fbpx

Pască şi rostopască sau cu grătarul printre narcise

de

Faptul că detest narcisele nu înseamnă, Doamnă, că-mi place să le văd ofilindu-se pe păturică, smulse de mânuţe cu gropiţe şi îndesate în pumn, lângă mititelul cu muştar. Ce român nu se duce la iarbă verde, de Paşti? Şi ce român nu arde un grătărel, de Paşti? Cei ce nu au maşini au parcuri. Şi cei cu maşini au parcuri, desigur, dar mai au şi opţiunea iluziei unei escapade în natură.

Narcisele nu mi-au făcut nimic, nici curmalele nu mi-au făcut, şi tot mi-e greaţă de ele, nu “o greaţă de cuvertură”, trecătoare, ca a mamei Simonei, pe când era însărcinată cu ea, ci o greaţă perenă, mortală. Când vorbeam despre ciudăţeniile femeilor însărcinate, Sim povestea cum Mamei ei i se făcea greaţă la vederea unei cuverturi anume. Puiul ei avea de pe atunci capricii de artist… În ceea ce mă priveşte, narcisele au avut ghinionul să înflorească în întunecatul april al plecării mamei mele şi să-mi impregneze până şi lacrimile cu mirosul lor. Cât despre curmale, explicaţia e mult mai simplă. Nu ştiam ce sunt şi când am dat de ele, am mâncat o pungă de jumătate de kilogram odată, răcorindu-mi, pe alocuri, gâtlejul, cu câte-o sticlă de Pepsi-Cola, ca să intre mai uşor. M-am oprit când s-au terminat toate trufandalele. Despre ce-a urmat îmi amintesc ca prin ceaţă. Aveam vreo opt-nouă ani. De atunci n-am mai pus curmală pe limbă. Cu sticlele de Pepsi m-am împăcat, între timp.

Nu de grătar mă tem, ci de… veşnicia lui. De urmele trecerii lui Dănilă prin peisaj. Nu le mai înşir, că simt gust de curmală numai când mă gândesc. Sunt adepta măsurilor radicale. Le-aş da “oamenilor legii” o primă grasă, zilele acelea, în acord global cu amenzile pe care le-ar pune. Un grătărel pe malul Ghiolului mic? Pac, o amendă! Altul, printre blocuri? Iar, pac, o amendă! Te trezeşti că şi pe peluza de la Cazino, ţi-ar prii o sărmăluţă, cu un ochi la mare şi altul la statuia lui Eminescu? …Uite-l cum răsare, ca o taină mare, de după plop, şi-ţi altoieşte o amendă! Cu banii strânşi, ar pleca toţi poliţiştii şi familiile lor, de 1 mai, în Bulgaria. (Să le facă alora grătare, ai să mustăceşti tu… Poate, dar vorba spaniolului: ojos que no ven, corazón que nos siente).

Nu spun să stăm cu urzicile, în faţă, în ziua de Paşti. Nu zic. Deşi briza unui gând absurd tot îmi umflă bretonul: cum se face că sâmbătă alegeam cu lehamite din ultima farfurie de orez cu prune, iar duminică, cu o mână ciocnim oul şi cu alta ducem drobul la gură, în timp ce ochii înfulecă felia de cozonac buzat? După excesul de Pască, bem ceai de rostopască!

Nici Postul Mare nu mai e ce-a fost. Toate gospodinele ştiu că “postul îngraşă”. Sigur că îngraşă, dacă te îndopi! Iar dacă te îndopi… ce post mai e ăla? Postul nu ar trebui să însemne interdicţie, ci înfrânare. Teoretic, ar trebui să vedem feţe mai lungi, siluete mai zvelte, voci mai cumpătate, printre cei ce au postit timp de 40 de zile. Dar nevasta lui Dănilă (soţul nu ţine post, că are muncă grea şi nu rezistă fără slănină şi ouă ochiuri, dimineaţa) cumpără langoşi de post, sărăţele de post, foietaje de post şi-şi unge un strat gros de pateu de post peste plăcinta de post. Au ba? Mai bine ar mânca de dulce şi n-ar mai face păcate! Când aude de post, românului îi intră grija burţii sale. Ar trebui să fie exact invers: să uite de ce duce la gură, să nu-i mai pese de dumicat, cu gândul la bucuria Învierii!

Voi fi la drum lung, în Duminica Paştelui, şi chiar voi încerca să pasc fericită, după cum mi s-a urat, printre liniile ferate ce mă vor însoţi. Iată, în loc de felicitare cu ouă şi iepuraş, minunatele versuri ale lui Mircea Dinescu: “Vaca oarbă paşte printre linii / Trenuri moi şi călători distraţi, / Unde-i crângul ce trădând ciulinii / Azvârlea cu fete în soldaţi?”

Distribuie:
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Comentarii

  • Asa un dor de ducă ati stârnit in mine cu fotografia aceasta..
    Mi-a placut articolul, va citesc de mult, nu stiu de ce nu v-am salutat pana acum..iertare, Doamna draga!
    Sa aveți drum lin si linistit si Paste asa cum va doriti!
    Va îmbrățișez cu drag!

    Onel Petronela aprilie 14, 2017 8:22 pm Răspunde

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.