fbpx

Vesti bune: chelesc vestile proaste

de

Sacrificiul meu incepe sa fie, in sfarsit, validat de istorie. Cu nespusa bucurie (dar si ingrijorare pentru soarta acestei rubrici), va anunt ca terorismul pe care il practic incepe sa dea roade: s-a diminuat fluxul ineptiilor din presa glossy. Si sper sa nu fie doar o amagire, ca atatea altele din viata mea. Nu neg, se poate sa ma fi obisnuit atat de tare cu delirul, incat sa nu-l mai pot deosebi de bunul simt elementar. Insa nu exclud posibilitatea ca maladiile editoriale sa reactioneze bine la tratamentul cu critica forte, capsule, una pe luna

Opt secunde de castravete

Acum sa nu credeti ca s-a corectat orice zgarietura. „Ationeaza“, striga revista Avantaje. E drept ca e mai usor de pronuntat, e ca in limba vorbita, cand auzi „sarumana“, in fond lumea tinde sa-si simplifice existenta si jobul.
In aceeasi revista, o reteta de salata iti face mintea ghiveci. Zice ca se pun, printre altele, „5 cm de castravete“. Acum m-au zapacit de tot, fiindca exista tot felul de castraveti, cu diametru diferit – ceea ce, conform parerii fostilor mei profesori de matematici, influenteaza volumul. Avem rugamintea sa ni se comunice raza, ca s-o inmultim cu pi si s-o ridicam la patrat si sa aflam, astfel, cat castravete ciopartim in salata. „Se confrunta dintodeauna“ si „Accelereaza matabolismul“, mai scrie Avantaje. Vad ca accelereaza si ortografia, de altfel. Pesemne de la castravetele cu diametru incert.
In schimb, Cosmopolitan trece la meniul ei favorit: „Un alt ingredient al unei relatii durabile este sa stati timp indelungat in pat. Cu cat faceti mai mult sex, cu atat vei avea nevoie s-o faci si mai mult“. Pai uite ce e, eu propun ca, pentru o relatie perfecta, sa nu te scobori din pat niciodata. Conform sfatului precipitat din revista, se poate face sex non-stop, cine-a zis ca barbatii au nevoie de pauze? Probabil femeile. „Poate fi folosit de oricine cu varste intre 7 si 77 de ani, care-si doreste o mai buna tonifiere, textura si stralucire a pielii“. Acest „oricine cu varste“ e cam inecacios. Dar si „o mai buna stralucire“ e un safir stilistic, in fond exista si straluciri proaste.
Sub titlul destept „Micul dejun pentru fata“, Cosmo iti baga-n cap tot felul de acrobatii cosmetice: „Fulgii de ovaz fac minuni pentru piele. Lasa la inmuiat (in apa sau lapte) un pumn de fulgi, apoi intinde-i pe fata. Tine masca pana se usuca, apoi indeparteaz-o cu grija, frecand usor fata“. Eram aproape sedusa de peisajul dubios al terciului sleit pe obraji, cand completarea povestii m-a readus la realitatea accidentata : „Asa faci iti faci si un gomaj“. Facusi ce facusi si faci iti faci. Apropo, mai incolo, vad „arsura acidentala“, unde arsura nu e cea mai mare pacoste, dupa cum vedeti.

Originile artei de a scrie cu picioarele

Sfat genial, tot in Cosmo (pe mine ma doare numai cand citesc): „Cand te dor picioarele, dupa o noapte in pantofi cu toc de zece centimetri, calmeaza-ti rapid tensiunea musculara, asezandu-te pe un scaun, cu picioarele incrucisate. Scrie apoi alfabetul cu varful fiecarui picior, mai intai literele mici, apoi majusculele, de cate trei ori“.
Ce voiam sa va-ntreb: are ceva daca, in loc de alfabet, as scrie numere de la 1 la 30, cu virgula-ntre ele? Pentru mine ar fi mai usor, fiindca de cate ori incerc sa fac litera hi mic de mana, cu (paradoxal) piciorul, fac niste carcei care ma tin pana pe la litera ti mic de tipar. Abia cand pun codita cu degetul mare de la piciorul drept, scap de carcel. Dar, pentru mai multa siguranta, as trece la cifre. Si inca un lucru: nu ne-am relaxa noi mai bine daca am scrie niste fraze japoneze? Am o carte acasa. E mai stufos grafic – si poate da rezultate mai bune. Bine, insusi articolasul asta pare scris cu picioarele, probabil a fost redactat dupa o noapte cu pantofi cu toc de zece centimetri, cum ziceti.
Un teribilism la fel de ortopedic se lafaie tot in Cosmo: „Patru tineri iau peste picior colapsul economic si-l danseaza cu tact si… creativitate“. Bine, am priceput cum jucam noi dupa cum canta recesiunea la acordeon (un mars funebru, ma rog), dar singura uimire ramane legata de punctele alea de suspensie inainte de „creativitate“, ca si cum te-ar preveni ca ar urma ceva nastrusnic. Exista scriitori care au impresia ca trei puncte pot scula din morti orice fraza ofilita.
Alt sfat din caravana intelepciunii cosmopolitane: „Banuiesc ca adori rozul pastelat, dar sa stii ca baietii nu se dau in vant dupa o camera «inundata» de estrogen“. A pus „inundat“ in ghilimele, ca sa nu credem noi, prostii, ca rozul inunda la propriu si se umfla parchetul.
Pe de alta parte, daca vorbim de roz pastelat (care inseamna ca e mai diluat, deci nu isteric, tipator), nu vad care e problema baietilor, stiut fiind faptul ca, daca nu sunt gay, nu pot distinge pastelurile, fac atac de anxietate daca-i pui sa-ti arate care-i mosorelul grena, intr-o cutie cu ata de cusut. Daca-mi aratati un barbat heterosexual care deosebeste roz de lila, portocaliu de vermillon si bej de gri, il mananc.
Un redactor de la revista Elle ne previne ca a venit la lucru prost dispus: „Strecor si cateva remarce cu greutate la adresa lui Marcel Pavel“. Ceea ce avem sa citim in continuare depaseste cu mult marginea decenta de „remarca“, e pur si simplu un tir mitocanesc: „Mai, Marcele, ce-oi fi facut tu sa meriti asta? Nimic, stiu ca nimic, dar zau ca mi-au displacut din prima fata ta de reptila si manierismele tale insidioase“. Si cand te gandesti ca, pe vremuri, Marcel Pavel era foc si para pe mine si pe Alice, pentru formulari care nu se ridicau la nobletea si pitorescul celor de mai sus, ale noastre erau niste biete cronici de festival, niste note de calatorie la Eurovision, prostii de-astea. Probabil ca la Elle au avocati buni, ca pe vremea mea, insulta (de genul „fata de reptila“) era articol 205 Cod Penal, dar eu am plecat si-n urma mea s-au ciufulit multe legi.
Din seria: invatati engleza fara profesor si fara masura, in revista Elle gasim informatii pretioase : „Servicii de creening, diagnostic si interventie“. Jenata de lacunele mele de rezident intr-o tara anglofona, am mai citit o data, de doua ori, de paispe ori, pana mi-a picat fisa ca era vorba de „screening“. Dupa ce ca si-asa se indeasa cuvinte englezesti cu ghiotura prin revistele romanesti, le mai si ciuntim, ca sa nu priceapa lumea chiar nimic.

Bonjour, tristesse, bonjour, batisto!

„Bea, injura si petrece. Gwyneth Paltrow e mai mult decat ai crede“, a aflat Elle, pentru dumneavoastra. Asa e, noi credeam ca e mai putin, ca doar bea si injura. Daca mai si petrece, se justifica onorabil si cele doua ocupatiuni anterioare.
Tot in Elle straluceste un „colier dir perle“. Da-da-dirladada. Daca din 14 litere, cinci sunt li si ri, iti trebuie o dictie de actor abonat la logoped.
Exemplu de fraza suie (dar cu fite) din Elle: „semnatura celebrei marci este un must-have absolut pentru orice fashionista“. Lamentabila superficialitate jurnalistica, un fel de a imita prosteste talmes-balmesurile altor destepti care scuipa ticuri penibile prin reviste, cum e si asta cu must-have-ul si cu fashionista. Apropo, ati vazut ca scrie „fashionista“, cu „a“ neaos, adica un carcalete, cand putea sa scrie ori fashionista, ori fasionista. Altfel, dac-o intreb care-s verbele modale din limba engleza, se uita la mine ca la filmele chinezesti, dar sa le foloseasca prin texte despre moda, alandala, se pricepe.
Bine, nici cu romana nu stam grozav, cam doare si da ameteli dimineata: „Una dintre cele mai simple definitii a viselor“. Ori e redactor ardelean, ca acolo au tendinta sa ia gatul articolelor posesive si sa le faca pe toate „a“, ori la ora de gramatica fugea la cinema, sa vada filme cu Van Damme.
Revista Tabu titreaza, chipurile incitant, „Sex pe arabeste“. De ce n-o fi scris direct „jins“, sa avem cuvantul arabesc gata copt. Sau chiar cu alfabetul lor, macar sa arate bine grafic, sa citeasca lumea de la dreapta la stanga si – poate doar asa – sa aduca in sfarsit ceva inedit in presa glossy.
„Rasfat prietenos cu planeta“, mai gasesc aici. N-am inteles nimic, mai bine scriau in araba, cum am stabilit. Si daca tot suntem la capitolul „nu pricepem si nici nu ne pare rau“, mai dau peste ceva superb in Tabu: „Au luat o Dacie Break raspalita cu bani dintr-o sponsorizare“. Ce-i aia, ma? O fi jargon de puscarie, greseala de tipar, greseala de doza medicamentoasa – nu stiu si nici nu cred ca vreau sa stiu, cel putin deocamdata.
Pentru ca n-a gasit alta rima, Tabu a mai ouat urmatorul vers nemuritor : „era trista ca o batista“. Dar, avand in vedere contextul, nu era mai bine „era trista ca o revista“? Daca sunteti cuminti, va spun si ce revista.
Ma si miram sa nu ajunga Tabu si la estetica, punct pe care-l considera reprezentativ in manifestul ei artistic. Si zice asa: „Intocmai unei salate, si in vestimentatie poti amesteca diferite stiluri, culori, volume sau texturi pentru a da un aspect proaspat garderobei tale“. Ce pofta mi-au facut, n-am mai mancat de mult o salata din aia delicioasa, cu ridichi de triplu voal si rosii prespalate, ca sa nu mai zic de ceapa verde cu bucle si volum (dat la maxim).
Tot Tabu ne furnizeaza o demonstratie despre cum se poate contrazice un om radical, in numai cateva randuri, de zici ca e articol colectiv si nimeni nu stie ce-a scris ala dinaintea lui, ca intr-un joc tembel de societate: „Studiile au aratat ca rozul calmeaza si domoleste sentimentele. S-a constatat ca, atunci cand celulele prizonierilor sunt vopsite in roz, atitudinea agresiva se diminueaza vizibil. Efectul nu este insa de durata, iar expunerea indelungata la aceasta culoare poate duce in final la o explozie de violenta“.
Bun, deci ce se desprinde din aceasta bucata de lectura, ce-a vrut autorul sa spuna? El stie. De fapt, noi am priceput esentialul (aviz gardienilor din puscarii): luni vopsiti celulele cu roz, dar aveti grija, cam pe miercuri, asa, chemati iar zugravii si schimbati culoarea, ca expunerea indelungata va declansa cafteli intre distinsii detinuti.
„Acum poti sa adaugi toate beneficiile maslinelor, odata cu dusul de fiecare dimineata: ca si cum i-ai oferi un mic dejun pielii tale“. Ei, asa mai merge, pielea prefera un mic dejun cu ulei de masline, nu pasta aia dubioasa, din fulgi cu lapte, cum zicea Cosmo. Oricum, au o fixatie cu micul dejun atat de necesar porilor nostri flamanzi. A, dar stati, ca astia chiar ne indoapa epiderma: „Respectand regula de pana acum, iata si o propunere de desert pentru pielea ta“. Eu v-am prevenit. „Te vei trezei“, mai scrie Tabu, cu o binemeritata rima.

Sarac de nici orgasmul nu se lipea de el

Ce dor mi-a fost de The One! Ia ascultati aici: „Pantalonii femeilor pun in evidenta fundul, pantalonii barbatilor pun in evidenta mai degraba peisajul din spatele lor“. Asa e, mi-aduc aminte ca odata, la munte, am vazut un tip in jeansi bej si, deodata, ca prin farmec, am descoperit abisul rapei din spatele lui, feeria taranei montane, leaganul mioritic al defrisarilor demente. Bine ca nu era femeie, ca nu mai vedeam niciun peisaj, fundul ei mi-ar fi blocat vizibilitatea.
Tot The One trece la artileria sexuala grea, ca sa contracareze desteptaciunea notorie a lui Cosmo. Zice: „Pulsatii inghinale, pupile dilatate, senzatia de artificii… Fiecare il intampina diferit pe marele O, majestatea sa orgasmul. Desigur, daca vrei sa-l intampini, ca mai sunt si unii care nu vor sa-l primeasca. Sau nu si-l pot permite“. Pana la acest moment al vietii mele, nu stiam nici ca unii nu vor orgasm, nici ca altii nu si-l pot permite. The One n-a explicat niciuna dintre aceste aberatii, de altfel nici n-ar avea instrumente logice. Orgasmul si bomboanele sunt printre putinele placeri fizice pe care oricine si le poate permite, printr-o metoda sau alta.
Dar stati, ca temperatura abia de-acum creste, asa-i cand nu iei aspirina la timp: „Orgasmul se imparte, nu se doarme pe el“ Cum?! Aha, inteleg, de fapt: e ca un articol care se scrie, nu se delireaza pe el. „Dar, odata adormit, omul care l-a simtit pe Marele O nu mai poate fi trezit“. Cum adica, a murit sau ce? Chiar asa, poti sa crapi de la un orgasm? Poate daca ai peste 78 de ani. „Sau, daca reusesti, nu foloseste la nimic. Na-ti-o franta ca ti-am dres-o“. Concluzia asta (printr-o minune, scrisa corect) ma scuteste pe mine de orice alt comentariu.
Revista Unica patineaza legata la ochi: „Actrita bifeaza un «do» in materie de vestimentatie“. Poftim? Nota do, „to do list“, doi fara i? Nu am nici cea mai vaga idee. Cred ca nici autorul perlei.
Si ceva sinistru: „Houdini n-a murit! El s-a mutat provizoriu la Teatrul Nottara“. Si-acum sa-nteleg ca bantuie, nu? Partea buna e ca, acolo unde colcaie fantome, nu sunt sobolani, asa am auzit.
Unica ne mai povesteste ceva despre „antipantofii care nu dor“. Interesant, poate doar antipantofii sa nu doara, ca pantofii ne seaca la ficati. Cel putin asa reiese din formularea asta maiastra. „Din cest motiv“ se asorteaza splendid cu „sunt prietenile pe care le-ai avut“, din cate mai citesc prin amintita revista. Nu stiu nici pana-n ziua de azi daca e vorba de „prietenele“ sau „prieteniile“, ceva e in pana acolo, asta e clar, se aude un fasait tragic.
Ca un mot artistic al stilului jurnalistic modern, citim in Unica: „O sa va ajute sa va relaxati si sa alunecati mai bine unul pe langa celalalt… sau in“. Dupa cum consecintele acestui articol or sa va ajute sa va cautati de lucru in alt departament al revistei. Sau langa.

 

Categorii:
Revista presei

Comentarii

  • oB2tBC mrnuxmohigin

    tjklsngzty mai 5, 2011 4:46 am Răspunde
  • J5gzQD lcjhvqhwmgrv

    cdlxvruvq mai 4, 2011 5:18 am Răspunde
  • I’m impressed! You’ve managed the almost iompssible.

    Cherry mai 4, 2011 2:00 am Răspunde
  • That’s not just the best anwesr. It’s the bestest answer!

    Lakesha mai 3, 2011 2:05 pm Răspunde

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *