Piesa care reprezintă România anul acesta la Eurovison a ajuns în vizorul întregii lumi, însă nu dintr-un motiv care ne-ar putea face mândri. Au fost comentarii acide mai întâi în România, desigur, dar publicația britanică The Guardian, citită în întreaga lume, a lansat o critică extrem de dură la adresa melodiei românești care va participa la finala Eurovision 2026.
„Choke Me”, piesa interpretată de Alexandra Căpitănescu, muzica de Călin Grăjdan, Alexandra Căpitănescu și Ștefan Condrea și versurile semnate de Alexandra Căpitănescu și Elvis Claudiu Silitră este o melodie care – scriu jurnaliștii de la The Guardian. – “promovează o normalizare iresponsabilă a unei practici extrem de periculoase”: strangularea.
Este sau nu este așa? Răspunsul este destul de evident. Versurile sunt prea puțin poetice ca să poate fi răstălmăcite în cheie lirică. Ele spun, pur și simplu, “sugrumă-mă, sugrumă-mă, sugrumă-mă”. De treizeci de ori.
TVR s-a poziționat de partea artistei declarând oficial: „Conceptul artistic al spectacolului scenic este conceput special pentru a evidenţia natura metaforică a mesajului şi pentru a exclude orice interpretare literală a versurilor”.
Astăzi, agenția de știri Agerpres a publicat un interviu amplu cu Alexandra Căpitănescu, în care artista a declarat că mesajul este unul de iubire, un mesaj pozitiv și inspirațional, contrazicându-se, însă, în același răspuns și recunoscând că mesajul este dur, dar nu la fel de dur precum în alte piese celebre, cum este aceea în care apare versul “killing me softly”, “ucide-mă cu blândețe”. “Killing” mi se pare mult mai grav decât ”Choke Me” – a afirmat ea.
”Choke Me” înseamnă sufocă-mă cu iubirea ta sau cu iubirea mea, fiindcă eu în piesă mă adresez tot mie, persoanei mele, acelei laturi care mă sufocă cu gândurile negative, și eu îmi spun mie că vreau să mă sufoci nu cu gânduri și cu idei negative și că nu sunt destul și că nu fac destul, vreau să mă sufoci cu dragostea ta, ca să pot să fiu creativă, fiindcă a fost interpretat versul acela cu ”Love me, make my lungs explode”. Chestia aia semnifică, pentru mine, momentul în care eu îmi dau libertate deplină să cânt ”make my lungs explode”, ca și cum eu cânt, asta sunt eu. Deci iubește-mă, fă-mi plămânii să explodeze de bucurie și de libertatea de a cânta”… “Sunt multe exemple muzicale care folosesc astfel de metafore un pic mai dure. Cel mai la îndemână exemplu este ”Killing me softly”, da!? “Killing” mi se pare mult mai grav decât ”Choke Me”… – Alexandra Căpitănescu: Ne dorim să fim cât mai sus; România merită un moment de glorie
„Doar o metaforă?” De ce scuza României pentru piesa de la Eurovision se prăbușește sub greutatea propriilor versuri
Melodia care reprezintă România anul acesta la Eurovision a ajuns în centrul unui scandal internațional, iar argumentele aduse în apărarea ei ratează complet esența problemei. Într-un articol amplu, cotidianul britanic The Guardian a criticat dur piesa „Choke Me” a Alexandrei Căpitănescu, acuzând o „normalizare iresponsabilă” a strangulării sexuale – o practică extrem de periculoasă, care poate lăsa traume pe viață.
În fața acestui val de critici, răspunsul artistei și al delegației române a fost cel clasic: este doar o metaforă. Alexandra Căpitănescu a explicat în presa românească și internațională că versurile nu au nicio conotație sexuală, ci vorbesc exclusiv despre anxietate, despre lipsa de încredere și despre sentimentul de a fi sufocat emoțional de propriile temeri. Televiziunea Română a plusat, invocând „libertatea artistică” și promițând că punerea în scenă nu va fi una literală.
Însă, dacă privim cu atenție textul piesei, scuza „sufocării emoționale” se prăbușește pur și simplu sub greutatea propriilor cuvinte. Nu vorbim despre o poezie subtilă, ci despre versuri extrem de explicite, care descriu o dinamică de putere și o subordonare fizică evidentă.
Când artista cântă „Born for you to control” (Născută ca tu să mă controlezi), „You are here to obey me” (Ești aici să te supui) și „My body is begging” (Corpul meu imploră), argumentul anxietății abstracte devine nu doar greu de susținut, ci de-a dreptul absurd. Mai mult, asocierea directă dintre iubire și violența extremă – „All I need is your love / I want it to choke me… make my lungs explode” (Tot ce am nevoie e iubirea ta / Vreau să mă strângă de gât… să-mi facă plămânii să explodeze) — nu descrie o luptă cu propriile temeri, ci romanțează o practică abuzivă.
Dincolo de scutul convenabil al metaforei, rămâne o realitate incomodă pe care creatorii piesei o ignoră cu desăvârșire: arta nu este consumată în vid. Adolescentul sau tânăra care ascultă piesa nu vor citi comunicatul de presă în care se explică metafora. Vor auzi doar un refren catchy care face ca un act de violență fizică să pară normal, atrăgător, chiar „la modă”.
Exact acesta este semnalul de alarmă tras de experții citați de The Guardian. Clare McGlynn, profesoară de drept la Universitatea din Durham și expertă în impactul culturii pornografice, a punctat perfect această ruptură dintre intenția artistului și efectul asupra publicului. Ea atrage atenția că promovarea repetată a acestui mesaj arată „o nepăsare alarmantă față de sănătatea și bunăstarea tinerelor”.
Studiile medicale sunt clare: strangularea frecventă provoacă leziuni cerebrale, iar multe tinere se simt presate să accepte astfel de practici tocmai pentru că ele sunt normalizate agresiv în cultura pop și pe internet.
Aici, argumentul „libertății artistice” își atinge limita. Când o figură de stil validează, fie și involuntar, un comportament care pune vieți în pericol, intenția din spatele ei nu mai contează. Faptul că delegația României continuă să se apere explicând ce a vrut să spună, în loc să asculte îngrijorările legitime ale specialiștilor cu privire la ce s-a înțeles, arată o lipsă majoră de asumare.
Într-o industrie a divertismentului care caută adesea șocul vizual și auditiv pentru a strânge voturi și vizualizări, granița dintre arta curajoasă și iresponsabilitatea socială este fină. Iar anul acesta, se pare că România a pășit pe partea greșită a liniei.
Să fie jupuiți în piața publică…
În campania electorală, candidatul extremist aflat în cursa prezidențială, George Simion, a făcut o postare în care a îndemnat ca membrii Biroului Electoral Central care au invalidat candidatura lui Călin Georgescu să fie jupuiți în piața publică… Întreaga opinie publică s-a scandalizat. Candidatul a fost acuzat de instigare la violență și amenințat cu deschiderea unui dosar penal. Și atunci, cel în cauză s-a scuzat spunând că a fost doar “o metaforă”. Consiliul Național al Audiovizualului a decis, totuși, să nu-i ia în serios scuza, ci a decis eliminarea de pe toate reţelele sociale a postării preşedintelui AUR, George Simion, în care acesta îndemna la “jupuirea în piaţa publică”. România a hotărât, însă, într-o situație similară, că putem transmite îndemnuri la fel de “metaforice” către lumea întreagă. Iar CNA-ul, din păcate, se pare că nu are nicio putere asupra Eurovisionului.
O altă metaforă: nu ne deranjează războiul din Gaza
Pe lângă scandalul provocat de piesa României, The Guardian amintește că ediția de anul acesta a Eurovisionului este deja marcată de tensiuni uriașe. Concursul se confruntă cu amenințări de boicot din cauza participării Israelului și cu cereri de auditare a sistemului de vot, existând suspiciuni de fraudă și propagandă în favoarea delegației israeliene. Deja cinci țări s-au retras din competiția de anul acesta, în semn de protest față de acceptul dat Israelului de a participa, în ciuda contextului războiului din Gaza. Islanda, Irlanda, Olanda, Slovenia și Spania nu vor fi pe marea scenă din Viena, însă, după o perioadă de absență, au revenit în competiție Bulgaria, Moldova și România.
