Ea sta pe treptele de lemn /
ale abruptei scari, – când eu, /
vazând-o, i-am facut un semn /
ca am vazut-o… Era greu […]
Ea sta pe treptele de lemn
ale abruptei scari, – când eu,
vazând-o, i-am facut un semn
ca am vazut-o… Era greu
sa fac cei sase-sapte pasi
care ne desparteau si lânga
ea sa m-asez, – caci nu în pasi
se masura distanta înca
de strabatut, de razbatut,
dupa terestrii-mi pasi dintâi…
Îi surâdeam, dar abatut;
în juru-i, înfloreau lamâi,
de floarea carora nedemn
eram, caci ma aflam departe
de treapta scarii lungi de lemn
pe care ea statea, aparte
ca-ntr-un, de neatins, desemn…
17 iulie 2012
Categorii:
Cea mai frumoasa poezie
Nimic mai presus de dragoste. Si dak este,pana unde esti dispus sa mergi si dak chiar te hotarasti intr.un final sa mergi,atunci vei sti si vei afla k dragostea este eterna si fara limite..