fbpx

Fericiti cei saraci cu scrisul

de

Acum chiar am chef de scris, fiindca in prealabil mi-am antrenat parul si nervii cu un exercitiu tineresc propus de firtatii de la Cosmopolitan: „Imparte parul in sase suvite mai groase de jur-imprejurul crestetului si ruleaza de la jumatatea lungimii“. Cum norocul si complementele nu se ingramadesc in viata mea, am dedus mai intii ca trebuie rulat crestetul. Dar n-am putut calcula lungimea arcului de cerc (spre a rula de la jumatatea lungimii, cum mi s-a ordonat), asa ca am luat-o prin eliminare si, dupa ce-am eliminat din greseala, de vreo doua ori, inclusiv ceea ce era bun, am bagat de seama ca se vorbea despre bucle. Care nu mi-au iesit ca in plansa demonstrativa din Cosmo, dar macar m-am ales cu un extemporal bun la scoala vietii. Si-am acceptat, odata pentru totdeauna, ca daca ne-am putea coafa dupa revista, frizeriile ar vinde merdenele.

Sa tapam raul de la radacina

„Cind un tip bine e atras de cineva, ochii ii sint larg deschisi, buzele departate si obrajii usor cazuti“, crede Cosmo. Aha, inseamna ca administratorul din bloc e foarte atras de vecinul meu de la trei, pentru ca asa arata de cite ori ala-i spune ca n-are bani de intretinere nici luna asta. „Fa-l pe degete!“, mai tipa Cosmo. L-am facut, dar tot pe hirtie calculez mai bine.
„Tapeaza parul la radacini“, insista Cosmo. Nu pot, ma zgirie. „Vrei un parfum gurmand pentru un Craciun plin de dragoste?“. As prefera invers, daca se poate.
„Totul e (…) sa nu exageram cu lacomia“, cica. Asa e, intotdeauna am fost de parere ca o lacomie echilibrata e de preferat. De altfel, Cosmopolitan rezuma foarte bine dezastrul, intr-un pasaj onest: „Uneori ne vine greu sa ne exprimam, alteori nu ne putem abtine“. N-am dedus in care dintre cele doua categorii de cataclisme se inscrie perla urmatoare: „Iei o cireasa din cocktail si-i inozi (sic!) codita cu limba“. Imaginea a fost tabacita deja intr-un film, asa ca nici macar scuza originalitatii nu mai salveaza situatia.
„Alcoolul iti afecteaza judecata, deci atunci cind esti bauta esti mai expusa la accidente, viol, jaf etc.“. Adica, spre deosebire de zilele cind esti treaza si n-ai chef de viol, cind bei te apuca asa un chef sa fii jefuita si molestata, cum n-ai mai fost de mult. „Serviti cafeaua de dimineata pe terasa Brunella“. Asta in cazul in care chelnerii sint in greva si au pichetat Villa Verde si Marina Piccola, altfel nu vad de ce ati „servi“ voi cafeaua in locul lor. Nu stiu cind o sa scapam odata de ineptia cu servitul masa, nu pricepem ca masa e servita doar de cei platiti sa faca asa ceva. Ca noi, astia necalificati, doar bem, mincam, ne veselim si la fata Imparatului Ros (si la ce scriem) nu ne gindim.
Tot un fel de boala face victime si in redactia revistei Elle, unde editorialul Roxanei Voloseniuc e scris in conditii
suspecte: „Luna decembrie si sfirsitul anului ne predispune la bilanturi…“ (si la dezacorduri crase, bag de seama).
„Din doua rele, uneori iese un lucru minunat“, se incurajeaza Elle singura, desi n-ar fi numai doua rele de luat in calcul, dar ma rog. „Ai nevoie de argumente? Pot scrie o carte pe tema asta“. O, nuuu, nuuu, nu e nevoie sa te deranjezi (te implor, de fapt). „Make-up artistii au combinat suficient de multe excese maligne din machiajul glamour al anilor ‘40“.  Bietii de ei, noroc ca in ziua de azi medicina face niste progrese fantastice…
„Fie ca sint ascutite si lungi sau patrate si scurte, in aceasta iarna vei avea nevoie si de o nota de personalitate“. Si ce era patrat sau scurt, caracterul? Aaaa, unghiile mentionate trei rinduri mai sus! Pardon.
„Credeam ca numai femeile pot fi fericite atunci cind poarta o bijuterie cu diamant (…) insa am descoperit ca si diamantele pot impartasi acelasi sentiment“, isi deapana Elle perplexitatea. Dar de fapt ce-i asa suprinzator in
faptul ca si diamantele sint fericite cind poarta o bijuterie cu diamant?
„Cum s-ar zice, pinguinul e pe val“, turuie aceeasi revista. Apoi realizeaza scofilceala din aceasta descoperire si drege ceva busuioc: „Si intr-un fel, e normal, natural si firesc“. Trei cuvinte care inseamna acelasi lucru – dar nu s-au putut hotari, pur si simplu.  

Cu fusta tartan si rochie ca Tarkan

„Nu ignora importanta diamantelor“, ne mai cearta Elle. Eu n-o ignor, ea ma ignora pe mine, nu stiu de ce. Cred ca mi-a si explicat odata, intr-un chat pe ecranul bancomatului: ceva cu „insuficient funds“, bla-bla. Nici bancile astea nu mai sint ce-au fost.
Voi ce intelegeti din relatarea urmatoare? „Tot high-life-ul turcesc a primit o invitatie la prezentare. Sint convinsa de asta, desi nu recunosc pe nimeni. Un lucru e sigur: Tarkan nu a fost la eveniment. L-a inlocuit cu toata delicatetea, pe el si pe Penelope, intr-o superba rochie rosie, Monica Cruz, care a venit sa vada pe catwalk creatiile concepute impreuna cu sora sa“. Pe scurt, duduia reporter e sigura ca toata lumea buna e acolo, desi habar n-are cine-s aia, iar Tarkan a fost suplinit de una-n rochie rosie – cred ca inca nu si-a revenit din rusinea asta.
„Buze dezhidratate“, gasesc intr-o pagina si-mi dau seama ce inzpiratie indeztructibila se dezface si se desvolta in acest paginoi de beauty si alte neztemate.
Revista Glamour ne explica o fotografie, fiindca noi sintem chiori: „Lily Sheen rontaie o carte, iar mama ei, Kate Backinsale, isi verifica dantura cu limba“. De unde stiti ca-si verifica dantura si nu mesteca si ea un dumicat de carte, ca sa-i faca fiica-sii pe plac?
„Stabileste-ti termene-limita pentru ce ai de facut cu o zi mai devreme“. Daca am priceput bine (desi nu sint sigura, la topica asta), trebuie sa fii abila, sa te pacalesti si sa uiti ca ai de terminat ceva marti, trebuie sa intri in panica de luni.
Despre Clive Owen se spune ca „raspunde politicos la orice intrebare“ (ca si cum exista si staruri care latra si musca). „Dar cind vine vorba de viata personala, Clive devine brusc misterios“. Deci nu raspunde la „orice“ intrebare, a dracului pielea pa el…
„Apoi au urmat“, „Si cel, mai important“, vad in Glamour, dar nu s-a suparat nimeni din cauza unei tastaturi cu defect, careia-i sare o tasta nefericita, sau de la un pleonasm cinstit.
Jessica Biel si-a marcat teritoriul in revista, intr-un stil original: „Ne-a onorat coperta lunii iulie. Pentru ca o iubim!“ Stau si ma intreb ce s-ar fi facut Jessica Biel daca n-o iubea redactia revistei Glamour.
„Cu fusta tartan si cu tricou de mohair, vei arata adorabil si vei fi rasfatata familiei“. De obicei, e suficient sa cer prajitura ca sa mi se dea si sa fiu rasfatata, dar de-acum iau in calcul si tartanul. Poate obtin ceva in plus (in afara de kilograme). Se spune ceva, mai incolo, de niste „pantofi cu toc prietenos“. Nu stiu ce sa inteleg din asta, ca eu am niste pantofi cu toc de 10 centimetri care, desi aparent sint foarte prietenosi, m-au ucis. Deduc asadar ca fatarnicia unui tirlic n-are limite. Gasesc la alta pagina din Glamour o ineptie plina de candoare: „Mirosul este singurul simt aflat in strinsa legatura cu amintirile“. Ei, na, serios? Vasazica, nu-ti poti aminti mutra, vocea sau rochia unei profesoare din liceu,
in schimb iti vijiie-n nari parfumul ei de zmeurica?
Si-atunci, ceea ce vad eu in capul meu, chipuri, siluete, forme, sa inteleg ca sint plasmuiri halucinante ale mintii mele bolnave? Si daca mirosul se raporteaza la amintiri, inseamna ca, atunci cind trec pe linga un veceu ecologic, am flash-uri din trecut (de cind eram studenta navetista la clasa a doua), nu o trauma olfactiva de moment?!

Dragostea mea imparicopitata…

„Atributele unui lac de unghii sint asemanatoare cu cele ale partenerului ideal: sa ti se potriveasca, sa fie rezistent si
sa-ti stea alaturi cit mai mult“, filozofeste Glamour (ca filosofeaza nu pot sa zic). In primul si disperat rind, eu nu vreau ca lacul sa-mi stea „alaturi“, ci pe unghie. Daca nu cer prea mult de la viata. Iar in al doilea rind, ati uitat sa spuneti ceva extrem de important: lacul de unghii trebuie sa nu fie prea gelos, sa nu adoarma imediat dupa sex si sa vina cu leafa acasa.
„Ar trebui sa-l avertizezi dinainte (sic!) ca orice incercare de a-ti rezista este absolut inutila“. Eu l-am avertizat, dar al naibii n-a crezut; si azi, dupa vreo unspe ani, ma mai straduiesc citeodata sa-l conving.
Cind vad editoriale ca asta din Avantaje, care incep cu „V-ati imaginat vreodata cum ar arata iernile fara Craciun?“, ma apuca asa o lehamite de viata si realizez ce usor le e unora sa fie redactori-sefi… „Ziua de miine incepe chiar acum“, scrie undeva mai jos. Sper! Ca m-am lamurit cu ziua de azi… De altfel, intreaga editie are un nimb de truism naftalinos: „Familia perfecta are copii perfecti“, „Familia perfecta e stabila“, „Familia perfecta traieste in armonie“, „In familia perfecta, cuplul face sex perfect“, deci numai noutati si idei revolutionare.
Cica „E vreun ingredient special in friptura sau cozonaci, care-i transforma pe toti in dusmani?“. Nu stiu, cred ca difera de la caz la caz. De exemplu, in friptura si cozonacii mei, ingredientul care mi-a transformat citiva prieteni in dusmani a fost scrumul. Dar nu stiu cum sta treaba la voi.
„Consilierul de imagine nu trebuie perceput ca dresor de cai verzi pe pereti“. Stati linistiti, mi-l imaginam oricum pe consilier, ca pe un contabil, un fachir sau un taximetrist, dar nu ca pe un dresor. „Orice facultate e buna“, zice. Dar si mai buna mi se pare evitarea ei abila, conform statisticilor care incurajeaza mediocritatea si bacalaureatul tardiv.
Revista Avantaje mai atrage atentia asupra unei probleme acute: „De dragul tau si al celor apropiati, ai grija ca in cutiile de cadouri sa se afle exact ceea ce crezi ca ai cumparat“. De cele mai multe ori, sint sigura ca am cumparat ceva, nu „cred“. Si, in noua cazuri din zece, cei carora le dau cadouri nu tipa cu parul vilvoi cind desfac pachetul. Deci
scuzati-ma, dar am sa trec momentan peste acest avertisment disperat.
„Vorbele ii curg lin, intr-o franceza dulce, a celor peste optzeci de ani traiti cu suflet de douazeci“. Daca nu cumva s-a schimbat si regula asta, alaturi de atitea altele, pe noi ne dadacea la scoala ca numeralele se scriu in litere numai daca-s preturi in raft sau daca sint mai mici ca zece. Dar astea-s deja fixisme, lasa-le… Acum e mai important sa aflu cum suna o franceza a unei virste traite ca alta virsta. „Lucra la o ferma, cu animalele, si din acest motiv avea o dragoste animala“, mai citesc in Avantaje despre Annik de Souzenelle. E ca si cum ai zice: cutare a lucrat la o filatura de lina pieptanata si, din acest motiv, avea o dragoste scamosata.

Sint Andreea Esca si va astept la fotosinteza zilei!

Andreea Esca a stabilit ca oleaca de teribilism n-a sugrumat pe nimeni, asa ca, in PS-ul editorialului sau din The One, ne bate la cap: „Nu exagerati insa cu mesele festive, ca vine ianuarie si iar trebuie sa ne hranim prin fotosinteza“. Adica dupa ce fixam dioxidul de carbon din atmosfera si eliminam oxigen, obtinem dreptul sindical de a lua o pauza de masa, nu?
Diana Stancu opineaza: „Consider ca machiajul este cea mai buna metoda de a te exprima“. In cazul tau, cu siguranta. Mai ales ca argumentezi libertin: „Poti schimba atit felul in care arati, cit si starea de spirit, trecind peste orice regula“. Asta ne mai lipsea, un pui de anarhie in industria fardului.
In timp ce Bianca Nutu rezuma vicisitudinile vietii la o marturisire-soc: „La prima vedere, nu sint decit o blonda“. Ce-as mai putea adauga, din modesta-mi brunetime?
„Nu esti de acord sa ai o frumoasa masca inexpresiva si lumea sa incerce sa-ti ghiceasca virsta reala. Nu te-ar mai lua nimeni in serios, nu-i asa? Tu vrei sa imbatrinesti cu atitudine“. Nu, eu n-as vrea sa imbatrinesc deloc, dar nu ma-ntreaba nimeni pe mine. Si, daca totusi am ceva optiuni, as prefera o masca si-o provocare implicita pentru ghicitorii de virste, decit o sleiala de fard plina de atitudine, rid si tradare. „Asadar, daca alegi sa imbatrinesti tinara“, insista The One. Aaaaaaaaaa!!!!!!
La gramada cu carti, The One se fandoseste ridicol: „sa te scoata din raftul cu romane chicklit“, „sa cauti ceva mai edgy“. Chestia cu romanele chiklit e redundanta (asta ca sa nu vorbesc urit, cum am obiceiul), „chiklit“ e abrevierea
literaturii pentru puicute, deci la fel de usurica precum „romanul de literatura“ subinteles in textul vostru. Si daca spunem „edgy“ fiindca nu gasim alta rima, atunci macar sa scriem tot textul in engleza, ca sa stabilim tinta (pardon,
targetul) mai riguros.
„Clipa asta e facuta din cauciuc pe care rabdarea noastra o poate intinde asa pina la capat?“. Pai daca vorbim deja de cauciuc pe care o poate intinde, atunci oricum nu mai avem mult de trait. Textul ii apartine Ninei Evanghelina si, recunosc, nu mi se pare lipsit de interes, pe alocuri m-a umflat plinsul si o spun fara urma de ironie. E drept ca avusesem o zi cam proasta, dar imi place sa cred ca nu eram (prea) subiectiva la momentul dat. Oricum, cind era sa ma predau, teribilismul traditional al autoarei m-a smucit din delir: „Craciunul e doar asteptarea unei zile. Si niciodata ziua unei asteptari“. Optimista evaluare… Metehnele vietii au demonstrat contrariul. Fericiti cei saraci cu duhul, caci a lor va fi floreta
„Monica Dascalu nu lipseste niciodata de la intilnirea cu Stirile de la ora 5“, mai descopera The One. Bineinteles ca nu lipseste, intrucit daca nu semneaza condica, nu semneaza nici statul de plata. Si de ce-ar incepe un articol in acest hal? Pentru ca pur si simplu n-a gasit alt subiect de spart gheata si nervii. „Ochii ei albastri tradeaza multa siguranta pe micul ecran“. Este si motivul pentru care Esca e asa debusolata in fata prompterului: are ochii caprui. Sper ca nu-i nevoie sa explic si sa desenez ca am glumit, daca e ceva ce recunosc la Esca e capacitatea ei de a citi perfect.
Revenind la Monica Dascalu, tot n-am inteles de ce trebuie sa „tradezi siguranta“. E ceva ce trebuie ascuns? Uite cum vorbim sa n-adormim – cum bine mi-a zbierat mie o functionara de ghiseu, de la Serviciul Pasapoarte, din strada Nicolae Iorga, dupa ce tirul ei furibund m-a zapacit si i-am zis ca m-am nascut in 2007. 
Mi-a placut de Mihaela Radulescu, in The One: „Lui Nichita Stanescu i s-ar ridica a mirare sincera toate sprincenele“. Perfect stanescian, de altfel. La asa poet, asa interpolatori.
„Sezonul acesta trebuie sa iti creezi un ritual“, iti da The One un ultimatum, dupa care soarta ta depinde exclusiv de cit te duce capul sa improvizezi la nivel mistic.
„Sa ai mereu la indemina o cana mare cu apa, e mai simplu decit sa te tot duci sa umpli pahare mici de plastic“, iti deschide aceeasi revista ochii, dupa ce ca si-asa erau gogonati si cu toate sprincenele ridicate, vorb-aia.
Revista Unica da sentinte, ca de cind o stiu: „Ceasul, parfumul si cureaua spun tot despre ce simti pentru el“. De exemplu, cred ca o curea care nu ma prea mai ajunge spune destul de mult despre ceea ce (nu mai) simt pentru un barbat. Iar parfumul e foarte vorbaret, de asemenea, bunaoara parfumul de migdala evoca gustul amarui al unui sentiment blocat in trecut, in fixatii triste si amintiri crispate. Cred, cel putin. Ma straduiesc sa descifrez codurile Unica.
„La inceput a fost Laura Badea“, iata cum incepe un articol foarte inteligent… Stau si ma-ntreb de ce n-o fi spus „La inceput, Dumnezeu a facut scrima, spada si floreta, cerurile si pamintul. Pamintul era pustiu si gol; peste fata adincului de ape era intuneric, si Duhul lui Dumnezeu se misca pe deasupra apelor. Dumnezeu a zis: «Sa fie lumina!». Si-a aparut Laura Badea“. Iertati-mi blasfemia, iau totul asupra mea, am vrut doar sa elucidez o problema de neastimpar co(s)mico-religios.
„Nu cred sa fi vazut vreodata niste ochi care sa semene atit de bine cu albastrelele. De-un albastru perfect“, incepe avintat respectivul articol. Ce-o fi ala albastru perfect? Albastru ca televizorul fara semnal prin cablu sau albastru ca fata mea cind citesc asemenea plasmuiri? Refuz sa cred ca nervii mei sint de-un albastru perfect, asa ca optez pentru prima varianta. Gratuitatea lingusirii de mai sus nu este echivalata decit de banalitatea tuturor celorlalte unelte stilistice.    
„Buzele spun totul“, mai avertizeaza Unica. Si, daca mai sint ajutate si de gitlej, spun chiar tot. Si, daca gitlejul are si laringe, aproape ca spun mai mult decit ar trebui…
Material publicat in revista Tango/Ianuarie 2008

 

Categorii:
Revista presei

Comentarii

  • yiTPhW wddnwpqgmtkx

    bwcyaostlnu mai 4, 2011 4:41 am Răspunde
  • Superior thinikng demonstrated above. Thanks!

    Cornelia mai 3, 2011 10:13 am Răspunde

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *