fbpx

Nina Cassian – Platoul

de

Părea că niciodată nu voi putea s-ating

Severa piatră sură cu vârful ca de zinc

Spre care brazii veșnici tindeau fără s-ajungă.

Căsca alături râpa cu gura ei prelungă

Iar – foarfeci negri – corbii tăiau văzduhul pur.

Era atâta taină și liniște-mprejur

Încât uitam aproape că am un chip și-un nume

Și auzeam doar vântul cum suflă peste lume,

Din aula-nălțimii, sălbatic și ursuz.

Părea că niciodată nu voi ajunge sus.

 

… Dar am ajuns. Și piscul din urmă întrecându-l,

Din nou aflai ’nainte-mi, nespus de blând, pământul…

 

Din volumul Nina Cassian- O mie de poeme, Editura Cărțile Tango, 2020

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.