Noua mea invitată în seria Vienna Women Voices este Mădălina Stătoae, profesor de yoga și fondator Mudralina Mindful Living, precum și co-fondator Bloom WYP Studio, cu un parcurs profesional construit inițial în domeniul resurselor umane și în medii corporative internaționale, inclusiv în proiecte conectate la Comisia Europeană. Studiile sale în Business Administration și Studii Europene, alături de experiența în organizații orientate spre performanță, i-au oferit o perspectivă profundă asupra modului în care funcționează oamenii și presiunea profesională, experiență care a devenit punctul de plecare pentru orientarea ei către wellbeing și educație prin practici conștiente.
Formarea și activitatea sa s-au dezvoltat în Austria și India, unde a început să conducă programe de formare pentru profesori de yoga, punând accent pe responsabilitate, reflecție și autenticitate în predare. Astăzi, munca ei se desfășoară în trei direcții majore: formarea viitorilor profesori de yoga, dezvoltarea programelor de corporate wellness pentru organizații precum ONU, Bitpanda și Austrian Institute of Technology și integrarea yoga ca terapie complementară în oncologia integrativă, oferind sprijin persoanelor aflate în tratament sau recuperare.
Am ales-o pe Mădălina deoarece parcursul ei vorbește despre curajul de a transforma experiența profesională într-un drum cu sens și despre felul în care rigoarea, etica și compasiunea pot construi punți reale între performanță și grijă față de sine și de cei din jur. Povestea ei aduce în prim-plan o perspectivă necesară asupra echilibrului interior și asupra modului în care putem crea spații mai sănătoase și mai umane, atât în viața personală, cât și în cea profesională.
Interviu de Rodica Vică
Rodica Vică: Cum ai ajuns la Viena și cum s-a construit relația ta cu acest oraș? A fost o alegere conștientă sau simți că Viena te-a întâlnit într-un moment important al vieții tale?
Mădălina Stătoae: Drumul meu către Viena a pornit dintr-un vis mai vechi de a trăi aici, dar alegerea a fost una conștientă și construită pas cu pas. Am analizat realist mai multe direcții și am simțit că Viena oferă un echilibru între structură și posibilitate. Vorbeam și înțelegeam limba, iar practica de Yoga era deja matură, cunoscută și respectată — nu o practică în formare, ci un spațiu în care puteai construi cu sens. În același timp, am descoperit un mediu foarte bine organizat pentru antreprenori la început de drum, oferind acces la programe de formare și sprijin de foarte bună calitate, multe dintre ele gratuite. Acest cadru mi-a oferit stabilitate și încredere în momentul lansării business-ului și studioului meu.
Privind în urmă, pot spune că a fost o alegere lucidă, dar și una profund personală. Viena nu a fost doar un loc în care am ajuns, ci un loc în care am putut crește, construi și deveni — atât profesional, cât și uman.
Rodica Vică: Parcursul tău profesional a început în resurse umane și medii corporative internaționale. Ce experiențe sau întrebări personale te-au condus către yoga și către zona de wellbeing?
Mădălina Stătoae: Parcursul meu profesional a început în resurse umane și în mediul corporativ internațional, un spațiu din care am învățat enorm despre oameni, structură și performanță.
Viața personală din acea perioadă mi-a adus și momente care m-au maturizat profund și m-au împins să aleg conștient ce fel de viață vreau să creez, cu o întrebare care se tot întorcea la mine „Dacă viața mea ar rămâne exact așa încă 10 ani, aș fi cu adevărat împlinită?” Așa că după numeroase formări profesionale, la un moment dat mi-am spus : dacă tot investesc atât în dezvoltare profesională, de ce să nu investesc și într-o formare personală? Așa am ajuns la primul meu curs de profesor de yoga — fără planuri mari, dar cu multă curiozitate. În timpul cursului, am realizat că aveam deja abilitățile, disciplina și încrederea necesare pentru a încerca să construiesc ceva al meu. Nu aveam toate răspunsurile, dar aveam claritatea să fac primul pas. Yoga nu mi-a oferit o evadare, ci un mod mai onest de a trai — prezentă, conectată și responsabilă — iar de acolo, direcția către wellbeing și propriul meu business a venit firesc.
Rodica Vică: Experiența din mediul organizațional ți-a oferit o perspectivă directă asupra presiunilor profesionale. Cum se reflectă această înțelegere în modul în care lucrezi astăzi cu oamenii?
Mădălina Stătoae: Experiența din mediul organizațional m-a învățat să văd dincolo de aparențe. Am înțeles cât de mult pot oamenii să funcționeze pe pilot automat, sub presiune, performând constant, dar adesea deconectați de la propriul corp și de la nevoile lor reale. Fără să generalizez — pentru că suntem diferiți — am descoperit însă, prin dialoguri sincere cu oamenii, multe puncte comune. De aceea nu presupun niciodată, ci creez clasele, programele și retreaturi în contact direct cu participanții – întrebând – ascultând – observând – adaptând (formula mea magică ).
Astăzi nu lucrez doar cu mișcarea, ci cu omul întreg — cu sistemul nervos, cu oboseala nevăzută și cu nevoia profundă de echilibru, claritate și sens. Pentru mine, wellbeing nu este un lux, ci o formă de inteligență personală și profesională.
Rodica Vică: Practicile de wellness și yoga sunt tot mai prezente în discursul public. Ce crezi că nu s-a spus încă suficient sau este adesea înțeles greșit despre puterea reală a acestor practici în viața oamenilor?
Mădălina Stătoae: Am observat des că Yoga este prezentată în spațiul public și online ca o soluție universală, pentru orice și oricine, iar aici cred că este nevoie de mai multă claritate. Yoga este, în esență, o practică de wellness atunci când vorbim despre persoane sănătoase, fără dezechilibre medicale majore. Însă atunci când există condiții fizice sau psihice, contextul se schimbă: Yoga nu este un „quick fix” și nu înlocuiește diagnosticul, tratamentul medical, psihoterapia sau intervenția clinică.
Cred că este important să vorbim onest, mai ales când folosim termeni precum depresie, burnout sau „reset”. Din experiența mea în lucrul cu persoane aflate în perioade de epuizare profundă, dar și în zona de integrative oncology, am văzut cât de valoroasă poate fi Yoga ca sprijin — pentru respirație, reglarea sistemului nervos, reconectarea cu corpul și recâștigarea unui minim sentiment de stabilitate interioară. Practicată etic și responsabil, ea devine parte dintr-un ecosistem real de îngrijire — un sprijin complementar, nu o promisiune absolută.
Rodica Vică: În activitatea ta ești atât profesor, cât și mentor pentru viitorii profesori de yoga. Ce înseamnă pentru tine responsabilitatea rolului de mentor și cum recunoști momentul în care un profesor este pregătit să își asume, la rândul lui, acest drum?
Mădălina Stătoae: Pentru mine, rolul de mentor înseamnă, înainte de toate, responsabilitate. Nu formez doar profesori care pot ghida o clasă, ci oameni care vor influența alte sisteme nervoase, alte procese, alte vieți. Mentoratul in Yoga nu este despre a crea profesori care reproduc o metodă, ci despre a cultiva discernământ. De aceea, mentoratul nu se încheie odată cu certificarea. Avem un program activ și gratuit, care continuă și după finalizarea cursului.
Cred că un profesor este pregătit nu atunci când execută impecabil o postura sau secvență, ci atunci când are discernământ, când știe să își recunoască limitele, când își asumă formarea continuă și – nu confundă entuziasmul cu competența. Știu cât de important este acest sprijin și din experiență personală. Am avut norocul să fiu ghidată de femei extraordinare, a căror generozitate, experiență și sfaturi m-au susținut în momente esențiale. Pentru asta le sunt profund recunoscătoare. Tocmai de aceea, simt că este responsabilitatea mea să ofer mai departe același tip de susținere.
Rodica Vică: Lucrezi frecvent cu organizații și echipe din medii profesionale solicitante. Care sunt cele mai frecvente nevoi sau dificultăți pe care le observi în rândul oamenilor activi profesional?
Mădălina Stătoae: În mediile profesionale solicitante observ, în primul rând, un nivel ridicat de activare constantă. Oamenii sunt conectați permanent, reacționează rapid, performează eficient, însă rareori au spațiu real pentru recuperare. Sistemul nervos rămâne într-o stare de alertă aproape continuă, iar asta se traduce prin oboseală cronică, dificultăți de concentrare, iritabilitate sau somn fragmentat. O altă nevoie frecventă este lipsa granițelor sănătoase. Mulți profesioniști își confundă valoarea personală cu performanța, iar pauza ajunge să fie percepută ca slăbiciune. În realitate, capacitatea de a face pauze și de a se autoregla este un semn de inteligență emoțională și sustenabilitate profesională. Mai observ și o deconectare de la corp. Oamenii știu să gestioneze strategii, proiecte și obiective, dar nu știu întotdeauna să recunoască semnalele timpurii ale epuizării. Spun asta și din experiență personală. În perioada în care lucram în mediul corporativ, eram funcțională, organizată și performantă, dar corpul meu era într-o stare de tensiune constantă.
De aceea, în munca mea pun accent pe reglare, respirație, conștientizare corporală și pe construirea unor micro-obiceiuri sustenabile, nu pe soluții spectaculoase, dar greu de menținut.
Rodica Vică: Integrarea yoga în oncologia integrativă este o direcție delicată și profund umană a muncii tale. Ce ai învățat din întâlnirile cu oamenii aflați în astfel de momente vulnerabile?
Mădălina Stătoae: Lucrul cu Yoga, ca terapie în practica de oncologie integrativă, este, fără îndoială, cea mai apropiată direcție de sufletul meu. Un spațiu în care dispar măștile profesionale, iar întâlnirea devine profund umană. Din aceste experiențe am învățat cât de diferit reacționăm în fața vulnerabilității. Un diagnostic de cancer vine cu trăiri intense — frică, furie, neputință, dar și o luciditate nouă.
De la unele persoane am învățat cât de mult poate frica să blocheze corpul și respirația. De la altele am învățat că, atunci când este privită, confruntarea cu fragilitatea și chiar cu ideea morții poate aduce o formă neașteptată de claritate și eliberare. Pentru mine, această direcție are și o dimensiune personală, care mi-a schimbat profund felul în care vad viata. Focusul in aceste sesiuni este sa creez un cadru sigur în care respirația devine uneori cel mai important lucru din cameră.
În astfel de momente, Yoga este despre prezență, demnitate și relația cu propriul corp — exact așa cum este el, în acel moment.
Rodica Vică: Activitatea ta presupune contact constant cu oameni aflați în perioade dificile sau de transformare. Cum reușești să rămâi prezentă și disponibilă pentru ceilalți fără să preiei asupra ta durerea, suferința sau dificultățile celor care practică sau învață alături de tine?
Mădălina Stătoae: Nu reușesc mereu. Există întâlniri și situații care mă ating profund și momente în care emoția rămâne cu mine mai mult decât mi-aș dori. Diferența este că, în timp, am învățat să nu confund empatia cu preluarea. Rolul meu nu este să absorb durerea celorlalți, ci să creez un spațiu sigur în care ea poate fi exprimată și conținută. Pentru asta, am rutine și ritualuri mici. Nu am un protocol rigid și cred că e important să înțelegem că nici rutinele nu funcționează mereu perfect. Însă ele ne oferă un loc în care ne putem întoarce. Un ritual simplu pe care îl împărtășesc și la clase este acesta: în momentele în care te simți copleșit, fă ceva ce știi pe de rost. Gătește mâncarea ta preferata, repetă o secvență de mișcări cunoscută, plimbă-te pe un traseu familiar. Când corpul știe ce are de făcut, mintea începe să se liniștească. Este o formă simplă de autoreglare, dar foarte eficientă.
Rodica Vică: Din perspectiva ta, care sunt presiunile tăcute cu care se confruntă astăzi femeile în mediul profesional și cum pot ele să-și păstreze echilibrul interior?
Mădălina Stătoae: Cred că una dintre cele mai tăcute presiuni cu care se confruntă femeile astăzi este nevoia de a fi competente în permanență și echilibrate în același timp. Să performeze profesional, să fie prezente emoțional, să arate bine, să fie disponibile — și toate acestea fără să arate efortul din spate. Există o presiune subtilă de a demonstra constant că pot „ține totul”, fără să deranjeze, fără să ceară prea mult spațiu.
O altă presiune este comparația continuă, amplificată de mediul online. Vedem versiuni curate, optimizate ale vieților altor femei și, fără să vrem, ne raportăm la ele. În realitate, echilibrul nu arată la fel pentru toată lumea și nu este un punct fix pe care îl atingi, ci un proces de ajustare constantă. Cred că echilibrul interior începe cu claritate și granițe. Cu întrebări sincere: Ce este cu adevărat al meu și ce am preluat din așteptările altora? Unde mă forțez să dovedesc ceva?
Și mai cred că echilibrul nu vine din a face mai mult, ci din a elimina ce nu este esențial. Din a accepta că nu putem performa la capacitate maximă în toate rolurile, în același timp, fără cost. Pentru mine, maturitatea emoțională și profesională a însemnat exact asta: să înțeleg că nu trebuie să demonstrez, ci să aleg conștient unde investesc energia mea.
Rodica Vică: Ce mesaj ai transmite cititoarelor tinere care își caută încă direcția profesională și personală și care poate se tem să își asculte propriile nevoi sau să își regândească drumul?
Mădălina Stătoae: Le-aș spune, înainte de orice, să își acorde timp pentru onestitate cu ele însele. Să își facă o listă cât mai obiectivă a abilităților pe care le au — nu a celor pe care cred că „ar trebui” să le aibă — și apoi să o suprapună cu ceea ce simt cu adevărat că le atrage. Între aceste două puncte apare, de multe ori, direcția reală. Trăim într-o perioadă cu multă influență din mediul online, iar imaginile de pe Instagram sau TikTok pot crea dorințe care nu au întotdeauna legătură cu realitatea interioară a unei persoane. De aceea, discernământul devine esențial. Iar când simt că au găsit ceva autentic pentru ele, le-aș încuraja să urmeze acel drum cu pasiune, disciplină și curaj — dar fără atașament rigid.
Uneori visurile se transformă pe parcurs, iar identitatea noastră nu trebuie să rămână blocată într-o singură formă. Direcția nu se descoperă dintr-o dată, ci se construiește prin alegeri conștiente, ajustări și experiență trăită.
————————
Despre Vienna Women Voices
În parteneriat cu revista Marea Dragoste, soprana Rodica Vică inițiază Vienna Women Voices, un proiect editorial, de suflet, dedicat femeilor românce remarcabile stabilite la Viena. Cunoscută pentru vocea sa, pentru parcursul artistic internațional și pentru curiozitatea intelectuală confirmată prin titlul de doctor în muzică, Rodica Vică aduce în atenția voastră povești autentice despre femei care excelează în domenii precum cultura, diplomația, știința sau mediul de afaceri.
Seria nu este doar o succesiune de interviuri, ci un spațiu de dialog sincer, în care curajul, perseverența și forța vocației sunt privite ca motor al transformării personale și profesionale. Fiecare ediție explorează traseul uman și profesional al invitatei, punând în lumină sensul solidarității și al inspirației reciproce.
Lansat în 2024, de Ziua Națională a României, proiectul s-a transformat treptat într- o comunitate de idei și modele contemporane. Vienna Women Voices devine astfel o invitație la vizibilitate și responsabilitate culturală, arătând cum sensibilitatea, colaborarea și asumarea pot genera exemple puternice pentru comunitățile noastre.
