Iubesti – cand ulciorul de-arama/
se umple pe rand, de la sine/
aproape, de flori si de toamna,/
de foc, de-anotimpul din vine.[…]
Iubesti – cand ulciorul de-arama
se umple pe rand, de la sine
aproape, de flori si de toamna,
de foc, de-anotimpul din vine.
Iubesti – cand suava icoana
ce-ti faci în durere prin veac
o tii Inramata ca-n rana
stravechiului verde copac.
Iubesti – cand sub timpuri prin sumbre
valtori, unde nu ajung sorii,
te-avanti sa culegi printre umbre
balaiul suras al comorii.
Iubesti – cand simtiri se desteapta
ca-n lume doar inima este,
ca-n drumuri la capat te-asteapta
nu moartea, ci alta poveste.
Iubesti – cand Intreaga faptura,
cu schimbul, odihna, furtuna
iti este-n aceeasi masura
si lava patrunsa de luna.
Categorii:
Cea mai frumoasa poezie
