In copilaria mea nu existau prea multe perspective profesionale, asa ca mai toti copiii planuiau, dupa ce depaseau etapa romantica si atat de pufoasa a visului de-a deveni cosmonauti, pompieri sau scafandri, sa se faca ori ingineri, ori doctori. Erau singurele doua optiuni care sunau mai ispititor, care pareau sa iti asigure un statut social cat de cat respectabil si, atat cat se putea in anii aceia sarantoci si gri, un statut financiar mai rasarit. Exista si varianta de-a alege o cariera didactica, dar si atunci, ca si acum, profesorii o duceau prost.
In anii comunismului, pe deasupra, sansele de-a ajunge in pozitii mai insemnate, in inspectorate sau la catedrele universitare erau triate strict de apartenenta la randurile partidului unic si iubit fara voie. Dar probabil ca povestile mele din epoci pe care elevii prezentului le confunda cu erele in care traiau dinozaurii, Moise si Terente, par sa nu aiba nicio noima acum, in era comunicatiilor 4G, a clipurilor cu Lady Gaga si a imaginilor transmise direct din Cosmos – ba, mai mult, am auzit de curand ca nici teleportarea nu mai e chiar o tehnica de Star Treck, ci ar fi folosita, in mare taina, intre niste institute de stiinta din Elvetia.
De douazeci si cinci de ani incoace, insa, de cand am pasit, taras-grapis, insa ireversibil, spre democratie, nu exista niciun domeniu la care sa nu mai poti visa. Exista meserii uluitoare, la care nu ne-am fi putut gandi niciodata inainte de Revolutie decat, poate, ca exercitiu de fantezie dupa ce incheiam lectura vreunei carti de Jules Verne. Si exista domenii banoase, catre care te poti indrepta cu certitudinea ca, daca te vei dovedi un as, vei fi, categoric, un om care castiga bani muuulti…
Inca mai exista convingerea ca majoritatea meseriilor din spectrul celor artistice sunt CITESTE MAI DEPARTE pe SigurantaFinanciara.ro
