: „Covoare prafuite? Imprastie o mana de malai pe covor, lasa-l o ora, apoi aspira. Daca vrei, poti inlocui malaiul cu sare grunjoasa“.
Si, in ora in care stai si pazesti malaiul de pe covor, roaga-te sa nu apara nimeni in vizita, sa creada ca ti-ai turnat malai si-n urechi, de ti-a venit o asemenea idee. Sau mai bine roaga-te sa nu scapi si-o cana cu apa pe jos, ca s-o pui de mamaliga, la propriu.
„Urca intodeauna (sic !) pe scari, nu lua liftul!“. N-o sa ma credeti, dar asta e din alt articol, nu din cel de mai sus. Sunt colosali, astia din rubrica de fitness ne spun sa urcam pe scari, aia din rubrica de protectie ne spun sa luam liftul, de unde vad ca nu exista o sedinta comuna de redactie, fiecare capitol de revista are autonomie deplina. Si cam prea mult aer conditionat.

Un tu mai prost si un eu mai nervos

Va rog sa va puneti centurile de siguranta, pentru ca va voi reda in continuare un frazoi gogomanos, din revista Cosmopolitan: „O a doua caracteristica pe lista ingredientelor cocktailului care-i da pe spate pe barbati e faptul ca o astfel de tipa nu e genul care sufoca barbatii – trasatura care, de obicei, inroseste radarul unui acestora, in cazul in care este detectata“.
V-a placut? La nebunie. „Radarul unui acestora“ e piesa de rezistenta, iar in rest, o scamaraie de pomina. „Unui acestora“ e creatia fatala a tentatiei de a scrie „barbat“ a treia oara in aceeasi fraza, apoi a observat pana si redactorul ca e prea mult, a taiat numai „barbat“ si-a scris „acestora“. Cat despre faptul ca ingredientul e un gen care sufoca, nu mai am nimic de adaugat, onorata instanta.
Sub titlul gras „Centimetrii in plus“, Cosmo vorbeste despre „volumele in exces“ ale corpului uman. Daca ne spunea si ce forma are trunchiul analizat, stiam cum sa socotim volumul, adica sa stim daca e patru-pi ori er la a treia supra trei (daca e burta sferica) sau – daca e trunchi de con, cum suna mai omeneste – este pi ori inaltimea supra trei deinmultit cu paranteza er mare la patrat plus er mic la patrat plus er mare ori er mic. Ce mare lucru?
„Pedichiura energizanta cu aroma de citrice“, ti se mai propune. Eu, una, cand vad talpa si lamaia in aceeasi fraza, sunt un pic mai reticenta.
Si mai scrie Cosmo acolo despre „sase greseli pe care fetele le fac in timpul unui rendevu“. Nu era mai frumos sa scrieti voi despre sase greseli pe care fetele de la Cosmo le fac intr-o propozitie?
Cel mai mult si mai mult, mie-mi place cum au scris „rendevu“, adica nici „rendez-vous“, nici „randevu“. E ca si cum ai scrie „uikend“.
„A fi eco devenit o moda“, „58.000 de barbati“, „decorata cu sute pietre“, „totdea una“ si „magazin de dedicat in exclusivitate“, bubuie aceeasi revista, de parca ar fi scrisa de un chinez care-a invatat romana in depozitul de marfa en-gros.
„Asta e primul pas spre o tu mai fericita“. Si e cam ultimul pas spre niste voi ca redactori, cred.
Cosmo mai are niste sfaturi, ti le ofera „in cacul in care esti timorata“. In orice cac, revista n-a decacut, desi redactorii se cacnesc de mult la asta. „Manancamaibinedacagatescimpreuna“, mai scrie acolo. Dar, pe masura ce mananca, bag de seama ca scriu mai prost, cand scriu impreuna. Impreunat, mai exact.

Pantalonul GSM nu se afla in aria de acoperire

Revista Elle ne-o prezinta pe „Oscarul Penélope Cruz“. Ce sa mai zici? Fiecare cu gustul lui, mie-mi place mai mult de Ursul de Aur Claudia Llosa, daca pot sa ma exprim asa, ca sa nu zic ursoaica – fiindca se interpreteaza.
Revista Glamour bate campii, ca sa-si justifice probabil numele fitos: „La ce anume ar fi intelept sa ravnesti in secolul 21? Ca un model de poseta sa fie numit dupa tine“. Intr-adevar, asta e visul care ma tine-n viata, altfel as fi crapat inainte ca vreo geanta vorbareata si plimbareata sa fie numita dupa mine.
„Asadar, razele calde, calde au facut febra. Musculara, de la dansat“. Eu cred ca nu e musculara, e temperatura la cap, oarecum clasica. Asta deduc doar din ceea ce am bafta sa citesc in Glamour.
Uite si-un titlu aliterant, dar mai ales tampit: „Un deranj fabulos: tapajul“. Ni se vorbeste in continuare de tapatul parului, care nu e nici pe departe „tapaj“, fratilor, asta inseamna cu totul altceva, dar probabil omul a scris inainte sa-si bea cafeaua si s-a resimtit. Intre tapat si tapaj e acelasi grad de rudenie ca-ntre cur si curaj – ma scuzati, un exemplu la intamplare.
„Cuvantul: «manjoyment» iti spune ceva?“, intreaba un redactor sugubat. Sa mor daca l-am vazut in viata mea, desi, dupa schelet si grupa sanguina, pare ceva care se vrea englezesc. Ne explica Glamour, stati asa: „S-ar traduce prin sintagma: clateste-ti ochiul cu niste superbunaciuni“. Bun, sa zicem ca n-am stat destul in Canada pentru atata engleza elevata, asa ca am o singura intrebare: care halca de cuvant inseamna „clateste“ si care „bunaciune“? Ca sa nu mai spun ca astia habar n-au ce e aia sintagma, folosesc termenul intr-un sens cu totul scalciat, fapt care, insa, nu cred ca mai mira pe nimeni, la ora asta.
Revista Tabu virguleste-o prostie intre verbul copulativ si numele predicativ, cu faimoasa-i nonsalanta: „Duffy este, un fan coca-cola“.
Sub acelasi generic, coace si-o „intalire cu Joe Black“. Nu cred c-a mai venit la intalnire, dupa asemenea ortografie. Si ziceti mersi, avand in vedere cu ce se ocupa Joe Black in timpul lui liber.
Pe principiul ca, daca suntem emancipati, putem sa ne bagam orice-n mama ei de revista, Tabu mai scrie – si citez cu scuzele de rigoare: „S-a obisnuit sa se strige dupa ea: «Mama, ce ti-as bea apa din pizda !»“ N-ar fi prima oara cand aceasta revista isi pune implanturi de porcarii triviale ca sa i se duca macar buhul, daca nu si tiraju-n sus.
Pe urma, tot Tabu intra cu tricicleta pe aratura: „Rochitele si pantalonii scurti abia asteapta sa iasa la plimbare“. Lasa, ca se plimba destul, mai ales daca le-nvatati sa faca pipi afara, la copac. Buna seara, pantalonul gri e acasa? Nu, e in oras, daca vreti sunati-l pe mobil.
Trec la The One. Pe unii ii chinuie talentul la propriu, adica simti colica din mintea lor, cand citesti ce li se scurge din stilou: „Stau la pompa si-mi place mirosul de benzina si linistea de la miezul noptii“. Daca ti-ar fi placut si acordul subiectului cu predicatul, n-ai fi scris ca-ti place ele, adica mirosul si linistea.
Mai departe, in aceeasi compunere: „Si faptul ca nu e nici un ajutor de benzinarie care sa ajute o doamna…“. Cum adica ajutor de benzinarie? Stai asa, deci nu se spune, de exemplu, „carnatar“? Se zice „ajutor de carne tocata“ sau cum? Posibil, nu zic nu.

Ma jur pe rochii mei

Tot in The One, citesc ceva care putea sa constituie, ulterior, cauza mortii mele, norocul meu ca in Canada ambulanta vine la timp. O doamna cu opinii savante legate de sex revolutioneaza teoriile din creierii omului nevinovat: „Trebuie sa prindem repede sexul ca intr-un cleste si sa nu-l mai slabim din stransoare“. Ouch! Oribil. Stiu, distinsa autoare se refera la sexul ca ocupatie, nu sexul ca organ, dar oricum, sugestia e terifianta. Si continua in legea ei: „El o sa se zbata, se va preface ca ii vine rau sau ca are o alta treaba urgenta. O sa vrea sa se ascunda. Daca dam orice semn de slabiciune, am pierdut. Trebuie sa ne simta stapane absolute. Putem chiar sa maraim putin la el, in chip de «uite cine este stapanul aici, si mi te vei supune».“
Vai de capul nostru… Daca am ajuns sa maraim la sex, se apropie sfarsitul lumii. Sau macar al luciditatii obstesti. Oricum, decat sa marai la sex, mai bine latri sau, si mai bine, musti. Mai bine cu dintii decat cu clestele, nu-i asa, doamna?
Fantastic, astea sunt reviste proiectate sa promoveze cica frumusetea suava, feminitatea, emanciparea de bun gust, cel putin asa se lauda ei cand merg cu mapa la cei care platesc publicitate-n hartoaga lor si vad in ce s-au bagat abia dupa ce le-au virat banii…    
Aceeasi publicatie inteligenta scrie „ca sa fiu mai precisa“, ca o toapa, apoi mai snopeste niste campi: „Daca ar avea voce, cardurile noastre ar comanda cu siguranta un room service si o baie calda“. Dar comanda tu, draga, cardul iti trebuie abia cand pleci din hotel, rusinat ca ai golit toate sticlutele din minibar. Si ce, adica nu poti sa misti robinetul decat daca ai Visa? Merge sa platesti apa si cu cardul contului curent, de-aia-i si zice „card de debit“, asa am auzit, cel putin apa calda merge sigur, ca eu numai asa platesc, cu toate ca am bancomat in baie si pot sa scot si cash, daca vreau.
Bine, sa lasam asta, mai bine explicati-ne si noua ce-ati vrut sa spuneti aici: „Sa te fe sustinuta“. Dupa trei minute de anagramari impulsive, am renuntat.
Revista Unica prezinta: „Insula familei Mandruta“. Nu stiu cine-i „famila“ Mandruta, familie nu e, ca i-ar fi zis „familiei“. Glumesc, i-ar fi zis pe dracu, parca-i prima oara cand citim Unica…
„La capitolul fuste si rochi“, continua Unica betia ortografica. Cateodata, chiar ii banuiesc ca au vrut sa scrie „ochi“ si le-a cazut degetul mic pe tasta „r“, din greseala.

Sintaxa pe valoarea adaugata

Si mai aflam: „Primavara te vrea slaba si frumoasa“. Parca numai primavara… Daca te-ar vrea slaba si frumoasa doar din martie pana-n mai, macar ai putea si tu ca, timp de noua luni pe an, sa te indopi cu pizza si sa umbli cu mustata, ca o femeie normala.
Unica e foarte nervoasa pe noi si se ratoieste patimas: „De ce-ti ascunzi picioarele?“ – asta e titloiul.
Pe urma, in articol, ne deapana banuielile ei: „Ai dungulite roscate si pe sub ciorapi si te rusinezi cu ele?“. Pai s-o rusina, poate sunt dungulite facute alaltaieri, din greseala, cu o carioca grena si-a uitat sa si le spele. Si cum adica „si pe sub ciorapi“, unde mai are dungulite roscate? Ssst, taci, nu vreau sa stiu, de fapt.
„Isi poate pierde un psihiatru mintile? Mda, daca tanarul pasihanalist se numeste Ernest, cedeaza tentatiei confesiunii si i se supune unui pacient dominator precum Carolyne“.
Ma intreb si eu, apropo: isi poate pierde un ziarist mintile? Mda, daca se numeste Simona si mai citeste mult despre „pasihanalistul“ Ernest si se supune unui delir dominator precum cel din Unica.
Mai gasesc, iata, o propozitie fara predicat legata suspect de o principala, ca si cum s-ar coordona, dar e greu sa pricepi ce se intampla acolo: „Una dintre faimoasele grasimi bune si te poate ajuta sa pierzi in greutate mai mult decat ai spera“. Ca sa nu mai spun ca noi nu vrem sa pierdem in greutate mai mult decat speram, ci exact cat speram, ca sa nu dam dintr-una-ntr-alta.
„Frumoase in viata nu sunt obiectele materiale“, filosofeaza cineva prin revista Viva, cuprins de palalaia dragostei sincere. Mi-a fost jena instantaneu ca am in casa cateva „obiecte materiale“ – cum spun ei – destul de decorative pentru a fi considerate frumoase, insa am stabilit ca adevarata splendoare e improscata numai de obiectele imateriale sau de obiectele animale, ca nu stiu exact la ce s-au referit.
„Ani de randul a predat“, mai descrie aceeasi Viva cariera unei femei. Se vede treaba ca n-a predat cui trebuia – sau n-o fi predat limba romana, mai zici si-asa…

 

Categorii:
Revista presei

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *