Nichita Stănescu – Tristețea mea aude nenăscuții câini/ Pe nenăscuții oameni cum îi latră

de

(Dora Stănescu – interviu Iulia Arsintescu, Atelier LiterNet)

„El a optat total pentru poezie, neglijându-și viața de familie, disciplina zilnică, sănătatea. Dar a fost o alegere conștientă și asumată. Nu și-a construit un personaj, era un personaj. Și a trăit risipind din ființa lui. Nu putea altfel.”

Adunare

Știm că unu plus unu fac doi,

dar eu și cu tine,

nu știm, vai, nu știm cât facem.

 

Bărbat

Nu naște, ci visează, – nu doarme,

ci ține în mână arma!

 

Ceasuri

Ceasurile sunt bisericile noastre

De mână sau de buzunar,

De perete…

Ne rugăm luând cunoștință

De bătaia lor înscrisă pe cadrane…

 

Existență

Cel mai miraculos fapt al existenței

este faptul că este.

 

Frumusețe

Ea era frumoasă ca umbra unui gând,

între ape numai ea era pământ.

 

Geometrie

Geometria e liniștea întâmplării!

 

Intimitate

Suntem doi si singuri, si-n loc de inimă ne bate luna.

 

Iubire

Atât de mult eu o iubeam pe ea,

că însuși cerul se curba albastru.

 

Îmbrățișare

Aș fi vrut să te păstrez în brațe

așa cum țin trupul copilăriei, în trecut,

cu morțile-i nerepetate

și să te-mbrățișez cu coastele-aș fi vrut.

 

Literă

Scriere este totul.

Peștele e literă

În alfabetul mării.

O frază sunt păsările în zbor.

 

Murdărie

Sinceritatea poate fi o mizerie,

Iar adevărul pus în gura unui dihor, o murdărie!

 

Nemurire

Moartea e starea de dinainte

de a te naște.

 

Oameni

Oamenii sunt păsări nemaiîntâlnite,

Cu aripile crescute înlăuntru,

Care bat, plutind, planând,

într-un aer mai curat – care e gândul.

 

Poezie

Poezia nu este lacrimă,

ea este însuși plânsul.

 

Pradă

Singura mea pradă e viața mea.

Tot ce pot pierde e viața mea.

 

Prieten

A avea un prieten este mai vital decât a avea un înger.

 

Sânge

Eu nu sunt altceva decât o pată de sânge care vorbește.

 

Tristețe

Tristețea mea aude nenăscuții câini

Pe nenăscuții oameni cum îi latră.

 

Vârstă

Adolescența e-o frânghie de aur

Pe care n-o poți tăia dacă vrei, cu cuțitul

Adolescența e-o frânghie de aur

Legând nadirul și zenitul.

 

Zestre

Nu pot să am decât ceea ce au toți,

Acel ceva pe care l-ar avea toți

Absolut toți –

…stelele când devin însumi,

copacii când sunt însumi; restul

e o mașinărie de ceas.

Comentarii

  • mia insuflat increderea in sine mia placut ca am studiat

    serafim octombrie 11, 2011 9:16 pm Răspunde
  • Nichita Stanescu este unul dintre poetii mei preferati!

    Odata ce l-am studiat in liceu, m-am indragostit de poeziile lui pentru totdeauna…

    Amelie_Jolie octombrie 20, 2009 9:12 pm Răspunde

Lasă un răspuns la serafim Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *