Convingerea că trăim într-o țară în care învățământul e nu doar obligatoriu, ci și gratuit, ne face adesea să cheltuim mai mult decât dacă ni s-ar spune de la început că lucrurile nu stau chiar așa. Tradiția tuturor generațiilor din urmă, în care părinții cumpără pentru copiii lor rechizite, uniforme și manuale pune deja sub un mare semn al întrebării gratuitatea învățământului. Iar discuțiile recente legate de varianta home-schoolingului ne arată că nu e chiar musai-musai să mergem la școala acreditată, ci putem găsi și alte posibilități de-a ne educa copiii.
Nici sănătatea nu e tocmai gratis, deși plătim asigurări obligatorii, însă atunci când ne îmbolnăvim constatăm cu toții că n-am făcut mare brânză culcându-ne pe urechea convingerii că ușile cabinetelor ni se vor deschide larg și nimeni nu ne va cere decât să urmăm, conștiincioși, tratamentul, ca să ne facem bine cât mai curând. Aș! De fapt, cum spune un dicton evreiesc, ce e gratis e scump, fiindcă iese de sub planificările obișnuite și te obligă să muncești și să cheltuiești mai mult pentru a rezolva situația neprevăzută.
An de an, începutul de septembrie înseamnă pentru părinți să cutreiere prin magazine ca să găsească haine și rechizite pentru cei mici, iar pentru familiile care au doi, trei sau mai mulți copii cheltuiala se arată a fi una demnă de trecut în toate calendarele cu amenințări ale planificărilor de buget. Apoi, după ce școala începe, comitetele de părinți strâng bani pentru tablă, pentru aer condiționat, pentru imprimantă, pentru parchet, pentru ventilator – în funcție de unde, în umbre de munte sau de șes, de noroc sau nenoroc, e așezată școala – și, desigur, încep să cumpere cărți pentru copii, căci manualele sunt prevăzute în lege, dar ajung cel mai adesea la copii în stare atât de proastă și ferfenițită, încât bieții părinți aleg să le mai cumpere o dată, tot din banii lor.
Și categoric toți avem măcar un caz în familie când ni s-a îmbolnăvit cineva și asta a pus…
CITEȘTE MAI DEPARTE PE SigurantaFinanciara.ro
