…Tot aurul luminii iti cade-n par, pe fata… /
Apari biruitoare, ca-ntaia dimineata – /
O, vis al vietii mele, ce-o clipa mi-ai zambit, /
Mergi pururi in lumina, etern sarbatorit!… […]
…Tot aurul luminii iti cade-n par, pe fata…
Apari biruitoare, ca-ntaia dimineata –
O, vis al vietii mele, ce-o clipa mi-ai zambit,
Mergi pururi in lumina, etern sarbatorit!…
Si, daca eu ma-ntunec, uitat, necunoscut,
Amara deznadejde de a te fi pierdut
Mi-o va-mblanzi credinta ca te voi sti mai bine –
Mai sus, mai fericita decat ai fi cu mine…
Acela ce se leaga tovaras umbrei tale
Frumos ca un Adonis ti-a rasarit in cale.
Aceleasi sfinte doruri pe amandoi va-mbie,
In ochii tai mari, limpezi, rad zori de bucurie –
Si eu ma uit pe mine, si-n gandul meu as vrea
Sa cresc norocul vostru cu fericirea mea;
Si nici un semn iubirea-mi trecutului nu cere –
Doar inima, nebuna, se sfasie-n tacere …
Plecat spre tine, robul, cu inima vrajita,
Iti spune vorbe pline de taina si ispita;
Iar tu zambesti, ca-n visuri, si-aprinsa de noroc
Pecetluiesti iubirea-ti cu gura ta de foc …
…Nu te uita ca ochiu-mi se-aprinde peste fire,
Ca sufletu-mi se rupe de-atata fericire –
Nu te uita: saruta-l, saruta-l inainte –
Simtire-as gura mortii pe fruntea mea fierbinte! …
(Samanatorul, III, nr 6, 8 februarie 1904)
