fbpx

Stefan Augustin Doinas – MOARTEA OFELIEI

de

Lacrima- florii de nufar, ce canta!/ Valuri o poarta spre iazuri, la mori./ Luna, si tu ii rascumperi, cand mori, / Noaptea de jar si mutenie sfanta?

 

                                                                                                                                
                          Lacrima – florii de nufar, ce canta!   

                          Valuri o poarta spre iazuri, la mori.

                          Luna, si tu ii rascumperi, cand mori,

                          noaptea de jar si mutenie sfanta?
 

                         
                          Lin, cu petale umflate, surori

                          zveltul picior in mocirla-si implanta.

                          Zvonul e dulce. Raza e franta.

                          Bate un vant mohorat prin culori.

 

                          Unde e printul menit sa-i deschida

                          portile nuntii prin tara fluida?

                          Salcii cu plans auriu se retrag.

 

                          Nu-ti mai desface inelele, apa!

                          Mici ii sunt umerii: are sa-ncapa…

                          Albul tacerii o-ntampina-n prag.

 

Comentarii

  • Maestre, bucuria-mi este mare, am mai citit o poezie-melodie clasica! Ganduri bune,Marian DANCI.

    Nuferii plang inspre iazuri, la mori.
    Saltandu-si piciorul din mal inspre cale,
    In sfanta tacere nici lunii-nspre vale
    Nu-i pasa de-n luciu, ori lut, ai sa mori…

    Alaiul de salcii aurii da-napoi,
    In albul tacut printul vrea sa razbata,
    O face in taina, cu umerii goi.

    Marian DANCI noiembrie 5, 2011 4:43 pm Răspunde

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.