Intr-o lume bolnava de fatarnicie, un om atat de abrupt de sincer in marturisiri precum Valentin Uritescu este o rara avis. Marele actor – devenit de curand si scriitor, dupa ce a lansat primul sau volum, “Asa sunt eu, prost” – ne-a acordat un interviu in care a vorbit cu deschidere despre casnicia sa de aproape o jumatate de veac cu Valeria Uritescu si despre tainele unei iubiri atat de mari si de incercate.
Interviu de Corina Stoica
Marea Dragoste/ Tango: Domnule Uritescu, stiu ca sunteti la Alba Iulia, aproape de casa, zilele acestea.
Valentin Uritescu: Asa este, uite, azi e vineri, si eu sunt acasa la mine, la Vinerea! Am avut un eveniment extraordinar, la Alba, unde au fost invitati oameni de o calitate exceptionala, din domeniul artei si culturii. Profesori universitari, cercetatori, academicieni in fata carora m-am simtit ca un pigmeu. Eu am fost invitat de onoare la acest eveniment, si cu ocazia asta am facut lansarea de carte si acolo. Nu stiu de ce m-au pus invitat de onoare si de ce m-au aplaudat atatia oameni. Probabil pentru ca e asa cum spunea Shakespeare: “Teatrul e o oglinda in care ne vedem noi insine”. Se vede ca de aia oamenii iubesc actorii. M-am simtit foarte bine, foarte implinit, mi-am spus ca am un rost, totusi, in viata asta. Peste 200 de carti s-au cumparat, ceea ce mi s-a parut fantastic. O ora si ceva am stat la autografe, eu am probleme cu scrisul, cum sunt bolnav, dar a fost un succes care m-a bucurat foarte tare!
Marea Dragoste/ Tango: Foarte bine, asta va incurajeaza sa scrieti mai departe, la noua carte, nu?
Valentin Uritescu: Sa ma tina Dumnezeu! Am fost si la mormantul parintilor mei, daca tot am ajuns aici, si au venit la lansarea mea si preotul si o multime de vinereni de-ai mei, colegii mei de scoala si au cumparat cu totii cartea. Pai, ce sa vrei mai mult? Mai ales ca nu e asa ieftina!
Marea Dragoste/ Tango: Doamna Uritescu nu v-a insotit, de data asta?
Valentin Uritescu: Nu, ea a ramas acasa. Eu sunt cel care e nebun dupa locul asta, care abia asteapta sa ajunga pe pamantul unde s-a nascut.
Marea Dragoste/ Tango: Dupa 44 de ani de casnicie, ce puteti spune ca v-a tinut impreuna, pe dumneavoastra si pe doamna Uritescu?
Valentin Uritescu: Comunicarea si iubirea. Intre mine si sotia mea a existat o iubire continua, ca un jar acoperit de spuza, mereu acolo. Pasiunile pe care eu le-am avut de-a lungul vietii, le-am avut pentru trei femei care au intervenit in viata mea ca niste seisme devastatoare, in timp ce eram deja casatorit. Dar dupa ce am terminat cu ele, n-a mai ramas nimic. Pe cand din iubirea mea cu si pentru Valeria a ramas intotdeauna ceva ce e si astazi viu. Ea mi-a iertat toate deraierile, iar eu am respectat un anumit juramant facut fata de ea. M-a rugat ca, in cazul in care intervine vreo femeie, sa ii spun, ca sa vorbeasca cu ea. Lucru pe care eu l-am respectat. Vali a stiut foarte bine ca, din moment ce m-am casatorit cu ea, cu ea raman. Dar suferinta ei a existat, fara indoiala. Cheia unei casnicii de aproape o jumatate de secol este ingaduinta. Intre mine si sotia mea a fost o comuniune perpetua. Nu a existat zi in care sa fim acasa, toti trei (n.r.alaturi de fiul lor, Bogdan) si sa nu mancam toti impreuna, sa nu o ajut sa faca mancare, sa nu preiau anumite sarcini mai grele. Am spalat vasele, am carat mereu plasele. Ea totdeauna a spus ca nu mai gasea nicaieri un barbat ca mine. I-am dat libertate absoluta, dar am controlat-o ca sa vad daca nu o prind cu ceva.
Marea Dragoste/ Tango: Dar daca ati iubit-o mereu, cum de v-a lasat inima sa mergeti cu o alta femeie, cand acasa o aveati pe ea?
Valentin Uritescu: La un moment dat, a intervenit o problema: ea nu a vrut cu nici un chip sa vina aici, la Vinerea. Eu vroiam ca, dupa ce ieseam la pensie, sa ma intorc aici, la mine acasa. Aici am avut casa – pe care am vandut-o ca sa o salvam pe nepoata mea, grav bolnava – aici e mormantul unde vreau eu sa fiu ingropat. Am vrut sa vin aici, sa ma ocup de ce mi-a lipsit toata viata: animalele, via, toate treburile gospodaresti. Dar Valeria mi-a spus clar: “Poti sa fii sigur ca n-o sa vin niciodata la Vinerea!”. Iar eu am gasit pe una, cu vreo 22 de ani mai tanara, care mi-a spus: “Vin cu tine si in Siberia!”. Si am plecat cu femeia asta la Vinerea. Dar mi-am dat seama, in cele din urma, ca eu nu fac nici o mare branza cu Florilena asta, care a venit cu mine acolo.
Marea Dragoste/ Tango: Asta in ce an se intampla?
Valentin Uritescu: Nu mai tin minte exact, acum vreo 15 ani.
Marea Dragoste/ Tango: Si v-ati intors acasa, la Bucuresti…
Valentin Uritescu: M-am intors pentru ca am primit un telefon de la Valeria, care mi-a zis: “Valentin, eu n-o sa vin niciodata la Vinerea, dar te rog sa vii inapoi la Bucuresti, pentru ca este un barbat care ma curteaza si vino, pana nu e prea tarziu!”.
Marea Dragoste/ Tango: Si cand ati auzit una ca asta?
Valentin Uritescu: Am plecat chiar in seara zilei respective! E greu sa iti explic ce a fost si este intre mine si Valeria. Eu m-am format, ca barbat, cu ea. Ea s-a format, ca femeie, langa mine. Singurul minus, sa-i spunem, a fost ca ea nu s-a potrivit felului in care vroiam sa fim in intimitate. Eu eram un fel de taur comunal, iti spun sincer, fara ascunzisuri. Sigur ca, la 70 de ani, nu se mai pune problema, dar chiar si la 55, asa eram! Pana la urma, mi-am facut damblaua si gata!
Marea Dragoste/ Tango: Da, dar ce femeie trece usor peste un asemenea episod, darmite peste trei?!
Valentin Uritescu: N-a trecut deloc usor! Durerea ei a ramas, dar cand a vazut cat de mult am suferit ca sa ma rup de pasiunile acelea – de o pasiune te rupi ingrozitor de greu – cand a vazut chestia asta, a impresionat-o, a convins-o ca vroiam cu adevarat sa raman cu ea. Eu nu am neglijat-o niciodata, nici cand am fost cu alte femei.
Marea Dragoste/ Tango: Dar s-a mai intamplat, dupa aceea, sa va scoata ochii, sa va aminteasca de ce-ati facut cu ani in urma?
Valentin Uritescu: Nu. Femeia asta a avut intotdeauna o discretie, o finete iesita din comun. Ea si astazi ma face sa ma simt vinovat, prin simplul ei fel de a fi, caci curvistina familiei sunt eu! Iar ea are un ascendent etic, moral asupra mea, pe cand pe ea n-am reusit niciodata sa o prind pe picior gresit. Chiar daca am fost diabolic, am incercat sa o imping in bratele unui prieten de-al meu, am pandit-o in toate felurile. Si in cartea pe care am scris-o am spus ca pe femeia asta a mea n-o poti dovedi cu nimic. Si datorita faptului ca viata cu mine este vie si frumoasa, a trecut pana la urma peste toate. Eu si acum, nu pot manca, de exemplu, ceva bun, fara sa ma gandesc la ea. Sau sunt intr-un loc frumos si ma gandesc: “De ce nu-i si Vali aici?”. Tot ce traiesc raportez la ea.
Marea Dragoste/ Tango: Cum s-a schimbat relatia voastra in ultimii ani?
Valentin Uritescu: Acum, la batranete, ce sa spun? Intre mine si Valeria s-a dezvoltat un aliaj, o legatura sufleteasca incredibila, mai presus de cea spirituala si fizica. A scazut foarte mult capitolul sex, care este un lucru extrem de important intre doi oameni, este uluitor, cine spune ca nu-i asa ori e un pudibond fara scapare, ori n-a cunoscut inca sentimentul acela. Ori Valeria n-a fost niciodata o femeie hipersexuala, nu a preocupat-o extraordinar de tare aspectul asta. Sunt femei pentru care sexul e primordial, femei care cauta placeri si senzatii de tot felul… Sunt oameni foarte excentrici in privinta asta. La noi nu cred ca exista, dar in strainatate am auzit si eu de swingeri, cei care fac schimb de parteneri. Multi dintre noi nu putem intelege cum vine asta: iti iubesti femeia atat de mult, incat esti dispus sa o lasi sa traiasca emotii noi cu alti barbati, ca sa se simta fericita. Ca sa nu mai spun despre un alt lucru pe care eu chiar nu-l inteleg: casatoriile cu vedetele care joaca in filme pentru adulti. Te casatoresti cu o femeie a carei profesie este sa se culce cu alti barbati. In mintea mea n-are loc treaba asta, nu inteleg cum se intampla. Dar uite ca exista, totusi, acest “rafinament” sexual sau cum sa-i spun? Si din moment ce exista, nu stiu, ma gandesc ca o fi si asta un ingredient care mentine pasiunea vie intr-o relatie. Eu n-am fost adeptul unor astfel de practici, mi se par prea exagerate, dar in schimb, m-a interesat aspectul asta legat de sex, pentru ca il consider esential intr-o casnicie trainica. Pana la urma, este cea mai profunda legatura care se intampla intre un barbat si o femeie. In rest, si acum, la batranete, m-am straduit sa-i ofer Valeriei toate conditiile ca sa fie fericita. Mi-aduc aminte, cu ceva timp in urma, cand eram pe la piata pe la Obor, caram la niste plase pline de cumparaturi, si cineva a zis, in spatele nostru: “Ia uite-l pe actorul ala, Uritescu, ia uite ce cara la sacose!”. Si ea parca se ungea pe inima cu chestia asta, era satisfacuta, se simtea protejata, se simtea femeie, asa cum ar trebui sa se simta orice femeie. Bine, povestea asta despre caratul plaselor ti-am spus-o doar asa, ca pe ceva inedit, ca doar nu a ramas Valeria langa mine o viata intreaga doar pentru ca i-am carat sacosele de la piata! (rade)
Marea Dragoste/ Tango: Cum era doamna Valeria Uritescu acum…30 de ani, sa spunem?
Valentin Uritescu: In primii ani impreuna, cand eram in turneu, o multime de oameni vroiau sa faca cunostinta cu mine pe la diverse evenimente, doar ca sa o cunoasca si pe Valeria. La 30 de ani, era superba, o frumusete de femeie, picai cand o vedeai! Iar ea era foarte mandra de mine. In momentul cand am luat si eu, si Bogdan premii pentru actorie, Valeria a fost foarte fericita ca “baietii” ei au fost premiati. Ea si-a hranit orgoliul cu lucrurile astea, o faceau fericita.
Marea Dragoste/ Tango: Vreau sa va intreb, dupa atatea zeci de ani petrecuti langa acelasi om, nu intervine o saturatie, o forma accentuata de plictiseala, de nestare?
Valentin Uritescu: La mine nu a aparut treaba asta. Tocmai pentru ca au aparut acele pasiuni ale mele, mi se pare ca lucrurile intre mine si Valeria au fost mereu dinamice, vii. La un moment dat, cand am fost intr-un turneu in America, am fost pe punctul sa am o aventura incredibila. Ne intorsesem din Canada si eram la New York, unde m-a agatat, la propriu, o femeie, Mary din Nebraska. Am povestit si in cartulia mea patania. Era sa am o aventura cu aceasta Mary din Nebraska! Toata lumea, inclusiv eu, am ramas tampiti! Era o femeie misto de tot! Cum de femeii aleia i s-a parut ca, dintre toti, Uritescu e al mai sexy! Eu eram oropsit, eram neras, eram imbracat in pantalonii personajului pe care-l jucam, fara medicamentele dupa mine… Ei bine, ea ma vroia asa. Intamplarea asta aproape ca mi-a crescut mie actiunile in randul femeilor cu care eram in turneu, ca toate s-au intrebat: “Mai, cum dracu de noi nu ne-am dat seama ca asta-i sexy, iar aia l-a remarcat din prima?!”. Si Valeriei i-am povestit ce s-a intamplat. Si s-a gandit ca de ce sa piarda ea un barbat pe care il iubeste si care o iubeste, la randul lui. Intamplarea asta a venit intr-un moment de seceta, de cadere, desi eu, in toti astia 44 de ani, intotdeauna cand eram plecat, abia asteptam sa ma intorc acasa. Multi ani la rand, nu puteam sa adorm decat cu mana intre picioarele ei, iar ea cu calcaiul meu in causul palmei. Multi prieteni ne intrebau: “Cum dormiti voi, oameni buni, in felul asta, ca noi n-am reusit?”. Astea sunt lucruri de o intimitate profunda, sper sa nu fac o greseala ca le povestesc, dar eu asa sunt.
Marea Dragoste/ Tango: Credeti ca exista, in viata, o mare dragoste sau exista mai multe iubiri?
Valentin Uritescu: In ce ma priveste, cred ca exista mai multe iubiri. Cand stai si te gandesti ca exista atatea femei pe lume, sau atatia barbati, cum sa stai numai cu unul?! In schimb, pe Valeria n-au incercat-o asemenea intrebari. Ea a avut o experienta foarte nefericita inainte sa ma cunoasca pe mine, cu un barbat cu care trebuia sa se casatoreasca. Iar eu m-am purtat, apoi, cu ea cu o delicatete iesita din comun, am fost foarte bland si…pentru ea, probabil ca a contat mult lucrul asta. Ca am salvat-o, sufleteste, intr-un moment extrem de dificil. Si-atunci, ma gandesc ca si de aia a spus, ulterior, ca eu sunt barbatul ei si asa voi ramane, si ca trebuie sa-mi ierte toate prostiile. Multa lume nu intelege cum ea a putut sa ma ierte pe mine ca am inselat-o. Multi poate ca au spus: “Aia e o tampita! O insala ala si ea sta tot cu el!”. Dar lucrurile nu sunt chiar asa… Sunt oameni pentru care o singura iubire e totul pe lume si cred ca Valeria e unul dintre ei. Ea a ajuns sa-mi iubeasca pana si defectele, imagineaza-ti! Nu stiu ce logica are rationamentul asta, dar asa s-a intamplat cu Vali a mea. Mai sunt si oameni pentru care exista mai multe iubiri si o singura mare dragoste, in care investesc totul si pentru care sunt in stare sa traiasca si sa moara.
Marea Dragoste/ Tango: Dumneavoastra ce feluri de iubire ati mai cunoscut?
Valentin Uritescu: Sunt multe, incepand cu cea pentru profesie, cu cea pentru copilul meu, pentru colegii mei actori sau cea pentru locul unde m-am nascut. E o legatura foarte aparte pe care o am cu acest loc, pentru ca aici ma simt intr-un anume fel care-mi lipseste mereu cand sunt in alta parte. Asa ma simt eu aici, la Vinerea, in Campul Painii. Cred ca asa se va si numi si urmatoarea mea carte, “Campul Painii”. Mereu, cand am avut necazuri, cand am avut de luat o hotarare, m-am plimbat ore intregi de la sura pana la ulita, sa ma gandesc. Locul acesta si casa pe care o aveam aici erau intocmai ce-mi doream eu pentru ultimii ani de viata. Eu sunt ingropat pana-n marul lui Adam aici.
Marea Dragoste/ Tango: Cu toate astea, tot in Bucuresti locuiti…
Valentin Uritescu: Deocamdata, n-am ce sa fac. Inca mai am treaba, inca mai joc, iar Vali nu vrea sa se mute la Vinerea. Trebuie sa tin cont si de ce-si doreste ea, daca e sotia mea, iubirea mea. Unii au norocul asta, sa-si gaseasca jumatatea, sufletul-pereche, sa-si gaseasca dragostea adevarata care ori e generoasa si armonioasa mereu, ori se frange.
Marea Dragoste/ Tango: Cat de mult depinde si de noi ca ea sa nu se franga?
Valentin Uritescu: Depinde si de noi, dar uite ca, uneori, continua sa ramana intreaga chiar si dupa ce unii isi bat joc de ea, cum am facut eu. Eu am avut cutremurele alea si, cu toate astea, ea a ramas langa mine, m-a iertat. Nu stiu din ce ratiuni…
Marea Dragoste/ Tango: Probabil ca singura ratiune adevarata e dragostea, nu credeti?
Valentin Uritescu: Nu stiu ce e, dar uite ca femeia asta e si azi langa mine. Poate a contat ca si eu m-am straduit sa-i fiu aproape, sa am grija de toate nevoile ei, de toate poftele ei. Cand te stii vinovat, te dai peste cap ca sa repari ce-ai gresit. Durerile nu trec niciodata, ele raman, dar uite ca poti trai si cu durere, si cu mangaierea ca ai ramas, totusi, langa barbatul pe care-l iubesti. Asa mi-a spus mie Vali.
ACEST MATERIAL ESTE PROPRIETATEA EXCLUSIVA MAREA DRAGOSTE / www.revistatango.ro SI NU POATE FI PRELUAT, INTEGRAL SAU FRAGMENTAR, FARA ACORDUL SCRIS AL DETINATORILOR ACESTUI SITE.
contact mareadragoste@revistatango.ro
Corina Stoica
De apreciat? As fi apreciat daca nu l-ar fi deranjat sa-l insele si nevasta, asa doar da dovada de un egoism feroce. Si pe deasupra se mai si lauda public ca a fost "un taur comunal", si o "testa" pe nevasta ca doamne-fereste nu cumva sa faca si el la fel. Mi-e greata de lipsa de bun simt si grosolania de care da dovada "domnul Uritescu"
Interesant. Mai multe iubiri si o singura mare dragoste.
Apreciez sinceritatea acestor declaratii dar suspicionez persoanele ce-si dau frau liber la experiente de acest gen de mult egoism. Toti intampinam tentatii de asa natura in viata noastra, ce ne diferentiaza este cum le infruntam. De ce sa-ti faci omul iubit sa sufere cu buna stiinta? Mai e asta iubire? Nu, e doar convietuire…