La multi ani, Maia Morgenstern!

Maia Morgenstern: Ma indragostesc tot mai tare pe masura ce trece timpul

Tango: De-abia v-ati intors dintr-un turneu in Statele Unite. Cum a fost?
Maia Morgenstern: M-am intors putin nauca, dar cu foarte multe impresii. Am jucat spectacolul „Lysistrata“ impreuna cu colegul meu Vlad Ivanov. Am fost in Los Angeles, la Detroit, la Boston si, daca nu ar fi trebuit sa ne intoarcem val-virtej, am fi fost in mai multe locuri. Spectacolul jucat de noi doi este o versiune cabaret in regia lui Michael Kakoianis, care, poate ca nici nu mai are rost sa subliniez, este laureat al premiului Oscar si al Festivalului de la Cannes.

Tango: Cum ati fost primiti, doi români in America?
Maia Morgenstern: Spectatorii ne-au aplaudat stind in picioare si asta constituie o mare satisfactie. De altfel, si cronica din „Los Angeles Times“ este extrem de pertinenta si serioasa. Ea spune, printre altele, ca cel mai emotionant moment al spectacolului il constituie momentul cind Morgenstern intreaba: „Stiind ca zilele noastre sint numarate, de ce trebuie sa le risipim luptindu-ne unii cu altii, omorindu-ne unii pe altii?“.

Tango: A fost prezent si Mel Gibson la acest spectacol.
Maia Morgenstern: Da. Anuntat fiind ca noi vom juca la Los Angeles, domnul Mel Gibson a avut delicatetea, bunavointa si, pina la urma, placerea sa participe la acest spectacol. A fost un lucru dificil din punctul dinsului de vedere, pentru ca se afla in acel moment la Londra, ocupat cu finisarea ultimului film al domniei sale, cel filmat in Mexic.

Tango: Cum a fost revederea cu el?
Maia Morgenstern: Foarte emotionanta!

Tango: Am inteles ca v-a lasat o impresie foarte buna din timpul filmarilor la „Patimile lui Hristos“.
Maia Morgenstern: Sigur. Il consider un mare artist, un om care s-a purtat extraordinar cu toti artistii sai, cu toti colaboratorii sai si acum, o data in plus, acest lucru mi-a fost confirmat.

Tango: Cum vedeti România dupa succesul international pe care l-ati avut?
Maia Morgenstern: Mi-e foarte drag sa ma intorc. Aici exist, sint actrita in România, ma bucur mult sa ma intorc in România, sa va povestesc cit de drag mi-a fost in Cipru, la Bruxelles, la Parlamentul European.

Tango: Dupa asemenea experienta si succes, mai exista ceva ce va poate pune la incercare, mai aveti emotii?
Maia Morgenstern: Am avut mari emotii, cumplite. Ginditi-va! Ma aflam in Statele Unite, vorbind in engleza si va rog sa ma credeti ca am lucrat la acest text in limba engleza, sunet cu sunet, dar engleza nu e nici a doua, nici a treia limba vorbita de mine. Asta o spun asa, putin in gluma, dar marea emotie a fost atunci cind am fost invitata sa sustin citeva seminarii sau workshopuri la universitatile din Loyola, din Michigan si Boston. Nicicum nu doream sa ma vad in situatia de a biigui, acolo, citeva fraze, mi-e groaza de superficialitate. Aveam nevoie de timp sa ma pregatesc, au fost emotii foarte mari, a fost o framintare mare, pentru ca nu le am asa, la virful degetului, nu ma bazez pe farmec. Dar m-am scuturat si, cu curaj, chiar mi-am depasit inhibitiile si emotiile si-am reusit. Nu de prima oara. Prima oara n-am fost multumita cum s-a desfasurat toata povestea, dar am reusit pina la urma sa o fac la nivelul la care imi doresc, nu biiguiala, nu bilbiiala.

Tango: Ati avut parte de intrebari incomode din partea studentilor si a celor carora va adresati?
Maia Morgenstern: Intrebarile nu sint incomode. Daca ti-e frica de ceva, atunci intrebarile devin incomode.

Tango: Ma gindesc ca dupa premiera filmului „Patimile lui Hristos“, anumiti critici, o anumita parte a presei, v-au criticat destul de aspru.
Maia Morgenstern: Da, ce sfisiere mare a fost atunci!

Tango: Cum v-ati luptat cu cei care nu v-au apreciat munca la acest film?
Maia Morgenstern: Fiecare isi spune punctul lui de vedere si respect lucrul asta. Chiar ascult si incerc sa refac in minte firul rationamentului. Dar, la un moment dat, se punea altfel problema. Voiau sa ma puna in situatii dificile, de dragul de a ma pune in situatii dificile. Nu erau intrebari si chiar am spus lucrul acesta: „Incercati sa ma puneti intr-o situatie grea?“.

Tango: Dar de ce sa faca asa ceva?
Maia Morgenstern: Uite asa, peste tot e valabil acest lucru. Le-am spus: „Ma simt ca intr-un meci de box, ca intr-un fel de tribunal al inchizitiei medievale, in care verdictul, oricum, e dat si ne mai pierdem vremea cu niste torturi.“ Au fost absolut socati. Este si usor cu mine, sint o victima foarte usoara. Nu gasesc, pe cit de repede as vrea, in limba engleza, formulele sau vorbele, nu reusesc sa traduc atit de repede ceea ce vreau sa spun.

Tango: Si pina la urma ce ati gresit, din punctul lor de vedere?
Maia Morgenstern: Pai, la intrebari de genul: „Cum ai acceptat, tu, evreica, sa joci intr-un astfel de film?“, le-am raspuns: „Pai, cine ar fi trebuit sa joace rolul mamei lui Isus Hristos, daca nu o evreica?!“. Sau intrebari provocatoare de genul: „Crezi in Isus?“ la care le-am raspuns: „Crezi ca pamintul e rotund?“. Dar munca la acest film este un lucru viu, care a stirnit atitea patimi. Indiferenta doare cel mai tare.

Mel Gibson poate face greseli sau gafe, dar le regreta

Tango: Spuneati ca il considerati pe Mel Gibson un artist deosebit. Cum e ca om?
Maia Morgenstern: E un om in adevaratul sens al cuvintului, puternic, cu suisuri si cu coborisuri. Nu sintem chemate noi, acum, si poate putina lume, in general, sa judecam lucrurile. E un om care poate face greseli si gafe, dar care regreta greselile pe care le face. E un om foarte ocupat, stresat, hiperhartuit din toate partile, cu sapte copii. Imediat dupa ce domnul Gibson s-a aflat intr-un necaz, toamna aceasta, intr-un moment de cumpana al existentei domniei sale, am dat telefon, am lasat un mesaj de prietenie, de incredere, o mina intinsa.

Tango: Si mesajul dumneavoastra a fost apreciat?
Maia Morgenstern: A fost foarte apreciat.

Tango: V-a sunat?
Maia Morgenstern: M-a sunat inapoi, mi-a scris citeva rinduri si a spus ca gestul meu a fost un sprijin foarte important pentru el.

Tango: Probabil va referiti la momentul cind a fost arestat pentru sofat sub influenta acoolului. Am inteles ca atunci i-a spus politistului, intr-un anumit context, ca evreii sint de vina pentru toate razboaiele lumii. V-ati simtit in vreun fel lezata de afirmatia sa?
Maia Morgenstern: Lucrurile au trecut. Exista momente cind e bine sa ai un prieten care sa nu te judece, sa nu se grabeasca cu sentinte, sa nu te moralizeze, sa nu-ti spuna ce sa faci si ce sa nu faci. Daca cunoasteti acest subiect, stiti si parerile lui de rau de dupa acest episod. Sint momente grele, sint momente cind faci gafe, iar regretul este dovada unei mari tarii de caracter. Eu nu pot sa-l judec, il consider pe Mel Gibson un prieten de-al meu, de-al familiei mele. Trebuie sa luam oamenii asa cum sint si atunci cind gresesc, si atunci cind au nevoie de o revenire. Mel Gibson nu-mi da sentimentul ca eu sint aia mica, culeasa din România si care se cuvine sa stea in genunchi ca sa-si exprime vesnic recunostinta: „Ce m-as fi facut daca nu m-ati fi cules dumneavoastra din praf?!“.

Fiul meu ura tot ce avea legatura cu teatrul

Tango: O dovada de prietenie si de bunatate din partea lui a fost faptul ca v-a adus fetita in Italia, cind filmati la „Patimile lui Hristos“, pentru ca fiicei ii era foarte dor de dumneavoastra.
Maia Morgenstern: Da, fetita mea a fost foarte grav bolnava, s-a imbolnavit de dor. A ajuns in spital si doctorita ei mi-a spus: „E rau. Copilul e in spital si e rau.“ Nu indrazneam sa cer zile libere pentru ca programul era foarte strins, depindeam de vreme, de ore, de minute. Cum iesea soarele, imediat luau camera in spinare si ne grabeam sa filmam.

Tango: Pe de alta parte, ca mama, trebuie sa va fi fost foarte greu…
Maia Morgenstern: Nu pot sa va spun ce era in sufletul meu, sint palide cuvintele fata de tot ce simteam atunci. Dar Mel Gibson m-a simtit, m-a vazut, m-a intrebat. „Nu am de ce sa mint“, i-am spus, „fetita mea e rau bolnava.“ „Vrei sa te duci la ea?“ a fost intrebarea. „Nu indraznesc“, am raspuns. Stiam ca a doua zi dimineata era program, dar el mi-a spus: „Te duci“. M-am dus si m-am intors apoi cu fetita. Mi s-au creat toate conditiile, atit cit stateam cu ea, si fetita s-a inzdravenit. Dar si mai frumos, daca vreti, s-a purtat cu mama mea. Au fost si mama mea in Italia, si fiul meu. Si, stiind ca mama mea era acolo, Mel Gibson s-a ocupat de ea. Iaca, doamnei Morgenstern i s-a oferit un scaun linga domnul regizor, din partea domnului Gibson in persoana. E o dovada de adinc respect.

Tango: De acest tratament au avut parte mai multi actori sau numai dumneavoastra?
Maia Morgenstern: Stiu ca odata, sotul doamnei Monica Belluci a venit sa o viziteze la filmari.

Tango: Pe intreaga durata a filmarilor ati fost insarcinata. Cum v-ati simtit?
Maia Morgenstern: Atunci cind era efort si era de alergat in sus si-n jos, era foarte bine. Cind stateam, pentru ca erau si momente cind asteptai, era foarte rau. Si nu-mi placea cu limuzina. Imi trimiteau limuzina si mie mi-era rau, voiam sa merg cu metroul. Am rau de masina si, din cauza sarcinii, se accentua aceasta stare de disconfort.

Tango: Ati avut un regim preferential pentru ca erati insarcinata? Aveati pe cineva care sa se ocupe de dumneavoastra daca va era rau?
Maia Morgenstern: Nu, nu era cazul. Faptul ca eram insarcinata l-am descoperit cu totii la filmare. Dar eu nu ma pling, nu ma victimizez deloc.

Tango: Si cum ati primit aceasta veste? Este al treilea copil al dumneavoastra.
Maia Morgenstern: Cu emotie, am fost bulversata, m-au bintuit ginduri contradictorii, bucurie, spaima, teama de virsta, sentimente care se contrazic intre ele, dar care fac, de fapt, frumusetea fiintei umane. Lucrurile nu sint asa line si frumoase si descrise in culori pastelate cum mai citim in reviste pentru mamici. O furtuna de sentimente contradictorii, de la bucurie si entuziasm pina la disperare, asta am simtit. Dar frumusetea chipului – o spun cu mindrie si sinceritate – e ceva ce nu o poate da nici machiajul, nici nimic altceva pe lume decit maternitatea.

Tango: Cum va apreciati prestatia in rolul de mama?
Maia Morgenstern: Iaca, in loc sa fiu acum cu fetele, care au venit de la gradinita si de la scoala, eu povestesc. Uite, sint o mama ocupata, foarte ocupata. Acord familiei si copiilor mei, oricum, mai putin timp decit si-ar dori ei si decit merita. Aceasta este povara sufletului meu pe care o port, mi-o asum. Dar nu poate fi altfel. Acum, fiul meu, care e mare si care imbratiseaza aceeasi meserie, intelege si priveste altfel lucrurile, dar asta nu inseamna ca nu i-a fost greu atunci cind era copil. Si tot ce ne facea pe mine si pe tatal lui sa fim departe de el, o ora, o zi, o luna, totul constituia un prilej de mare suferinta si de mare ura. Ura tot ce avea legatura cu teatrul si cu tot ce ne tinea departe de el.

Tango: Dupa cele trei nasteri, cit ati stat acasa, cu copiii?
Maia Morgenstern: Nu am stat acasa. Am avut noroc de babysitterite, pe care le consider membri de familie. Cind adormea Isadora dimineata si trebuia sa plec la serviciu si s-o duc pe Cabiria la gradinita, nici nu apucam sa respir, trageam din dulap orice cirpa, orice tricou se nimerea. Dar au trecut anii.

Tango: Pe baiat stiu ca il luati cu dumneavoastra la teatru ca sa-l alaptati.
Maia Morgenstern: Pe toti trei copiii i-am alaptat la teatru. Doar Isadora n-a vrut lapte matern, ea e independenta. Ei ii place carnita.

Casatoria s-a terminat cu suferinta, cu lacrimi, cu crize de orgoliu

Tango: Acum sinteti casatorita a doua oara. Dupa un mariaj care n-a mers, cum ati perceput a doua cerere in casatorie?
Maia Morgenstern: Casatoria s-a terminat si eu personal nu am pus o stampila vietii mele, legat de ce va fi in continuare. S-a terminat un lucru, o etapa a existentei mele, cu suferinta, cu lacrimi, cu crize de orgoliu. Asta nu inseamna ca m-am grabit sa pun o pecete, sa pun stavila emotiilor, sentimentelor, sperantelor de viitor. A fost sa ma casatoresc cu un om care si-a dorit foarte, foarte mult sa-si lege viata de a mea, care m-a convins, care m-a facut sa am incredere in relatia noastra.

Tango: Ati fi putut continua relatia fara sa va casatoriti?
Maia Morgenstern: Singuratatea nu constituia pentru mine o problema. Nu de singuratate mi-e teama. Nu m-am recasatorit din spaima de singuratate. M-am casatorit cu un om care a corespuns idealurilor mele de viata, care ma fascineaza prin daruirea pe care o are fata de profesia sa. Este cuceritor, este seducator. Cred ca ma indragostesc tot mai tare pe masura ce trece timpul. Nu stiu ce o sa fac la 70 de ani!

Tango: Puteti spune ca ati intilnit omul vietii dumneavoastra, omul cu care ati vrea sa ramineti la batrinete?
Maia Morgenstern: Eu as vrea. Dar traiul alaturi de mine nu-i un lucru usor. Eu sint un om complicat, dificil, cu suisuri si cu coborisuri, sint un om cu virfuri si cu abisuri.

Tango: Ce parere aveti despre concubinaj? Ati fi stat cu un barbat, ati fi facut un copil cu el chiar daca nu v-ar fi fost sot?
Maia Morgenstern: Daca doi oameni se hotarasc sa stea impreuna, sa-si imparta grijile si bucuriile vietii, de ce nu? „Orice cuplu trebuie sa-si faca niste acte“, asta n-o s-o auziti de la mine prea curind.

Tango: Multe femei au visat, de copile, nunta lor, si-au imaginat modelul rochiei si tot felul de amanunte. A fost si cazul dumneavoastra?
Maia Morgenstern: Unii le spun clisee, altii le spun traditii ce se impun oamenilor, asa ca, mai devreme sau mai tirziu, ti se poate intimpla sa nu mai stii daca asta iti doresti tu sau ti s-a inoculat acest lucru. Ce inseamna nunta, cu ce se maninca, nici nu prea stiu. Nunta religioasa eu n-am facut niciodata.

Tango: Si v-ati dorit?
Maia Morgenstern: Nu stiu, e momentul cind hotarasti sa-ti unesti viata. Eu mi-am confectionat o rochie de mireasa, cind m-am casatorit a doua oara, m-am urcat la volan si am condus masina mea sa ajung la Primarie.

Tango: Ati confectionat-o dumneavoastra?
Maia Morgenstern: Am conceput-o. Alba, cu crinolina. Si mi s-a spus „te duci la Primarie cu rochie asa, alba? Nu mai esti la prima casatorie si esti batrina.“ „O.K. si ce daca?“, am zis eu. Casatoria este un spectacol, un ritual, oamenii, femeile, barbatii sint fascinati de acest ritual care este foarte frumos. Eu, avind parte de mult spectacol in viata mea, mi-am dorit si un asemenea spectacol, dar nu acesta a fost motivul pentru care m-am maritat.

Tango: Ati avut o nunta fastuoasa?
Maia Morgenstern: A fost o nunta vesela.

Tango: Cum a fost perioada de inceput a relatiei dintre actualul dumneavoastra sot si cei doi copii pe care-i aveati?
Maia Morgenstern: Imi deschid sufletul in fata dumneavoastra si o fac nu usor. Exista povestea de dragoste dintre noi doi, fara sa ne juram nimic, fara incrincenari, iar felul in care s-a apropiat Doru, sotul meu, de copii a fost factorul determinant care ne-a convins pe amindoi in aceeasi masura ca lucrurile pot merge mai departe.

Tango: La cit timp dupa ce v-a cunoscut pe dumneavoastra i-a cunoscut si pe copii?
Maia Morgenstern: Noi doi ne-am cunoscut la Marsilia, a fost un coup de foudre si eu am fost aceea care a spus „a fost ce-a fost, ne asumam lucrul acesta, o sa fie o amintire superba, o inflorire a sufletului, dar gata, punem punct“. El a tinut sa continue aceasta relatie si dupa o luna s-a intors in tara ca sa-i cunoasca pe copiii mei. S-a atasat de ei, iar primele fiinte care au luat act de faptul ca noi doi dorim sa mergem mai departe cu relatia noastra au fost ei. Sotul meu este cel care a cladit si a consolidat relatia.

Tango: De obicei e invers, femeile muncesc mai mult la relatie!
Maia Morgenstern: Ei, trebuie sa recunosc ca el a fost acela si nu eu.

Tango: Copiii au pastrat legatura cu tatal lor natural?
Maia Morgenstern: La noi in familie nu e nimic ascuns, nu exista subiecte tabu. Nu exista momente in care sa ma schimb la fata cind ei pomenesc de tatal lor natural. Nu e nimic o rusine, nu e nimic o greseala, vorbim deschis si relaxat despre tot.

Tango: Cum au perceput ei despatirea dumneavoastra de tatal lor?
Maia Morgenstern: Divortul e un lucru greu pentru copii. Tudor a suportat greu divortul parintilor lui. Nu stiu daca am fost suficient de intelepti fiecare dintre noi, timpul a vindecat ranile, asta vreau sa sper si vreau sa inteleg. Tudor ne iubeste pe amindoi, ne respecta pe amindoi, respecta casatoria mea de acum, isi adora surorile si bunicii. Tudor are grija de bunicii lui, el fiind de fapt crescut de parintii mei. Din cauza stagiului meu si a conditiilor grele din tineretea mea, s-a intimplat asta.  
   
Noi doi avem nevoie si de ploi iuti de vara, cu furtuni, cu trasnete si fulgere

Tango: De ce are nevoie o relatie stabila pentru ca sa-si pastreze farmecul?
Maia Morgenstern: Asta depinde de la cuplu la cuplu. Unii au nevoie de un lucru, altii au nevoie de alt lucru. Cred ca e important sa fii sincer cu tine insuti, sa te lamuresti exact care iti sint prioritatile si nevoile, ce ai de daruit si ce astepti sa primesti.

Tango: Cum e in cazul dumneavoastra?
Maia Morgenstern: Noi doi mai avem nevoie si de ploi iuti de vara. Cu furtuni, cu trasnete si fulgere. Asta e, inseamna ca de asta avem nevoie.

Tango: Cum treceti peste crizele din cuplu?
Maia Morgenstern: Sint situatii cind e nevoie de a lamuri lucrurile imediat, alteori nu. In general, in situatii de criza nu e bine sa iei hotariri. Asta, in general. Dar, sa vorbesc pentru mine, pentru ca sint un om tumultuos, impulsiv, si in momente de criza sau in momente de mare euforie, cind totul tremura, nu e bine sa iau hotariri definitive. Pentru ca, daca sint definitive, se intimpla sa fie proaste. Asa ca mai las lucrurile sa se aseze putin, sa se distanteze, sa capat putina perspectiva. Asta nu inseamna ca a-ti urma intuitia este un lucru rau. Nu dezavuez ideea de a asculta de propriile instincte si de a-ti urma glasul inimii. Eu vorbesc pentru mine, nu dau sfaturi, pentru ca nu exista o medicina pentru toti.

Tango: Cum se trece peste o dezamagire in dragoste?
Maia Morgenstern: Forta consta in viteza, in puterea cu care te ridici, dupa o dezamagire, dupa o deceptie, dupa momentul in care esti Knock Out. In asta consta marea provocare.

Tango: Si cam in cit timp iti poti reveni?
Maia Morgenstern: Citeodata, niciodata. Citeodata este o revenire de suprafata. Citeodata (vorbesc de mine) am grija sa nu dea in cinism, sa nu cumva sa impietreasca sufletul o dezamagire, o lovitura. Doresc sa pastrez oglinda sufletului in care sa privesc cu luciditate, chiar daca e cea mai dureroasa confruntare. Doresc sa nu invat a ma minti pe mine insami. Doresc sa ma feresc de aceasta dulce capcana.

Tango: Ati avut si dumneavoastra parte de suferinte…
Maia Morgenstern: Mai multe suferinte. Sint pierderi ireparabile. Am pierdut-o, de exemplu, pe doamna Dorina Crisan Rusu, colaboratoare, prietena, pot spune ca petreceam mai mult timp impreuna, decit cu familiile noastre. Mi-am
pus atunci problema cit sintem de atenti cu cei din jurul nostru, cu cei foarte apropiati care fac parte din universul nostru. Sint alte persoane, cu nevoile lor, cu grijile lor. Cit timp le acordam, care este preocuparea noastra?

Tango: Si cum se trece peste asemenea pierdere?
Maia Morgenstern: Nu stiu, deocamdata eu nu trec.

Tango: Care este teama dumneavoastra cea mai mare?
Maia Morgenstern: Temerile mele sint legate de sanatatea si de existenta celor dragi. Preocupare, grija, teama.

Tango: Aveti cumva regrete in viata?
Maia Morgenstern: Da, sigur am!

Tango: Ce ati schimba in viata dumneavoastra?
Maia Morgenstern: As schimba lucruri din viata mea, atit profesional, cit si personal. Pe de alta parte, cu foarte multa sinceritate va spun ca multumesc lui Dumnezeu sau soartei, cum vreti sa-i spuneti, ca mi-a fost dat sa parcurg aceste experiente, ca au zdruncinat ceva in mine, c-au sapat ceva in mine, un rid in plus, o circumvolutiune in plus.

Tango: Spre ce va indreptati? Ce planuiti pentru anii ce urmeaza?
Maia Morgenstern: Conditia actorului este una pasiva, el asteapta sa fie ales, sa fie distribuit. Ei bine, eu vreau sa-mi exercit libertatea de a alege, dreptul la hotariri, cum, care este traseul meu, cum doresc sa-mi duc existenta. Am fost fascinata de felul in care am fost primita, intorcindu-ma la turneul pe care tocmai l-am efectuat in Statele Unite. Acum, sint chemata la Salonic, sa tin citeva cursuri in ipostaza de teoretician.

Pina la 18 ani, nu a existat televizor in casa

Tango: De unde va luati puterea, energia, pentru tot ceea ce faceti?
Maia Morgenstern: De peste tot. Din relatia pe care o am cu parintii mei, cu mama si cu tatal meu, din relatia pe care o am cu copiii mei, din relatia pe care o am cu sotul meu. Incerc sa-mi deschid sufletul si mintea cit reusesc, incerc sa ma informez, cit de mult, in legatura cu orice.

Tango: Ce relatie aveti cu parintii dumneavoastra?
Maia Morgenstern: Eu am nevoie de parintii mei. Am nevoie sa ma sfatuiesc cu ei. Sint dependenta de ei (desi dependenta presupune un aspect aproape negativ). E vorba de nevoia de parinti, de a ma sfatui cu ei, de a primi girul lor.

Tango: Cum a fost copilaria dumneavoastra?
Maia Morgenstern: A fost o copilarie tulburata, nu a fost o copilarie lina, a fost marcata de foarte multe lipsuri materiale, dar foarte bogata pe plan spiritual. Cel care a stat cel mai mult cu mine a fost tatal meu. El mi-a picurat in suflet ideea de bunavointa si nu cu discursuri teoretice, ci prin povesti. Pescuiam, in fiecare seara, cite o poveste, cind mergeam la culcare. Si cred ca sint principii ale tolerantei, increderii, demnitatii, fortei spirituale. Fara discursuri teoretice am aflat de Moise, Buddha, de Mahomed, de Isus, despre istorie. Televizor nu am avut in mod deliberat. Pina la 18 ani, nu a existat televizor in casa. Ne jucam, cu tata, pe strada, mergeam la plimbare in Herastrau, aflam despre capitalele lumii. Am invatat geografie, istorie, in joaca. A fost minunat!

Tango: Cum v-au influentat lipsurile materiale?
Maia Morgenstern: Mi-era cam greu si ma burzuluiam ca mai rideau copiii la scoala ca nu am nu stiu ce, care era greu de obtinut, dar ma duceam acasa si… alte povesti, alte pilde.

Tango: Mergeti cu metroul, sinteti gospodina. Activitatile casnice nu se bat cap in cap cu imaginea de vedeta internationala?
Maia Morgenstern: Ador sa merg cu metroul! Asa ma pot odihni, pot citi. Gatesc, dar nu stiu cu cit succes. Da, ma ocup de casa mea atit cit pot si o fac cu drag.

Tango: Cum vi s-a schimbat viata de cind cariera dumneavoastra a traversat granita tarii? Cei din jur si-au schimbat atitudinea fata de dumneavoastra?
Maia Morgenstern: Prieteni am cit sa-i numar pe degetele de la o mina. Am prieteni foarte buni care mi-au fost alaturi si in momente mai putin vesele, care imi spun ce este in neregula chiar si intr-un moment de succes. Familia nu m-a menajat, este un fel de oglinda, ma atentioneaza de pericole, de imperfectiuni. N-am avut dezamagiri, pentru ca pe cei care si-au schimbat atitudinea in functie de succesul meu nu i-am considerat prieteni. Am fost foarte atenta la laude, la injurii, tocmai ca sa nu sufar.