Oana Turcescu: Robert este bărbatul lângă care vreau să trăiesc

Blondă și frumoasă ca o lumină, Oana m-a primit să stăm de vorbă, cu glasuri încete, chiar în camera bebelușului lor. Alăptase, fetița adormise, iar noi am povestit despre iubirea și despre minunea întâlnirii ei cu Robert și, apoi, cu Vera Ilinca.

Fotografii de Paul Buciuta

Interviu realizat in octombrie 2015

Alice Năstase Buciuta: Cum aţi ajuns aici, Oana, cum a început povestea voastră de dragoste?…

OANA TURCESCU: Dacă dau un pic filmul înapoi, nu îmi vine să cred că sunt doi ani de când ne cunoaştem, iar într-un an de zile s-au întâmplat atât de multe. Ne-am şi căsătorit, am făcut şi botezul la fix un an după aceea şi apoi a venit şi copilul nostru minunat. Nu îmi vine să cred, mă cuprind emoţiile când vorbesc despre asta…

Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Dar căutai, aşteptai o poveste de dragoste?

OANA TURCESCU: Cred că m-a luat prin surprindere. Nu mă aşteptam să ne potrivim atât de mult. Nu ştiu dacă ţi-a zis, dar noi, din momentul în care ne-am cunoscut, n-am mai dormit unul fără altul. Am avut tentative (râde) şi el venea la miezul nopţii pentru că, pur şi simplu, nu puteam să mă bag în pat fără el. Asta cred că e un miracol, noi aşa am zis de la începutul relaţiei. Iar el probabil că a simţit miracolul ăsta mult mai puternic decât mine, pentru că nu mai credea în a doua şansă.

Din momentul în care ne-am cunoscut, n-am mai dormit unul fără altul. Am avut tentative (râde) şi el venea la miezul nopţii pentru că, pur şi simplu, nu puteam să mă bag în pat fără el.

Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Cum ai aflat că eşti însărcinată şi ce ai făcut prima dată după ce ai aflat că este așa?

OANA TURCESCU: N-a fost o întâmplare. Am discutat înainte, am stabilit că vrem un copil dacă Dumnezeu o să ne dea un copil… El avea momente în care îmi spunea: vezi că eşti gravidă! Nu ştiu de unde îşi dădea el seama, poate după stările mele. Eram puţin mai emotivă, nici fizic nu eram tocmai ok. Am fost într-o vacanţă în Londra şi acolo am simţit şi eu că ceva nu e tocmai în regulă şi a insistat să îmi iau un test de sarcină când am ajuns acasă. Asta se întâmpla chiar după luna de miere. Eu am păstrat testul acela vreo două zile prin casă pentru că m-am gândit că, dacă o să fiu gravidă, aş vrea să îi fac surpriza asta chiar de Sfântul Nicolae, pentru că este cel de-al doilea nume al lui. Şi, într-adevăr, în dimineaţa de Sfântul Nicolae am fugit repede la baie şi mi-am făcut testul.

Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Ce ai simțit văzând că e pozitiv?

OANA TURCESCU: Un amalgam de sentimente… A fost o emoţie puternică, combinată cu o teamă foarte mare pentru că, brusc, mă uitam în oglindă şi îmi dădeam seama că în curând o să fiu mamă. Nu ştiam cum o să fie, nu puteam să îmi imaginez, cum nici acum nu pot să îmi imaginez cum o să fie Vera la un an sau la zece ani. M-au apucat nişte emoţii foarte puternice. Mi-aduc aminte că m-am dus înapoi în pat şi atât i-am zis: „La mulţi ani, tati!” (râde).

Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Şi el a înţeles?

OANA TURCESCU: Nu! (râde) Şi atunci i-am zis încă o dată. A făcut ochii mari şi mai mult a întrebat: „Mulţumesc?!…”. Eu am început să râd cu subînţeles și abia atunci și-a dat seama. A fost foarte frumos. Încă păstrez testul. Vera are trei luni, dar deja are foarte multe amintiri. Eu am păstrat tot ce s-a putut păstra. Apoi, pe parcursul sarcinii, uşor-uşor, m-am obişnuit cu ideea că o să fiu mamă. Îmi era foarte teamă de cum o să crească copilul, cum o să fie sarcina, cum o să mă simt. Am avut o sarcină extraordinară, chiar mă laud cu asta. A fost atât de uşoară că nu am simţit-o. Am mers la serviciu până în luna a noua. Urcam şase etaje pe jos fără nicio problemă, gravidă fiind. Cred că Dumnezeu mi-a dat forţa asta, că eu în general sunt o fire destul de sensibilă. Mă emoţionez repede. Mi-e teamă de foarte multe lucruri. Înainte să rămân însărcinată mi-era teamă chiar de ideea în sine de a avea un copil în burtă. Până la ea nu am stat prea mult în preajma copiilor mici.

Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Când ai văzut-o prima dată pe Vera?

OANA TURCESCU: Am născut prin cezariană. Mi-au arătat-o atunci și am văzut-o imediat. Aveam nişte emoţii extraordinare când m-am pus pe patul de operaţie, nu neapărat pentru mine, cât pentru ea. Îmi doream să decurgă totul bine, să o văd, să ştiu că au scos-o şi că e în regulă.

Marea Dragoste / RevistaTango.ro: De ce nu ai născut natural?

OANA TURCESCU: A fost pur şi simplu o intuiţie care, în final, s-ar părea că a fost una bună, copilul a avut o greutate mai mare decât au crezut medicii. După ce am născut-o, şi medicii au spus că a fost cea mai bună alegere. N-a fost neapărat alegerea mea, a fost o alegere comună, împreună cu soţul. Eu eram hotărâtă să nasc natural, iniţial, dar el a venit într-o seară acasă, nu ştiu ce poveşti ascultase de la alţi prieteni, de la alţi bărbaţi, şi mi-a spus: „ştii, m-am tot gândit, vreau să naşti prin cezariană. Nu vreau să te chinui, eşti aşa mică, nu vreau să te chinui…” Medicul era de aceeaşi părere, așa că am ales cezariana.

Marea Dragoste / RevistaTango.ro: A fost uşor sau greu după aceea? Multe femei se plâng că îşi revin greu după cezariană.

OANA TURCESCU: În momentul în care faci cezariană, în primele cinci, zece minute maxim, copilul este scos, nu durează mai mult, faţă de naşterea naturală. Când a scos-o, ea încă era în lichid şi am auzit-o ţipând din sacul ăla în care era! Am auzit inclusiv când a rupt sacul. Şi s-a auzit un ţipăt atât de puternic, încât şi asistentele au zis: a, zece! În momentul acela aşteptam să o văd. Au luat-o, au dus-o undeva în spatele meu, au spălat-o, au verificat-o, timp în care eu nu mai puteam să îmi iau ochii de la ea. Aveam ochii în lacrimi şi mă uitam numai la ea. Nu îmi venea să cred că a ieşit din mine. Era o drăgălăşenie! M-am îndrăgostit de ea din prima clipă. A fost un personal extraordinar, profesionişti. Am născut la Sanador. Au venit cu ea şi, cum stăteam aşa, pe masă, mi-au lipit-o de obraz. Acela a fost momentul…

I-am zis că nu mă interesează nici cine este, nici trecutul lui, mă interesează persoana prezentă, cum e el în relaţia cu mine şi mă interesează ce o să fie de aici încolo.

Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Robert era cu voi?

OANA TURCESCU: Nu, am preferat să nu fie acolo, aşa am vrut eu.

Marea Dragoste / RevistaTango.ro: El când a văzut-o prima dată?

OANA TURCESCU: El a văzut-o imediat când au scos-o din salon. Ţin minte că şi pe mine m-au scos la jumătate de oră şi îmi aduc aminte foarte bine toate momentele acelea. Mă aştepta în salon şi m-am gândit că nu l-am văzut niciodată atât de emoţionat cum era atunci. M-a luat de mână şi mă ţinea foarte strâns. Mi-a zis: „atât am vrut să ştiu, că eşti şi tu bine”. El n-a putut să se bucure de momentul în sine când a văzut copilul, pentru că se gândea și la mine. Dar mi se pare că a trecut atât de mult timp de atunci! Cu un copil mic ai impresia că fiecare zi trece aşa greu, că sunt atâtea lucruri pe care trebuie să le faci cu el şi nu îmi vine să cred că au trecut doar trei luni de atunci. Mi se pare mult, culmea!

Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Cum s-a schimbat legătura voastră? Ce s-a schimbat în felul în care vă raportaţi unul la altul de când aveţi fetiţa? Lucrurile oricum se reaşază, fiindcă acum mai e cineva cu voi…

OANA TURCESCU: Aşa e, se reaşază. Găseşti multe lucruri la celălalt care te surprind în mod plăcut. Vezi o altă faţă, o faţă pe care nu ai mai văzut-o înainte. Brusc, suntem părinţi, nu mai suntem doar prieteni, doar iubiţi, doar soţ şi soţie. Îţi dai seama cu atât mai mult de motivele pentru care te-ai îndrăgostit de omul ăla. Dragostea partenerului pentru copil este la fel de importantă ca dragostea lui pentru tine. Când îl văd cât de mult o iubeşte e ca şi când m-ar iubi pe mine. Nu ştiu dacă s-a schimbat ceva. Poate timpul pe care îl petreceam în oraş sau la film, acum îl petrecem cu copilul. Şi ce? E mai frumos așa.

Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Ai luat numele lui Robert?

OANA TURCESCU: Da, n-am stat pe gânduri. N-am avut niciun moment de ezitare, aşa mi s-a părut firesc. Nici n-am pus vreodată problema să păstrez vechiul nume. Până la urmă cred că e o dovadă de respect şi de dragoste. Sigur, poate sunt situaţii când soţul nu îşi doreşte. Dar noi ne-am dorit asta.

Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Ai făcut și tu o schimbare mare profesională, acum ai propriul tău atelier.

OANA TURCESCU: A fost o alegere cât se poate de personală. Să schimbi domeniul de activitate înseamnă că nu neapărat nu îţi place ce faci, ci înseamnă că ai o pasiune mult mai mare. Îmi plăcea foarte mult ce făceam. Mă pregătisem pentru asta. Lucram ca cercetător de piaţă la compania la care îmi dorisem să lucrez. Eu lucram pe cercetare calitativă, asta înseamnă că ţineam interviuri, făceam tot felul de teste de produs, lucram cu firme destul de mari, eram în zona farmaceutică şi lucram foarte mult cu medici, farmacişti, asistente. Îmi plăcea ce făceam. Dar îmi doream foarte mult să creez haine. Eram înnebunită, de când eram mică. Şi nu neapărat pentru mine. Satisfacţia mare e când lucrezi pentru altcineva, când clienta probează, se îmbracă în rochia respectivă şi o vezi emoţionată. Sunt femei care chiar se emoţionează, mai ales că pe unele le îmbrac pentru nuntă sau pentru ocazii foarte dragi.

Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Cum se numește brandul tău?

OANA TURCESCU: Oana Nuţu se numeşte brandul meu, Nuțu e numele meu de domnişoară.

Marea Dragoste / RevistaTango.ro: N-ai de gând să îl schimbi?

OANA TURCESCU: De ce? E o amintire plăcută (râde). Nu, nu m-am gândit să îl schimb, mai ales că eu mă regăsesc în ce fac acolo, e o amprentă de-a mea.

Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Nu e foarte greu acum să mergi la serviciu, mai ales că alăptezi?

OANA TURCESCU: Viaţa ne solicită foarte mult în fiecare zi şi pe mine, şi pe el. Cred că şi copilul a văzut că suntem persoane foarte active și de-asta e şi foarte cuminte, am impresia uneori că şi ea vrea să crească foarte repede. N-aş putea să renunţ la nimic în momentul acesta, adică ipostaza asta triplă de femeie/ mamă/ antreprenor e una foarte solicitantă, dar şi satisfacţiile sunt pe măsură. Am o persoană de încredere la atelier şi asta îmi permite foarte mult să nu fiu acolo tot timpul. Încerc să mă dedic Verei cât de mult pot. Marele noroc este că am găsit atelierul foarte aproape de casă, fac doar cinci minute cu maşina. Dacă cumva se întâmplă să fiu acolo şi ei i se face foame, e suficient un telefon, iar eu în cinci minute am ajuns acasă să o alăptez. Sigur, nu se întâmplă asta. Eu stau mai mult acasă decât acolo. Nu o las singură. Este soţul, în care am cea mai mare încredere. Este mama mea sau mama soţului meu. Nu ne-am luat bonă. Şi aici a fost o dilemă. În final am considerat că bona este doar un job, mamă eşti full-time. Să creşti un copil nu ţine atât de mult de teorie, cât ţine de intuiţie. Nu te educi să fii mamă, eşti mamă sau nu eşti. Poate nu am atâta experienţă câtă ar avea o bonă, dar cred că dragostea mea e tot ce îi trebuie. Când eşti gravidă şi te duci la cumpărături, ţi se dă în magazin o listă care nu se mai termină, iar mamele se gândesc de câte lucruri are nevoie, cât consumă, cât o să cheltuiască. E o prostie, o strategie a magazinelor. În realitate nu are nevoie de nimic decât de tine. Ne stresăm atât, când de fapt are nevoie doar de iubire, de atenţie, pe care oricum i le dai. Copilul, la rândul lui, îţi dă satisfacţii în fiecare zi.

Marea Dragoste / RevistaTango.ro: E o satisfacție și o responsabilitate?

OANA TURCESCU: Da, a avea un bebeluş în casă e o responsabilitate enormă. N-am crezut asta până nu am născut. E o responsabilitate continuă, o provocare continuă. Fiecare zi e diferită. Citeşti, te simţi pregătită şi în realitate îţi dai seama că nu ştii nimic, că nimic nu se aplică, că tu o să te pricepi, că n-ai cum să nu te pricepi, că pare atât de simplu, n-ai cum să intri în depresie, că tu te ştii că eşti o fire puternică (râde). Astea le spun din proprie experienţă. Ajungi acasă şi ai nişte trăiri foarte puternice, care pot să te arunce într-o latură irascibilă, poate chiar depresivă şi zici: mie nu o să mi se întâmple. Ba da, ţi se întâmplă. Dar cred că ce a fost mai greu a trecut. Greul cred că mai vine şi dintr-o altă perspectivă, ca femeie. Simţi că ţi-e greu dacă soţul nu te sprijină, de exemplu.

Marea Dragoste / RevistaTango.ro: E greu și să trăieşti lângă un bărbat care are un trecut public?

OANA TURCESCU: Când ne-am cunoscut, eu nu ştiam nimic despre el și despre trecutul lui. Sigur că acum sunt foarte mândră de efortul pe care îl depune în fiecare zi în meseria lui de jurnalist, sunt foarte mândră de ceea ce realizează în fiecare zi. Mi-aduc aminte, însă, că în prima sau a doua seară, mi-a întins o cercetare de piaţă despre personajele publice, să aflu alte lucruri despre el. Atunci eu i-am dat-o înapoi şi i-am zis că nu mă interesează nici cine este, nici trecutul lui, mă interesează persoana prezentă, cum e el în relaţia cu mine şi mă interesează ce o să fie de aici încolo.

Marea Dragoste / RevistaTango.ro: De aici încolo până unde? El spune „Oana e femeia lângă care vreau să mor”.

OANA TURCESCU: Eu zic că el este omul lângă care vreau să trăiesc. Mi se pare mult mai bine spus așa. (râde)

CITEȘTE ȘI http://revistatango.ro/robert-turcescu-oana-este-femeia-langa-care-vreau-sa-mor-82235